Undeva, cândva, unde dimineţile începeau nesănătos, aşa:
Gura ta deschisă arată ca un tunel, zise femeia, idilic, şi dădu să-i sărute buzele.
Un motiv bun pentru a nu mai vorbi e să bei şi să mănânci, zise omul ei, eclectic, ferindu-şi buzele — ca de căldură, omul în deşert —, mestecând îmbucătura huruiund şi înghiţind apă în sec, însemn de ură, după fiecare îmbucătură.
Hur-hur-hur-hur-hur-hur-hur, a mestecat şi-a băut omu’ în continuu şapte zile la rând, de dimineaţă până-n seară. Extatic, ca un saltimbanc dându-se peste cap fără oprire.
Hur om! şi-a zis în gând livada din curtea omului, privind pe fereastră, în casă, la cei doi, scuturându-se. Livada s-a uitat apoi înspre grădina de zarzavaturi şi i-a făcut semn unui fir de mărar ca să se lase în bătaia vântului şi să-şi trimită aromele spre fereastra celor doi, doar-doar s-or îmbăia din nou cu vorbe suculente ca altădat, căci chiar de nu s-a povestit, cândva cei doi erau ca două storcătoare de fructe în dimineţi cu iubire. Hur om, a zis şi el mai departe celorlalte legume, în timp ce-şi vira aroma prospeţimii înspre simţurile cui voia s-audă.
Între timp, femeia lui făcea ca trenul. Şi şi-a luat o pisică.
Parcă nimeni nu se mai uita în ograda lor. Parcă îi uitase bucuria. Însă se înşelau. Pe-acolo trecea un om. Şi-avea să conteze…
Aliniament explorabil!
*
Aici, acum, unde dimineţile-ncep cu un suc sănătos şi bun:

marketonline
Gura ta deschisă arată ca un tunel, zise femeia, idilic, şi dădu să-i sărute buzele.
Un motiv bun pentru a nu mai vorbi e să bei şi să mănânci, zise omul ei, eclectic şi bucuros, oferindu-şi buzele ca desert, mestecând îmbucătura huruiund şi înghiţindu-i pulpa, însemn de iubire, după fiecare îmbucătură.
Hur-hur-hur-hur-hur-hur-hur, a mestecat şi-a băut omu’ în continuu şapte zile la rând, de dimineaţă până-n seară. Extatic, ca un saltimbanc dându-se peste cap fără oprire.
Hurom! şi-a zis livada din curtea omului, privind pe fereastră, în casă, la cei doi, scuturându-se. Livada s-a uitat apoi înspre grădina de zarzavaturi şi i-a făcut semn unui fir de pătrunjel, ca să se lase în bătaia vântului şi să pătrundă cu aromele-i înspre fereastra celor doi, îmbăindu-se din nou cu vorbe suculente ca altădat, căci chiar de nu s-a povestit, s-a înţeles că cei doi poate că erau acum ca două storcătoare, presare la rece, dar în dimineţi cu multă iubire. Hurom, a zis şi el mai departe celorlalte legume, în timp ce-şi vira aroma prospeţimii înspre simţurile cui voia s-audă.
Între timp, femeia lui făcea ca trenul. Şi era precum o pisică.
Parcă nimeni nu se mai uita în ograda lor. Îi uitase tristeţea. Nu se înşelau. Pe-acolo, pe lângă casa lor mică, trecuse cândva un om. Şi-a contat!
Aliniament explorabil, trecătorul l-a inventat pe Hurom.
1. Text înscris în etapa a II-a a SuperBlog2013; Sponsor:
2. Fotocredit: Mihai Cucu
3. Textul participă şi la duzina de cuvinte, un joc super al clubului psi©: Matilda, Vienela, Adriana, Sonia, Scorpio, Cita, Dan (Hipertensiv), vavaly, anacondeiere matildiceasca,
4. Pisica are şi ea de povestit, ce aici n-a putut, n-a simţit…Că are SuperBBlog.
5. Poveste inspirată de o fotografie a lui rus-vrăjitor.
te storc de gânduri
şi te-aştept
pe virtualele pervaze
şi ştiu că-s mâţul tău deştept
ce stoarce vorbe în pocale
te-aştept pe superb blog
(sau bloc?)
cu vorbe şlefuite în amurg
să stoarcem împreună dor
şi al cuvântului belşug.
Eu îi sunt mâţul deştept! Tu eşti mâţul deştept, mai înainte de toţi mâţii! Şi iarăşi se va pogorî amestec de fruct din cerul gurii, şi va cânta slava ce va să vie întru neam pisicesc! Am in! 😉 Par beată, da’ nu-s!
pari stoarsă nu beată!
allah akbar! 😆
nu mă lua în serios, mi-am găsit pasiunile arabe pe unde le lăsasem. mă rog, persane… dar tot pe-acolo prin arsurile lor.
Stoarsă! Da’ nu uscată! Ştii că eu îs mai plină, aşa… 😆
păi cu presare la rece, de unde uscătură? ai gătat cu cârnaţii? îi storci şi pe ei? 😛
Nicio presiune! Nici opresiune! Mut oul! 😆
nu lăsa pisicul la sucul fistichiu prea mult! 😛 uitasem să spun asta…
De fapt, nu ştiu ce se întâmplă, cred că ne-am inversat identităţile. 😆 Ea pare c-a scris la mine şi eu la ea.
A mutat festivalul acasă. Că, cică, decât să dea pe un mic cât ar da pe 8 cârnaţi de la supermarket, mai bine nu dă. Şi-a luat 8 cârnaţi pentru acasă şi acum ea curăţă, eu aştept. 😉
vezi să nu te lase pe-afară, că tot dai din casă una, alta… şi-atunci adio cârnaţi, dejun foarte bun şi somn de frumuseţe în puf…
Nucă nu doarme! Face farmec(e)! 😉
Eee, ce idee – asta cu festivalul vinului, adică. Păi cu huromu’ s-ar putea face şi un suculeţ de struguri, nu? Şi l-am putea pune pe urmă la păstrare, până când devine numai bun ca ingredient al unui chef sănătos!Bine (sau păcat?) că am scris deja, altminteri m-ar fi tentat să-ncropesc o poveste cu beţivi! 😆
Conform sistemului patentat S(low) S(queezing) S(ystem), ia-o încet! Pe mine m-au convins! 😉
OK! Nu pot să nu ascult ce spune o pisică! 🙂
Uite un moment in care imi pare bine ca locuiesc la bloc. Adica n-as fi putut sta si eu linistita in casa cu barbatul meu, ca se uitau merii si visinii la noi? Nu, nu, nu mi-ar fi placut, mai ales daca ne-ar fi prins in zilele in care suntem storsi… de vlaga! :))))))
Ai picat pe subiect! 😉 Eu am mutat livada.
Ha, asta da multitasking! 😀
😉 păi?! ce crezi?! 🙄
…iar ai furat tu toate cuvintele de mă storc eu acum să găsesc câteva, să le deghizez in fructe, să le bag in huromul ăla, cu presare la rece, şi să iasă suc de cuvinte neincălzit, decât, poate, doar de bucuria de a te fi citit.
Uite, îmi ascund cuvintele, dar nu şi bucuria de a fi citit comentariul tău.
mi a luat ceva pana m am lamurit ce i cu Hurom asta :)). ai intors- o priceput din condei, sa imapaci si capra si varza si lup si pe stapanul lor :)). da mi place povestea . fie sa placa si celor cu putere de decizie :).
Păi, e simplu! Dai caprei lupul şi varza stăpânului lor! Hurom e un… ton. Huruie!
Superb scris. Mai că mi-e și rușine să mai concurez la proba asta cu povestioara mea….
Emilia, poveştile ne definesc. Nu noi pe ele! 😉
Poveștile dar nu povestioarele.
[…] această duzină au mai scris : Matilda, Vienela, Adriana, Sonia, Scorpio, Cita și Alma Nahe. […]
[…] înainte (pe care nu mi-l iau înapoi): Almanahe n-are decât o replică în această maşinaţiune, restul îl atârnăm de Trecător, pe […]
acuma mi-am mai amintit una: bine că e hurom şi nu hurrem, sultana. 😛
hurrem de fructeee! 😆
Hurrem de legume! 😉
Huruim, Măria Ta! Altfel, livada de la Curte se scutură întotdeauna în funcție de trecătorul prin Curte.
Şi pământul făcu Hur…o fi trecut Dumnezeu pe lângă el, de s-a scuturat la 4:37.?
Imi place cuvantul fluid din palma pe care-o urmaresti intr-o miscare circulara, ametitoare. Eu sunt putin din frica ta de inaltime si din ochiul tau drept, sau stang, nu-mi amintesc prea bine. Eu sunt cu tine. Abastru, rosu, mov sau negru, verde inchis, verde deschis si galben, portocaliu, mandarin, corai, culori ce ne-au schimbat privirea odata, amandurora in acelasi timp, in aceeasi clipa cu acelasi gand.
Îmi place gândul fluid din palma lui Dum(nezeu).
Buna dimineata !
” Unde diminetile incep ” cu………….
CUTREMUR !!!!!!!!!!!!!
Apropo,
– Ai simtit cutremurul ???
Daca nu, intra pe
http://aliosapopovici.wordpress.com/2013/10/06/
O duminica fara ” cutremure” !
Aliosa.
Eram trează! Bună dimineaţa, Alioşa!
De-aia vreau si eu un storcator ca acela, ca huruie ca o pisica, nu ca acceleratul prin gara…
Şi eu am unul care huruie, dar cred că nu l-am mai folosit de ani de zile. Zace pe şifonier, într-o cutie. 😆
Hurom toarce ca pisica…
Hur, hur, hur, s-a huruit pământul azi noapte când te citeam. De pe telefon și cu un pahar mare de Cola în față. Mi-a venit să-l arunc. Parol! Lichidul negru nu telefonul. 🙂
Păi, de-aici pleacă cutremurele, de la Baba Vrâncioaia. 😛 N-arunca nimic, eu sunt pentru reciclare!
Frumoasă combinaţie!
Potrivită cu cutremurul, cum zicea şi Sonia. 🙂
[…] scris si psi, Matilda, Vienela, Adriana, Sonia, Cita, alma nahe, Dan (Hipertensiv), vavaly, anacondeiere […]
Diminetile mele incep cu 2 canite de cafea. Pe urma deschid usa vietii si in cate-o dupa amiaza in care nimic n-.a iesit bine (sau asa mi se pare) zic: gata, azi nu mai fac nimic
Si comut pe cafea decofeinizata
Dimineţile mele încep. Şi atât! Sunt diferite una de cealaltă. Când eram mai tânără, nu deschideam nicio uşă fără să-mi beau cafeaua. Acum plec şi fără să mi-o beau, căci lucrând cu copiii, ce n-am reuşit să-mi trezesc eu, îmi trezesc ei.
Articol: frumos, nedit, surprinzator, ingenios, cald, plin de sens si esenta 🙂
Te felicit 🙂
Mulţumesc, Alina!
inedit*
Cu mult drag 🙂