Citeşte-n lună (câte-n stele),
molitfelnic miniatural
şi vede-n ea o minge de bumbac ce se aprinde
şi se dă de-a dura, fără vamă,
pe-o scândură.
Când suflă-n ea, îndepărtând-o,
ca să nu se molipsească,
sar muze din scântei
şi i s-aşază-n gene,
catapulte-n şapte luntre
cusute grosolan cu oase de balenă,
ce-o poartă-n găunoşitură,
rând pe rând şi necondiţionat, spre sine.
Şi se pornesc războaie-n ochiul fricii,
plătite-n melci şi scoici biruri şi gloabe,
apoi în mai puţin,
în pietre de mormânt.
Pe urmă linişte.
Nomadă, în doimea a tot ceea ce-i vremelnic,
apa se piteşte înapoi, în pleoapă
şi ireal, schimbului mut,
inima, ca o tobă dă de ştire
c-a fost tristeţe,
bucurie-acum să vină!
Şi uite-aşa, de veacuri se tot joacă jocul ăsta de noroc ,
când noaptea fecundează stări şi umbre
şi timpu-şi leapădă în spuneri câte-un ac,
iar frunzele îşi leagă mândre în gutui opinii.
Interioare, poate mai plăcute, mai mobilate, mai tăcute :
Alma Nahe(r) 
Si uite asa s-a trezit Vienela cautand in DEX dupa carti de rugaciuni. :))))
Parca nu as vrea sa mai aud de razboaie, nici chiar cand sunt purtate prin interioare. Nu stiu cum de fiecare vorba atinge pe cineva si fiecare om isi are razboiul lui cu interiorul si cu lumea.
A…voiam să scriu molitvelnic, da’ mi-a plăcut mai mult „felnic”-ul. Eu sunt un fel de „fă ca popa!” cu „nu fă ca popa!” 😛 Îmi plac războaiele, dar numai şi numai fiindcă fără ele păcile nu-şi au sensul în lumea asta în care trăim.
E o noua ghicitoare. Olimpia, cred ca va trebui sa ne dai si traducerea ei. Plina de metafore, poezia ma incita, pe mine, ca trebuie sa inteleg. Lumina lunii iti lasa loc si timp de visare si de intalniri? În ea iti gasesti inspiratia care tese cuvinte cu ac?
Da, e o ghicitoare… omul! 🙂
Şi am ţesut, nu drum până la lună,
ci am coborât-o jos pe ea,
pe-o scândură,
drum înspre mine,
dar pe când s-apropia,
suflam în ea să nu mă molipsească focul ei,
dar şi răceala ei de crater.
Dar prea târziu,
în mine se deşteptaseră rasele…
Noroc că după noapte vine zi
şi după tristeţe vine bucurie,
aşa e de când lumea….
Iaca şi traducerea, pe scurt. 🙂 În rest, da, lumina lunii mă inspiră de cele mai multe ori, numai că o scriu peste zi.
Aha. Acum am priceput si eu. 🙂 Te cocoți, ”pe acoperisul lumii” ca să ai loc să te privești pe tine și noaptea visezi, gandești iar când pe afară se aud cocoșii, vraja dispare dar rămân ca mărgelele, cuvinte frumoase, boabe de mister.
Da. Dar le regăsesc uneori pe toate şi în boabele de cafea, fără să mă mai cocoţ. Acoperişul lumii e alunecos. Dacă paţ ceva! 😆
[…] mai jucat și Psi, Almanahe, Anacondele, Carmen Pricop, Vero, Vienela, Oglinda lui Erised, Adriana, Verovers, Vienela 2, […]
…mi s-a încurcat limba, şi am citit de două ori să o descurc. Alma…cred că poţi fi o Frida Kahlo a cuvintelor….
Și tu o Dali a comentariilor? 🙂
[…] Au scris psi ,anacondele, Adriana, carmen pricop, cita, verovers, Vero, Vienela 2, Vienela, oglinda lui erised, Adriana, alma nahe, Ioana, vantdetoamna, resursecreative […]
asa fata, ca parca m-am mai dumirit dupa ce am citit si traducerea :))))
Păi, n-am zis de-atâtea ori că unde nu știți, să întrebați!? 😆
fata, mie mi-i rusine ca ma gandesc ca ma fac de ras neintelegand…mna, :))))
Ca să poți să înțelegi poezia asta, ar fi trebuit să citești despre obiceiurile unor triburi, la înmormântare, spre exemplu. Se pune o minge de bumbac aprinsă deasupra mortului, de-a curmezișul, pe-o scândură și se suflă în ea, pasând-o de la unul la altul, îndepărtând răul, moartea…așa că poți întreba, că nu înseamnă că ești ignorant sau prost fiindcă n-ai citit ce-am citit eu. 🙂
:)) sunt doar…necitita!
La popă nu ești citită tu! 😆
:))
Iar popii vor galbeni(de fapt, plasticaţi albaştri), nu vor să fie plătiţi în „scoici şi melci”. Mi-ar plăcea să îmi cumpăr ţigări aşa.
Nu in pietre? Sunt si mai dese!
Nu! Că vreau să mă las de fumat! 😆 De aceea căutam în nisip şi pe frunze. 🙂
Nu mă dau deşteaptă. Am înţeles poezia la a doua citire… după comentarii. :))
Mulţumesc celor curioase şi curajoase.
Joc de noroc, zici? Alţii vorbeau de un joc de şah, dar cred că tu ai dreptate. 🙂
😆
Bine, Alma, tu esti unica! 🙂
Stiam ca duzina vine din scrierile tale dar numai tu puteai sa aduni „moliftelnicul” si „fecundatia” in aceeasi poezie! 🙂 asta nu inseamna insa ca e usor sa scrii cu aceste cuvinte! 🙂
Vad ca in tabelul magic sunt o gramada de scriitori asa ca va felicit pe toti!
Tie insa trebuie sa-ti dau mai mult caci cea originala esti- oricum as lua-o -TU!
🙂
Ai un stil pe care eu îl înţeleg mai greu!
Scrii frumos şi stilul acesta mă atrage doar că mai trebuie să citesc până să-i înţeleg mesajele 🙂
Ţine-o tot aşa!