alma nahe

Archive for 15 octombrie 2013|Daily archive page

Când o bicicletă este furată, o zână îşi dă duhul

In Superblog2013, teatru on octombrie 15, 2013 at 11:46 AM

„Păşeşti pe punte, îţi treci privirea o vreme peste toţi cei de faţă, pentru ca apoi,  tocmai în clipa când ei freamătă de nerăbdare să porneşti cântul. Dacă începi prea devreme, slăbeşte încordarea din sufletul privitorilor, dacă întârzii, nu se mai naşte nicio potrivire cu simţirea lor.”(Zeami)

Personaje:

O ZÂNĂ
UN BIKER
O GEANTĂ OARECARE(OGO)

Unicul act

OGO: Eu sunt deschisă la orice!
UN BIKER: Sigur că da, bagă spiţele-n roate-acu! Nici nu ştim unde suntem! Nu poţi fi atât de deschisă!
O ZÂNĂ: Sunt sigură că nu era cu spiţe! Era ceva cu bagheta…
OGO: Beţe! Oricum, nu văd neapărat importanţa că, de fapt, erau beţe. (ceilalţi doi sunt nedumeriţiBeţe-n roate!
O ZÂNĂ(către Biker): Tu de ce eşti aici?
UN BIKER: Se făcea că eram…(se opreşte brusc şi priveşte în ochii calzi ai zânei, care nu se ştie de ce, e foarte zglobie şi chicoteşte veselă; renunţă) Lasă!
O ZÂNĂ: Nu ştiu de ce am senzaţia că sunt moartă…
OGO: După el…
UN BIKER: Cine vorbeşte!?
OGO: O geantă.
UN BIKER: Eşti geanta ei?
OGO: Deloc. Sunt o geantă oarecare.
UN BIKER:  Dacă erai o geantă oarecare nu vorbeai!
OGO: Bine. Nu sunt o geantă oarecare, sunt o geantă oarecare din piele. Acum eşti mulţumit?
UN BIKER: Nu văd de ce-ai păstra secretul.
O ZÂNĂ: Mă scuzaţi că intervin. (cei doi devin atenţi) O geantă chiar păstrează secretul!
UN BIKER: Nu înţeleg! Adică nu e o geantă?
O ZÂNĂ: Ba da, dar una oarecare! Nu păstra, pentru că nu putea. Uite, nu are nici măcar un fermoar!
OGO: Am avut! Dar cine m-a avut, a profitat pe deplin de mine. A băgat în mine de toate. Nu avea nicio limită. Într-o zi…
UN BIKER: Dacă crezi că sunt dispus să ascult poveştile unei genţi, te înşeli. Sunt surprins şi că suntem prinşi aici împreună. Cine a avut ideea asta, putea s-o ţină pentru el.
O ZÂNĂ: De unde ştii că nu e o ea?
OGO: Eu zic că nu e nimic! Eu zic…
UN BIKER: (iritat îşi duce mâna la gură) Ogo, fer-moa-ru’!
OGO: Zău că nu înţeleg de unde-şi iau expresiile oamenii? Îţi imaginezi cum ar fi să aibă
oamenii fermoar la gură?
UN BIKER: Acum? Acum nu-mi imaginam decât că o geantă are.  Despre ce discutăm aici?
O ZÂNĂ: (Discretă, apropiindu-se de Biker) Despre fermoar în casa mortului. Puţin respect, zău!
UN BIKER: Nu văd de ce să-ţi dai duhul, ţinând cu o geantă. Stai aşa! Pe tine nu te-am întrebat cine eşti.
O ZÂNĂ: Hehe…dacă ai şti…
OGO: Ai muri! Hihihi! (Ogo şi Zâna râd cu subînţeles împreună)
UN BIKER: Nici nu mă miră că aţi făcut front comun! O femeie oarecare şi o geantă oarecare. Credeţi că sunteţi deosebite?
OGO: Sigur că putem fi deosebite! Uşor! Avem forme diferite. Alte rotunjimi, alte alte
O ZÂNĂ: În plus, ea n-are baghetă! Sau în minus?
OGO: Dar am o curea! Cu bătaie lungă!( Zâna şi Ogo iarăşi râd, la unison)În plus! Unde e un minus, hop şi-un plus. Mi se pare firesc să fie aşa!
UN BIKER: Eu mă simt în minus.
OGO: Nu eşti! Tu eşti şi plusul şi minusul. Scade un biker din titlu şi-ai să vezi!
UN BIKER: Ce titlu?
OGO: Un titlu! N-are importanţă!
O ZÂNĂ(către Biker): Stai liniştit, şi pe mine mă irită titlul!
UN BIKER: Simt că îmi lipseşte ceva. Nu ştiu ce, dar simt!
ZÂNA: Dacă punem mâna, am putea reclădi. Ţi-am putea reda ce îţi lipseşte.
OGO: Da’ de ce n-am pune bagheta?
ZÂNA: Am verificat. Nu merge aşa aici!
UN BIKER: Dar cum merge?
OGO: Ca pe roate!  Lucrătură manuală. Dar trebuie să le ai, hehe…
UN BIKER: Păi, şi de ce nu le-aş avea?
OGO: (misterioasă)Poate ţi-au fost furate!
UN BIKER: Mie nu-mi lipseşte nimic!
OGO: Păi, tocmai ce ziseseşi că îţi!
UN BIKER: Uite ce e! Mi se pare că pierdem timpul împreună degeaba.
O ZÂNĂ: Aşa crezi? Eu cred că avem o legătură, totuşi.
UN BIKER: În orice caz, una misterioasă, presupun.
OGO: Eşti pe-aproape!
UN BIKER: Mă tem că prea aproape.
O ZÂNĂ: Poate că suntem aici să schimbăm ceva.
OGO: Sau pe cineva. Pe mine, spre exemplu.
UN BIKER: Eu nu vreau să schimb pe nimeni. Şi tu nu poţi fi cineva, eşti ceva! Eşti doar un obiect!
OGO: Obiectele au nume?
UN BIKER: Bicicleta mea are. Sau, mă rog, avea. Cine ştie ce s-a întâmplat cu ea.
OGO: (tace)…
UN BIKER: În sfârşit te-am închis!
OGO: Nu m-ai închis încă. Mă gândeam la ceva…
UN BIKER: (ironic) O, da! Mai şi gândim pe deasupra! Foloseşte la ceva?
OGO: Să gândeşti? Eu zic că da! Dar, na, eu sunt un obiect, e şi normal să mi se pară super s-o faci.
O ZÂNĂ: Şi mie mi se pare super! Eu fac lucruri pe negândite de obicei.
UN BIKER: Păi, eşti femeie!
O ZÂNĂ: Auzi, ştii ceva, nu te mai purta cu mine de parcă ţi-am luat boii de la bicicletă!
UN BIKER: Suntem chit! Şi eu, de când sunt aici mă simt ca a treia roată de la căruţă.
OGO: Şi ce căruţă! Aveţi grijă cu gândurile astea. Odată plecat, gândul se duce undeva. Bine, uneori refuză să se nască, precum pruncul divin al lui Bruckner...(cei doi se uită la Ogo miraţi) Ce? Câte de-astea am cărat eu…
O ZÂNĂ: Chiar, te-ai mai naşte acum, când ştii ce urâţică e lumea?
UN BIKER: Nici benzi ca lumea n-avem…
O ZÂNĂ: Lasă benzile! Răspunde-ţi sincer!
OGO: Eu ştiu un posibil răspuns! Dar ştiţi că pot fi zece mii de posibilităţi, nu?
O ZÂNĂ : (cu un zâmbet complice)Numai una, Louis!
UN BIKER: Nu mă cheamă Louis…mă cheamă…aaaaaaa, m-am prins! Lansez gândul şi…eu sunt Louis!  ( acelaşi joc complice)Tu cine eşti?
ZÂNA: Eu sunt o… dorință, sunt… Reeija!
OGO: Păi, dacă tu eşti Reeija, eu n-am cine să mai fiu. Voiam să fiu eu în pielea unei genţi  ca ea.
O ZÂNĂ: Nu ai cum, draga mea! Tu eşti o geantă oarecare, aşa e, dar poţi să fii propriul tău model. Reinventează-te!
UN BIKER: Uite, când mi-au furat bicicleta, nu mi-au furat-o toată. Mi-au lăsat astea. (scoate câteva spiţe de la roata unei biciclete, de nicăieri) Poftim! Pentru o geantă oarecare eşti destul de isteaţă. Ţi-or prinde bine!
OGO: Dar o să-mi amintesc cine-am fost?
O ZÂNĂ: Sigur că da, dar asta numai dacă construcţiei tale noi îi vei dărui ceva din tine! Lasă-te purtată!
UN BIKER: (cu ecou) Vreau să mă nasc din nou! Eu sunt Louis, unde mi-e femeia? (iese)
OGO: (cu acelaşi ecou) Să mă las purtată, să mă las purtată, să…
O ZÂNĂ: Ei?! Ai găsit în tine ce căutai?
OGO: Cred că da! Tocmai ce-am găsit!  Cu cât cauţi mai abitir în tine, cu atâta nu
găseşti ce-ţi trebuie. Uiţi şi ce voiai! Dar acum parcă-s atinsă de bagheta unei zâne. (zâna zâmbeşte) De bagheta ta? Dar cum? Parcă ziceai că aici nu merge cu…(Zâna îi face semn să tacă). Şi cu spiţele astea ce fac? Altă magie?
O ZÂNĂ: Vei şti!
OGO: Ceva să-mi amintească de mine, nu? (zâmbeşte)  Tu ce vei face?
O ZÂNĂ: Eu rămân aici! Voi fi altceva decât sunt. Sunt o zână, dar, în fond, tot femeie.
Uite, primul gând…
OGO: Zână, iartă-mă! Trebuie să-l prind pe Louis(cu ecoul de mai înainte). Louis, aşteaptă-mă!(iese)
O ZÂNĂ: (către spectator) Uită-te la ea! Pe negândite…hehe! (cu ecou de final, privind spectatorul drept în ochi)Sunt Reeija! Vrei să mă porţi ca şi cum te-ai purta pe tine?

Fotografía: Christopher Aquino

001811. Text înscris în etapa a VII-a  a SuperBlog2013; Sponsor

2. Jora (prelungirea mea felină) are şi ea proba ei de reinventare, în SuperBBlog(dubluB)-ul ei. Dar asta, un picuţ mai târziu…

3. Fotocredit: prima poză; a doua poză.

$. (a)Muză( de dimineaţă ) : Irealia. 😉