Hai să ne descălţăm pentru totdeauna
şi să ne mângâiem piroanele care ne-au ţinut până aici împreună,
din nimic,
lumi culese printr-o fereastră de zahăr,
topind ori înnodând fragmente de intimitate,
dar mă tem că-n urma acestei decizii,
în poezia a noua aş naşte ocale de cunoaştere,
aş deveni o lehuză atipică, încă pofticioasă,
şi-aş linge parnasul numai din mâinile tale,
pură ca un pisicuţă royal bleu abia fătată.
Şi fiindcă suntem încă în anotimpul care scutură iubiri,
fă-ţi dopuri din vată de zahăr,
căci prin arterele pomilor goi
jurnalul acestei iubiri apare şi mâine!
Tu inspiră-mă!
Azi cad în cafea doar triburi de sunete în vulva metaforei,
tremurând în şir incolor.
Au deschis fel de fel de ferestre şi : psi©, Ioana Soglu, Scorpio, Dana Lalici, Vienela, Vienela doaronline, Adriana, Sonia, Jora(pisică-mea), carmen pricop, Pishky , filedinpoveste, Adrianaversuri, Max, anacondele, Cristian.
Alma Nahe(r) 
[…] Au scris Psi, Ioana Soglu, almanahe […]
Ce găselniță…”dulce”, fereastra ta de zahăr! Îmi place de mor.
Păi, despre ce să scriu? 🙂 Că umblă copiii cu bâte acum în mâini şi omoară câini? 😉 Of!
Mă bucur că îţi place! Am vrut să respir un pic! Şi speram că şi voi…
Am o banuiala cum ca lumile culese printr-o fereastra de zahar sunt putin incetosate si nu permit sa vedem prea multe. Sunt ideale pentru zilele in care nu vrem sa vedem decat ce ne convine, cand vrem sa credem ca totul este dulce si roz. Am certitudinea ca imi trebuie si mie asemenea ferestre. 🙂
Îţi spun un secret? 🙂 În lumea reală, fereastra mea chiar e de zahăr! Uşile, în schimb,…:(
[…] de cuvinte : psi©, Ioana Soglu, alma nahe(stăpână-mea), Scorpio, Dana Lalici, Vienela, Vienela […]
Am încercat să așez fereastra de zahăr într-un timp. Cărui anotimp al vieții i se potrivește? N-am găsit un răspuns. Pentru că nu există unul sau pentru că s-a aburit de la toamna de afară?
La mine vine toamna 40 în octombrie. Fereastra de zahăr are timp, dar n-are loc din pricină că noi ne socotim din an în an, deşi, ne prefacem că din secundă în secundă.
Toamna 40? Nuuu. Îți spun eu din sursă sigură. Deși nu pare, e încă vară. 🙂
Eu mă simt ca-n Hansel si Gretel. Cine face-o vrajă să-mi transforme fereastra în vată de zahăr?
Eu mi le fac singură.
Ferestre de zahăr? Mi le închipui îngheţate, cu modelul ăla cu flori naturale date de un ger năprasnic după o ninsoare apoasă. Sau trebuia să mai las razele de soare din toamna ce vine? Dilemă…
Ferestre de zahăr sunt şi acele ferestre trucate, e o tehnică folosită în filme. 😉
La mine-n casă soarele intră dimineaţa, în jur de ora 7.00 şi stă vreo 2-3 ore, fie iarnă, fie toamnă.
Într-adevăr, e altceva! Mulţumiri vreau să-ţi aduc.
🙄 Ce-am făcut?
Ai scris frumos şi m-a uns la suflet citind.
La mine e cazul sa ma incalt! Am zis!
Ai zis…eu am zis şi de ce! Tu?!
da de ce să nu te expir, mă întreb? de ce să nu… oare ce stare de cristalizare ţi-aş găsi? 🙂
Păi, nu ştiu, psi©a maichii! Expiră-mă şi cercetează-mă!zzzzzz….:P
[…] Soglu, almanahe, Scorpio, Dana Lalici, Vienela, Vienela doaronline, Adriana, Sonia, jora, carmen pricop, Pishky, […]
Ferestre de zahăr şi anotimpuri inspirate îţi doresc, dragă alma nahe! Să ne fie toamna de poveste! 🙂
[…] “Azi cad în cafea doar triburi de sunete în vulva metaforei, tremurând în şir incolor“. Sunt un soi de scrisoare neexpediată, închisă şi scrisă cu instinct ancestral. Nu […]