Eu sunt frumoasă,
dar cu un scop precis!
Nu pentru că aş fi vreo iniţiată în arta sulemenirii
şi nici fiindcă aş putea să şterg strada
(precum o şterge cauciucul),
care nu ne-a întâlnit uşori.
Ca să mă mai vrei, întâi de toate –
e în obârşia mersului lucrurilor – , vom semăna
pâini, care să şteargă mina de creion ce ne-a desenat diferiţi
(oricum, aspectul se duce!),
apoi vom semăna unul cu celălalt,
de la prima până la ultima literă,
nuanţă cu nuanţă,
din interior spre exterior,
şi, abia atunci ne vom aprinde cu adevărat,
eu în alb sidefat,
tu în albastru-oţel,
ca un sfredel în scobiturile altui lemn,
unul în mina celuilalt.
Nu vom scoate fum,
dar vom fi două depozite de foc, aflate la răspântii,
fiecare cu coliba lui,
anume clădită ca să alunge ploile,
care nu ne-au ieşit
şi zăpezile,
care încă nu ne-au albit.
Te-aş aştepta sub corola poveştilor nescrise,
cu zahăr în palme,
pe drumuri de sare!
Te-aş aştepta o mie şi una de nopţi,
pe drumuri de mătase!
Aş culege soarele de patru ori
şi l-aş face roată sub maşina timpului
şi-am rămâne una cu luna,
căci creşte, descreşte şi dispare,
supusă aceleiaşi legi a devenirii.
Nimic nu ne împiedică să fim noi cei doi frumoşi
treji prin pădurea adormită,
în vreme vremuind,
două suflete rănite de atingerea lumii.
De ricşa lui Dum(nezeu),
jucând rişca cu sistemul de semnalizare,
nu-ţi fie teamă, vino!
Semaforul speranţelor se înclină şi el –
din pricina esteticii exterioare, poate,
a simbolului, ca efect al uitării
ori a altui artificiu de calcul – din când în când,
precum turnul din Pisa!
Eu sunt frumoasă cu un scop precis,
prinsă acum undeva, între imagine și privitor,
dar asta numai pentru că
ştiu că orizonturile sunt pentru aşteptări,
iar pământul e pentru
(urs)uzul dintre
sosiri şi
plecări…
1. Text înscris în etapa I a SuperBlog2013; Sponsor:
2. Fotocredit: Mihai Cucu
Editare târzie:
3. Să vedem ce părere are şi pisică-mea? Are şi ea concursul ei: SuperBBlog! Cum s-ar zice, îşi dă concursul. Cui? Păi, cum cui?
Eu sunt frumoasă cu un scop precis,
prinsă acum undeva, între imagine și privitor,
dar asta numai pentru că
ştiu că orizonturile sunt pentru aşteptări,
iar pământul e pentru
(urs)uzul dintre
sosiri şi
plecări…
…geniale asocieri, alma. Felicitări! Succes pe mai departe!
😛 Ei, nici chiar aşa! Am privit în oglinda lumii, atâta tot! Mulţumesc pentru (sus)ţinere, Adriana!
Recunosc că este unul dintre articolele pe care le-am aşteptat cu sufletul la gură. Al naibii semafor. 🙂 A făcut să merite aşteptarea. 🙂
🙂 E încă pe roşu, dar măcar se înclină! Vine ea vremea verdelui, deşi, parcă se tot blochează pe portocaliu. 😉 Dacă a meritat aşteptarea, nu pot decât să mă bucur!
M-am grabit sa public articolul dupa ce am vazut ca mi-a luat ghurhu ideea cu corola de minuni. Stiind cat de mult iti place sa te joci cu cuvintele, mi-a fost teama ca iti vine vreo idee legata de corolar si atunci m-as fi vazut nevoita sa imi storc iar creierii. :)))
Nu vom scoate fum, dar vom fi doua depozite de foc… 😉
Bafta!
Mi-am imaginat că vei fi un corollar, de aceea tot înspre corola lui ghurhu mă înfi(p)sesem(de la fisă picată!) Apoi mi-am zis că mai bine plec din parcarea lor şi iată, a ieşit ce-a ieşit, liberă la drum! Liber la drum şi ţie, Vienă! 🙂
eu sunt frumoasă cu un scop precis,
cel desprins din cauză,
din efectul cuvintelor caleidoscop
acelea sub care ne privim,
ne strivim
dincolo de creşterea
şi descreşterea lunii.
tu eşti frumoasă cu un scop precis.
aşa ar spune orice zartosht al shirazului,
când cerul plânge a brumă
şi a răsărit.
numai vinul tăcerii ne încape uneori
în palme,
pe tâmple
a aducere aminte.
Mi-aş asigura frumuseţea la tine,
pentru zile ploioase,
când apele m-ar forţa să intru în pământ,
neruşinată.
Mi-aş asigura spatele, cu nevoia de încet, dar sigur!
Mi-aş asigura şi farul
follow me home,
căci dintre toţi şi toate,
tu-mi eşti şi asigurătorul frumuseţii mele interioare.
eu nu ştiu să asigur decât spaimele.
în coşul pieptului noaptea mi se zbate
ca pasărea în colivia ei.
eu nu ştiu decât puţine cuvinte
şi aplecată sub porţile ochilor
dincolo de care
semafoarele nu mai respiră
sunt un biet psiriduş
ce s-a visat lumină.
eu nu ştiu să asigur decât plecările
cele de care mă fac mereu vinovată
mai înalte decât stâlpii lui zoroastru.
uneori, nici pământul nu înghite
jarul stins al focului lui ahura,
cel pe care nu l-am cunoscut de fapt
niciodată.
nu mă privi altfel decât sunt,
nălucă rătăcitoare
prin stepele unde
nici cuvântul nu mă mai ştie.
Chiar dacă nu ştii cuvinte,
nu ştii nici tăceri care s-au dus,
ori care îşi aşteaptă încă pedala înţelesului mut,
chiar dacă-ţi beau năduşeala ca apă,
n-o să zidesc niciodată altar!
Nălucile sunt între psi© şi pisc
şi nu e decât o mut…are
până-n poala genunii,
în puterea literei,
care încă mai scrâşneşte din dinţi în pofida psiritului,
căci limba e îmblănită
şi cu dulceaţa amară a cărnii.
Surghiunului în tăcere nu-i picuri miere,
si-o ştiu!
„Te-aş aştepta sub corola poveştilor nescrise,” super. Succes mai departe.
Inel în inel, traşi prin alt inel! Mulţumesc! 🙂
Frumos mai scrii!:)
frumosul se ia, nu se dă! 😛
mulţumesc!
Ca de obicei, profund. Minunat! Iti tin pumnii !
Cade obicei! Pumnii mei sunt în siguranţă atunci! 😛
Frumoasă de nespus, aşa ca în inefabilă, nu spun eu, o spune zarea ta în care mereu sunt ca niciodată cuvintele tale adânci şi prezente care închid înţelesuri, şi te-aş lua în infinit, sau tu m-ai lua pe-acolo pe unde ai fost tu, să mă înveţi să privesc imaginile cu privirea care planează.
Privirea care aplanează, mai degrabă, floareo! Cea care planează e a ta, cu toate corolele înspre un soare care e mereu plin, recezie trecerii sale şi potolitor plexului şi focului interior. Te-aş lua cu mine pe bancheta dinspre inimă, fiindcă zărindu-mi înţelesurile închise, te-ai deschide şi mai mult privirii încăpătoare, cea fără de şovăială…
Înseamnă pentru mine faptul că am un loc, oriunde. Oriunde vin, pentru că ştii să porţi.
pot citi in fiecare vers scris de tine metafore si sensuri atat de frumoase incat ma sperie. Prea multa frumusete desi stiu ca ea are un scop precis. ”orizonturile sunt pentru asteptari iar pamantul pentru sosiri si plecari.” Minunat!
🙂 Frumuseţea sperie, mai mult decât urâţenia. Pe prima, dacă o întâlnim şi ne jenează, dar nu ne-o permitem, o defiinţăm. Pe a doua, o ocolim. 🙂
Esti Frumoasa cu un scop precis… si ne faci si pe noi frumosi! Multumim… Frumoaso!
Pentru tine o floare de rodie.
Probabil că e ceva normal să ne înfrumuseţăm unii pe alţii! 🙂 Mulţumesc pentru rod şi ie! 😉
este adevarat ca uneori visam la fel…multumesc pt energia buna..si..ce bine ca era deja scris d 12 ore, altfel nu credeam :))
;)păi, la cules de soare n-are cum să fie rău, nu? 🙄
Nu credeam că există cineva care poate să transmită aşa ceva în versuri! Eşti ge-ni-a-lă, ai înţeles?
Ăăăăă…Cum sunt?! 😆
ge-ni-a-lă…GENIALĂ cu litere mari!
Buuuun! De două ori genială! Cine dă mai muuuu…lasă’, nu întind coarda! Adjudecat! 😆
[…] inspirate de romanele danielei zeca, au fost inițial comentarii pentru superbloggerița alma pe care o însoțesc de pe pervaz ca și anul […]
Nechează cam des acest domn cu ifose de zeu, inclinând semafoare în drumul spre frumuseţe(plecare pentru a veni), dar tu Oli dragă, ai un scop precis:)
Precis că am! 😆 Şi roi reavăn….;) Dacă te cheamă Corolla, aşa ar trebui, nu? Să înclini ceva semafoare-n drumul tău!
Şi roi reavăn spune::)
Dacă doar câteva sau pe toate, rămâne de văzut:)
Unul singur, Şiroi reavăn! Un singur STOP! Şi pe urmă nimic, dar absolut nimic nu-l mai poate opri…Liberatea e pe culori!
[…] ca să vezi câte parale face fiecare), preferatul meu e, aşa cum mă aşteptam, cel postat de Alma Nahe (pe care l-am citit de la cap la coadă, jur!). Şi, între noi fie vorba, o invidiez fiindcă […]
Foarte frumos :). Chiar mi-a plăcut. Cred că e cel mai tare articol 🙂
Baftă!
🙂 Să nu ne înmuiem! E un articol poetic… pisică-mea e mai tare ca mine.
Să fie bafta mea, să fie, na!
Ca de obicei, un articol special 🙂
🙂 Mulţumesc!
[…] a doua la mână (să zic lăbuţă?) e că am observat că Alma nahe o arde(poeticăli corect!) tot ca şi anul trecut, ca să nu zică Lotus şi alţii ca el că-şi […]
Ţi-am făcut poetica scrum! Că tu dormi! Şi când tu dormi, habar n-ai tu ce face mâţa ta! 😉
Vrei să-ţi rămână blogu’ superb? Nicio pată? Ei bine, mie mi s-a pus pata pe concursu’ ăsta! L-am adaptat, l-am ren ovat, l-am, l-am…l-am, l-am ca şi h-am, h-am. Ne vedem(la ochi) în decembrie! Până atunci, scrie tu poezii, că îţi fac eu treaba…Baftă!
Mai vezi tu mâncareee?! La Paştele Cailor ălora cărora le-ai dat bice! 😉
[…] acest comentariu îl găsiţi în casa jorei din oraşul alma nahe, o echitaţie în aburi de lapte hors […]
Interiorul e al tău dar cauciururile mângâie un altul; cu cât viteza e mai mare, cu atât orgasmul mai puternic. Mașina joacă deci la dublu. Să vedem unde o s-o ducă șoseaua… 🙂
Unde (se)duc toate ş’os’elele când (se)duc?
Între zvâcnirea din opt..ică
şi neînfrânarea fizică a curgerii în voie.
Maşina joacă, joacă si pasagerii!
Orga „smul” nu e în bis…e rică,
care nu ştia să zică: râu, răţuşcă, rămurică.
Cauciururile sunt trase(ca nişte storuri),
pe roata de caşcaval joacă şoriceii ping-uri.
Pe Pong l-am făcut Ciucur împărat,
să-mi fie o oră turnat ca smoală pe acoperiş…să-mi iasă ploile!
Să-mi reziste,
dar nu fiindcă el vrea.
Acolo vreau să ducă şoseaua…
Unde (se)duc toate ş’os’elele când (se)duc.
Şi ce să înţeleagă, biet Lotus?! 😆 Eşti dusăăăăăăăă pe şoseaua aia cu nebuni, stăpână!
Nu stiu prin ce tavalesti literele astea, dar intotdeauna sunt pudrate si cu oglinda dupa ele. Ba la un moment dat le-am pus oglinda, ca sa vad cum respira de patru ori si de fiecare data mai dadeam un strat de pudra jos, ce imi dezvaluia alte si alte „sosele”.
Aha! Mai întâi a plouat pe-aici! Ai ştergătoarele bune, de m-ai văzut şi pe mine!
Ce de prietene bune si frumoase ai… numai vorbe de lauda, pe care le meriti, primesti 🙂
E un grup frumos, din care, de altfel, faci parte. 😉 Şi e măgulitor şi ciudat totuşi, că nişte femei oarecare ştiu să fie altături de altă femeie, deşi, câteva dintre ele, printre care te numeri, participă la acelaşi concurs cu femeia care sunt. 😆
Eu nu sunt genul sa fiu invidioasa… daca e sa am si eu noroc bine, daca nu, nu. Eu nu ma rog pt ghinionul nimanui…
🙂 Nici eu. Şi ai zis bine „ghinion”. Căci, până la urmă cred că e vorba de noroc, căci juriul e un om, şi e o loterie să pice pe sentimentele tale, aşa cum te-ai exprimat în scris.
Pai eu mereu sunt de parere ca mai tine si de noroc… ca asa sun mult articole f bune… dar acum depinde parerea fiecaruia… nu stim niciodata ce poate prefera juriul.
Aici nu am cum sa ma necajesc pt ca toti sunteti spuma… si ma bucur pt unul din voi cum m-as bucura pt mine… daca o sa ma aflu in primii 10 eu ma declar multumita :))
Cam la asta ravnesc eu… dar cine stie 🙂
Vom trăi şi vom vedea. Eu acum sunt cu mult mai relaxată, fiindcă ştiu cum e de anul trecut. Şi nu mă mai agit…o fac pentru mine, în fond, nici nu mă gândesc că e un sponsor care-mi cere să scriu. Îmi amintesc abia când trebuie să adaug chestiile tehnice. 😛 O să vezi singură cum e cu punctajul. Eu am luat pe texte care-mi plăceau şi 70 de puncte, şi pe altele, care nu îmi plăceau cine ştie ce, 100. Aşa că e o loterie, aşa cum ziceam mai sus. E foarte greu să recuperezi. Am ieşit pe locul 25, la distanţă de 100 de puncte de câştigător. Au fost suficiente 5 articole notate cu 80 în medie, ca să fiu pe 25 şi nu pe 1. Dar, recunosc, şi obosisem…suntem abia la a 4-a probă. Până la 30 mai e cale lungă. Însă acum am un ritm…altfel. Am scăpat de crispare…Ceea ce îţi doresc şi ţie!
La Spring am iesit pe 12… sunt curioasa daca imi voi depasi performanta 🙂
Este une din preferatele mele, felicitari pentru (doar) cele xx puncte, ar fi meritat mai mult, sincer.
Nu ştiu s-a întâmplat. Mai rămăseserăm 20 fără notă. A zis că noi suntem grozavii şi dintre noi alege şi…toţi au avut 99, doar eu 90. 😉 E ok! Felicitări ţie! 🙂
Felicitari pentru nota 🙂
Mulţumesc, la fel, Alina!
Multumesc 🙂