alma nahe

Femei în bronz, bărbaţi în aramă

In Superblog2013 on Octombrie 17, 2013 at 5:27 AM

Ţi-am ridicat statuie, fiindcă m-ai învăţat cum să-mi rotunjesc coatele şi cele şase virtuţi: dragoste, bunătate, bucurie, credință, venerație și milă. Dar le-am uitat catrenele cu fiecare gând negru, cu fiecare viciu al fiecărui gând roz şi-atunci mai turnam o statuie, şi încă una, pe fiecare centimetru de suflet – deşi măsurătorile importante ţin toate de câţiva centimetri – , cu super-puteri ori ape, nu ştiu, n-am fost atentă dacă erau ape pe care le țin în flacoane sau bălţi prin care am călcat ori am dat cu bâta în câte locuri te-am căutat, în câte momente te-am  găsit atent, în câte stele verzi am leşinat când te vedeam că adulmecai alt gât, că miroseai altă eşarfă încolăcindu-se, că schimbai alt interior pe care-l numeai acasă, până când iroseam toate esenţele din care te plămădeam.

Din când în când, mă duc să te vizitez. Mă uit acolo cu orele şi-n timp ce mă uit, te îmbrac în haine fără aripi şi-apoi îţi desenez peste chip mustăţi, barbă, ochelari transformându-te în mintea mea în cea mai hazlie caricatură din lume, o harababură sublimă de moment, căci cu fiecare expresie, o clipă de seducţie, dar şi minciuna ei.

„Cine te minte? „, parcă spui,  „dincolo de ochi, cine te minte?” , dar chiar în acel moment se prăbuşeşte o schelă frângând picioarele unor gură-cască în gura cărora te uiţi, dar nu te mai întrebi de ce te uiţi, iar eu îţi stau pe cap.

„Mii de scuze, doamnă, vă luasem drept o pasăre”, îşi retrag târşâite măturile tocite în teacă oamenii străzii – măturătorii sunt niște oameni de treabă – , le lovesc de caldarâm, le scutură de mizeriile indiferenţei şi-şi împing cărucioarele cu miasmele lor spre alte statui străine, ” mirosiți foarte bine, doamnă”, se miră ei de trupul meu, de trapul meu în treacătul lor, „ce parfum, ce parfummm!”

Par fum, dar de unde să știe ei ce par?  Ce fum! Cu  fiecare oală de jăratec cu care mă hrăneai, vrând ca să mă înfometezi de tine, mai dărâmam un obstacol, mai dădeam o copită în propriul stomac, ca să-mi adorm fluturii, mă mai fâstâceam la câte o atingere, mă mai înhămam la  câte o cotigă de întrebari, fără să mă întreb până la urma urmei, dacă nu cumva e prea mult pentru o statuie, dacă n-ar fi trebui să găsesc altă formă de echitaţie în care să-mi sar iubirea, în care să-mi  torn iubirea, poate-ntr-o găleată cu apă rece…Poate să-mi fac chiar mie statuie.

Dar nu, eu mă încăpățânam, ca o orhidee-albină, când ne întâlneam, tu îmi dădeai ace de podoabă, eu butoni de bufon, apoi ne topeam, mai întâi în ceaţă şi când se ducea, eu în bronz, tu în aramă, alături de alte femei în bronz, alături de alţi bărbaţi în aramă și ne așteptam obraznici în procesiune frumoasă, șlefuirea, epoca și un parfum potrivit – parfumul unei femei spune mai multe despre ea decât scrisul ei , n-am zis-o eu, a zis-o Dior – care să dărâme soclul oricărui „mint!”, şi, în sfârşit, să fim împreună într-un scenariu posibil în care totul e verde, în floare, aerul e înmiresmat şi tu nu te mai cauţi în zodii, nici pe maică-ta şi nici în alte închpuiri, ci în momente de cotitură, cu cotingentele lor, cu cotizaţiile lor, cu cotierele lor şi ar mai fi multe de cotilit prin moara cuvintelor, dar nu mai vreau cotiuhă , jeluirea – deşi comică, e cel mai adesea monotonă – mai bine mă gândesc cum naiba să te seduc cotiş, Barbă-cot, călare pe-un iepure şchiop, în secolul următor, singurul meu scenariu câştigător, şi ştiu, ştiu, fireşte că ştiu, deloc cotidinan.

Şi totuşi, poate că n-am dreptate…Poate că abia m-am trezit! În chihlimbar cenuşiu, în mosc, în lemn de santal, în frezii, în strelici(e), în mandarină, într-o portocală…Poate că am acel parfum să te seduc, dar puțin, mult prea puţin umor care să-l pulverizeze înspre tine, dezîmpietrindu-te.

00181

1.  Text înscris în etapa a VIII-a  a SuperBlog2013; Sponsor ;  produs promovat: 

2.     Jora  (prelungirea mea felină) are şi ea proba ei de parfum,  în SuperBBlog(dubluB)-ul ei. Are un invitat priceput la parfumuri.   😉

3.  Fotocredit: Friendstravel

Anunțuri
  1. corect: parfumul unei femei spune mai multe despre ea decât scrisul ei, ştia el dior ce ştia că doar nu degeaba făcuse tandem cu roudnitska. 😉
    interesantă alegerea ta: un parfum abia apărut pe care piaţa nu l-a „atacat” încă (ştiu că ştii, mă refer la critica de parfum). flacon roz, deci e dulce, dar asta e oarecum logic pentru că frezia are o notă balsamică, posibil să fie liftată cu tuşe de vanilie, nu ştiu, prelungind mandarina şi pregătind terenul pentru nota tipic orientală de care ai spus şi tu, la fel de dulce ca pereţii din vechile temple din orientul îndepărtat, acelea în care, demult, un el şi o ea, sub adieri de santal îşi ţeseau iubirea pe un pat de magnolii.

    mă întreb numai ce spune el acum…

    • Să-mi cumpere parfumul, nu? 🙄 Sau nu, nu ştiu… Sau să spună ce-i trece prin cap. Eu aşa am făcut. 😉

      • nooo, el spune sec: play boyssss! că doar toată suflarea aşteaptă sorţii de luni să vedem dacă vine sau nu ronaldo în românica. 😛 că boysssiii ăia nu prea play, ştim, dar nah, nu strâmbăm din nas că-s vorba ceia „ai noştri”.

  2. Nu ştiu despre ce parfum ai scris, dar parfumul scrisului tău sigur îl întrece. Salt din surpriză în surprindere, am citit încântată.

  3. Ne topeam in ceata si ne asteptam slefuirea… Cat de frumos se topesc si se slefuiesc unii pe altii oamenii indragostiti, uneori chiar fara sa isi dea seama ca li se intampla.

    • Se mai și ciobesc, își rup bucăți de stâncă din ei, mai înfig cuțitul și-l răsucesc…Deși îndrăgostiți. Și optez pentru varianta asta. Mie nu-mi place ambetată…și nici n-o ard roz ori dulceag. Dulceag-amar, mai treacă-meargă! 😉

  4. Foarte frumos scris. 🙂

  5. Ete, na ! Feminism 100% ! Adică femeia e mai dură ca bărbatul, da ? Fiindcă se știe, bronzul e mai dur decât arama. 👿 Oricum, bine că nu l-a pus pe Manneken Pis în poză deși, dacă ai fi făcut-o te-ai fi contrazis : ăla-i de bronz !
    Și be) era normal ca Dior să spună că parfumul unei femei spune mai multe despre ea decât scrisul ei. Că doar nu era să spună asta vreun laureat al premiului Nobel pentru literatură. Eu îl aștept pe Botezatu să parafrazeze afirmând că, chiloții cu push-up din colecțiile lui purtați de un bărbat spun mai multe despre gândurile lui decât vorbele pe care le-ar rosti. Oricum, ar fi mai aproape de adevăr.

    • A…Ete că da! Păi, ce? Era să mă tăvălesc p-aci ca o cârpă, da’ să n-am aramă de dat măcar pe față? Oricum nu te caută nimeni pe dinlăuntru. Tu le zici „sunt de aur, sunt de aur” și ei își înfig colții să dea de gablonț. A…poi, nu Manneken Pis, că p-aci nu piș(c)ăm nimic. Nici măcar ochii.
      Be…be…behehe

  6. Un articol de nota 10(0) ! Cata savoare, cata profunzime, cata delicatete, un subiect minunat, inedit, abordare aparte, personaje bine conturate, sincer Alma, daca nu iei 100 nu mai inteleg nimic.

    • Miau…Alma Naha e în pătuţ, răcită, uşor în februţă, cu mucişori la năsuc, cu tuse seacă; sper că i-am conturat personaju’ bine! 😛 Îi transmit eu ce-ai scris, dar cred că dac-ar vedea ce-ai scris, ţi-ar mulţumi pentru susţinere, având în vedere că şi tu eşti concurentă în acelaşi concurs.

      PS:La această probă, bănuiesc că pot fi şi 5 de 100, dat fiind faptul că sunt cinci premii în joc, astfel că îţi urez ca unul să fie al tău.

      • Imi pare rau sa aud asa vesti bolnave, sper sa se duca repede si s-o dea uitarii. Sper deasemenea ca inspiratia sa nu aiba de suferit in aceasta perioada umeda si sa continue sa fie gata in starting-block pentru a pune lauta pe cele mai multe puncte posibile (continui sa cred ca premiile-s mult, ult prea mici pentru tonele de idei trasnspuse, dar asta e o alta treaba, materiala, noi sa fim sanatosi).

  7. Încă un articol superb. De fiecare dată citesc, recitesc…mereu alta și totuși există o continuitate. Un articol de 100 de puncte. Iar de la Reeija e de cel puțin 200. Deși aprecierea mea nu ar trebui să te bucure. De câte ori mă îndrăgostesc de câte un articol acesta ia note proaste. 😦

    • Continuitatea, Emilia, probabil că e dată şi de faptul că eu mereu fac referire la acel frumos(nu mascul!) dintr-o anumită pădure adormită, aşa cum scrie şi în descrierea blogului. Am observat şi eu asta cu notele proaste la textele mele. 😉

  8. Tu esti ca un parfum! Pulverizezi cuvintele si ele se duc in fiecare din noi pastrand in functie de ph-ul smturilor noastre. Haioase pozele, ai creat un echilibru perfect intre ceea ce spui si ceea ce imaginezi.

  9. Prea puţin umor? 🙂

    • Păi, da! Eu nu prea știu a pulveriza roz și comicăros. E un comic de situație mai mult, nu de conținut. Ori, depinde la ce suntem căutați…felicitări pentru poziția fruntașă după notarea primelor 3 probe. 🙂

  10. […] (cei mai vechi ştiu că ea a mai fost publicată pe blog şi retrasă acum vreo trei ani): alma, abisurile, adrian, litere stacojii, dana, vienela, ma tilda şi sonia. (dacă am uitat pe cineva, […]

almanahiţi, vă rog!

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: