alma nahe

Cu sare şi piper

In Superblog2013 on Octombrie 30, 2013 at 4:10 AM

(varianta audio)

Ce-i râsul, decât poate tot o ploaie? Ca plânsul, altă volbură, dară din care,
nu izvorăsc lacrimi amare, nici sărate, ci mai dulci.
Se-ntâmplă că, de te împiedici şi eşti pe stradă – ziua, când soarele e sus,
şi veselia se gudură pe lângă trecători – , o dramă tu trăieşti,
căci cazi şi, negreşit, tu te loveşti. Dar pentru altul din afară-i comedie,
c-arăţi, căzând pe spate, semeţ, palatu-ţi şi-ale lui fereşti, cu ferecate porţi.
Fireşte că o mână ţi se va întinde, dar şi mai multe guri la fel vor face!
Şi ele-ntinse, se vor arăta ca-ntr-un tablou, rânjind la fantezia ochilor înaripată,
iar tu, femeie-mpiedicată, ce-altceva să faci?
Ţi-astupi ce-avântul căzăturii scoase la iveală,
din limpezimea largurilor te ridici, culegi ce s-a împrăştiat din geantă,
tampon cumva între-al tău cot şi trotuar,
îţi scuturi fusta, frunza şi o porneşti săgeată, dar acum atentă,
ca nu cumva, dintr-o pornire oarbă, să întâlneşti iar hazul de necaz,
fiindcă se ştie de duhul dramei: când de careva se leagă,
nu-l mai slăbeşte-o zi întreagă, că-i înţeles cu duhul comediei.
Ca-n orice lucru, când râdem, ne gândim şi la sfârşit.
Să mori de râs!
„Să mori de râs” şi tu, de câte din cutia Pandorei s-au vărsat, nu-i loc,
căci ce-ai lăsat în spate nu te lasă:
– Cucoană, hei, cucoană! Nea la loc! tu îl trimiţi pe pajişti mocirloase-n gând.
Hai, las’ că nu mă prinzi tu cu momeli! îţi zici, şi îţi ţii pasul cătinel.
Dar salba acestei micuţe întâmplări, ce-o ţii la gât, şi vrei să te slăbească,
se rupe şi ea, boabe-boabe, se împrăştie-n etape, savuroasă şi se face tot mai mare,
şi nici n-apuci ca să respiri, eliberată din strâmtoare,
căci te întorci şi vezi că ceea ce el ţine-n mână acum, micuţ,
ţii tu o dat’ pe lună, mărişor între picioare, şi vibrezi,
şi simţi căpăstrul sfiiciunii mai întâi, dar domnu-i domn, şi-i negru, şi rupe el tăcerea, hututui:
– O, ce mărime! şi zâmbeşte, se bucură încinsa fiară, bălind, sperând.
Şi în tot timpul ăsta, deplasat, tu simţi cum ţi se umflă julitura-n dos, cum te furnică
şi cum pământu-ţi fuge şi îţi poartă pică, şi-ai vrea ca ziua să îţi fugă iute după noapte
din nou să-şi umple ugerul c-o întâmplare-n lapte,
fără hulpavul haz, lingându-se pe bot.
Ah, ţine-ţi ochii, ţineţi-i în patru altădată, fată!
E şubredă vederea, nu se vede-un strop! Dar are balta grijă,
să-ţi pistruieze albul tău ciorap! Pesemne norul de de-asupra,
s-a scuturat şi el de râs şi-acum te udă pân’ la piele,
şi te expui, canon în artă, formă plină. Te ia cu frig,
dar nu-ţi mai pasă, că sfârcul ţi s-a-nvineţit şi dă să-ţi iasă,
că bluza s-a lipit şi ceea ce se vede e-o nebunie îndrăzneaţă,
că tocu’ ţi s-a rupt şi şchiopătezi, ce să mai zic?
Să te descalţi şi să dansezi în ploaie nu te lasă chibzuinţa.
Să-ţi verşi în lacrimi suferinţa?
Nu mai bine râzi? Tu, cea păţită, ceru’ gurii-ndreaptă şi a lui mânie!
Şi-acum, de nu v-o fi cu supărare, eu astă întâmplare n-o duc mai departe!
Lui Hercule măciuca-n mână nu voi ca să-i pun, să bată râsul,
ci am vrut aşa, s-arunc în aer praf de sare şi piper,
mai scotocind printr-un hambar de vorbă, mai scotocind prin cer,
căci nu e ochi în lume ca râsul să nu-l vadă ca pe-o cloşcă, ce din ouă
scoate pui. O, lungă, largă comedie în al vieţii mers!
Că n-am încondeiat decât un ou, acuma ce să fac?
Să mă împiedic iară,  dacă dau de-un bou?  Să mai stau de-un fleac? Sau să alerg,
dar ştii cum e? Cum fugi de lac, cum cazi pe ghizdurile lui de puţ…
Mai bine-arată-mi limba dumitale ori un deget, ca acuma, la sfârşit, cu înc-o poftă să mă-mpac,
şi-apoi să râd.

00181

1. Text înscris în etapa a XIV-a  a SuperBlog2013; Sponsor

2. Jora (prelungirea mea felină) încă n-a descoperit firul râsului ca să deşire ghemul, da’ are tot timpul. Concursul ei nu e pe puncte, e pe linie…

3. Montaj audio: Alma Nahe

4.  Fotocredit: Я люблю ФОТО

Anunțuri
  1. N-am vorbe încă, dar adastă, că oi pleca de la fereastră și mă voi liniști un pic, apoi voi comenta de-adevărat!

    • Să nu-ţi ţii faţa mult prea mult în zare,
      se uită conştiinţe, când le trezeşti fugare…

      • De-atâta zare, am uitat de mine
        De conștiința mea, chiar și de tine,
        Că ți-am promis un comentariu mai târziu
        Și nici acuma nu-s în stare ca să scriu!
        M-oi tot gândi la postul tău de azi
        Și m-oi visa că-s în pădure de brazi,
        Tot adunând căderi și ridicări,
        De-am să ajung târâș cu ele pân’ la nori!

  2. Doamne cu ciorapii plini de pistrui de la vreo balta obraznica am vazut de multe ori, insa cazute mai rar si m-am ferit mereu sa rad, de teama superstitioasa ca data viitoare voi fi eu in locul lor. :))) Mai departe nici nu vreau sa imi imaginez, de teama ca rosesc prea rau… :))))

    • Era iarnă, de fapt, și mergeam la o repetiție pentru un spectacol cu liceeni. Bineînțeles că aluneca de mama focului, dar eu m-am ținut bățoasă, de-am făcut mușchi. Dar asta, numai până în fața liceului, când relaxată, fleoșc. Acum eram sus, iată-mă udă și jos! Cum liceul era departe de casă și, oricum eram în întârziere, ce să fac? M-am dus așa, mocirlită la fund. Au râs copiii de s-au cocoșat, dar nu de căzătură, că nu mă văzuseră niciunul dintre ei. Au râs cum, fâs, m-am relaxat eu, unde până atunci mă ținusem bățoasă. Cum căzusem eu, geanta mi s-a dus cât colo și mi-a sărit un tampon. Din geantă! Noroc că era seară și cei care treceau pe-acolo n-au văzut. Decât un „negru” libidinos, care mi-a restituit pierderea, dar zâmbea ” pătimaș”… Așadar, iată povestea, un pic modificată, de amorul artei. 😉

  3. Wow! 🙂 le vor iesi ochii din cap astora din juriu cu asa participare !
    Si da, este cunoscut ca o cadere starneste rasul! Tu suferi si ei… ha ha ha!

    • Ochii ăstui juriu sunt în regulă, Cita, la locul lor, mulțumesc de grijă! Iar eu, ca și actor, normal că le-am îmbinat pe cele două surioare: comedia&tragedia, că-s nedespărțite până la moarte…:)

  4. Mai brumarule in varianta filozofica! :)) Esti incorigibila! Umorul tau l-as recunoaste cu urechile astupate, ca de aia imi vine sa stra…ghici!

  5. Ghizdu-i margine de puţ;
    Oare unde şade ghizda…?
    M-o luat rîsu’ olecuţ –
    Desdemona, dă-mi batista! 😆

  6. Nţ, că rea te mai făcuşi
    Ajunsei lălău acuş’!
    Păi dacă ţi-e geanta slabă
    A luat-o omu-ntr-o labă
    Să ţi-o deie de retur
    Da’ tu-ţi puseşi palma-n dos
    Şi plecaşi degrab’ pe jos
    Radiantă ca o divă,
    Şuierînd loco-motivă,
    Cu-accesoriul pierdut.
    Nu-i aşa? Hai, te salut!

    🙂

  7. Nu bag deş’tu’ – do’mne feri! –
    C-apoi dau de… (ne?)plăceri.
    Io dau cu ulei pe şine
    Să văd frîna de te ţine,
    C-aci te văd şugubeaţă,
    Cu roatele-n sus pe gheaţă.
    😎

  8. mie îmi râd musteţile de când am geantă nouă şi roşioară! îs tot o glumă… glumeaţă! 😛
    da de m-ai pune să scriu tot mi-ar lipsi şi sarea, şi piperu…
    stai să vie iarna, prima ninsoare, să vezi atunci hohote de râs!

  9. […] dar cu condiţia să nu ştii că faci asta. O să explic îndată şi cum. De fapt, nu eu, ci Alma Nahe, pe care o am azi invitată. Nu că n-ar interveni mereu neinvitată. Dar azi e oficial! Eu am […]

almanahiţi, vă rog!

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: