alma nahe

Scrisoare închisă

In arena luptelor sterile on Septembrie 4, 2013 at 5:29 PM

100_8544Seara îşi aşeza în batistă străzile,
trotuarele, zebrele, ferestrele colorate cu sânge de muscă,
apoi îşi priponea ţânţarul — de-acum armăsar — în grajd,
iar dimineaţa, ziua îi începea ca şi-o scrisoare,
cu formula de politeţe :” Draga mea…”.
În cuprins, nota minuţios vechimea sâmburului bun,
a celui rău, ca să nu uite, acum, când
câinele nu mai era prietenul omului,
nici al puiului de om,
şi la final, înainte să o închidă
şi s-o expedieze spre necunoscutul din ea,
îşi smulgea un fir de păr scandalizat,
îl încolăcea pe deget şi-l trântea peste litere,
peste morţii mamei,
peste morţii tatălui,
dar niciodată peste cuvintele potrivite,
fiindcă nu le găseşti decât arareori,
locuiesc în rădăcina firului de păr
şi până să-l găseşti, încolţeşte bucuria ori amărăciunea altui fior.
Ştia că nici un final nu poate fi moralizator,
fiindcă auzise de atâtea ori că orice sfârşit e un nou început,
aşa că în loc de încheiere punea două puncte,
se spăla pe ochi,
trăgea aer puternic şi nesănătos în piept şi ofta.
Era toamnă, dar nu mai scria despre era,
iar frunzele, oricum nu mai cădeau singure,
erau tăiate şi aruncate oamenilor peste gard.

Anunțuri
  1. Am deschis scrisoarea…şi mi-a plăcut!

  2. Am tăiat ca fraierii frunză la cîini,
    Ăştia mici şi drăgălaşi…
    Âh!!!
    Bilet de trecere, oamenilor,
    Cîinii taie acum.
    Dar şi jugularele, cu colţii.
    E adevărat,
    Fără ei nu putem trăi;
    Grădinile noastre se tem:
    „Hoţii! Hoţii!”
    Iar noi, neştiutori,
    În aroganţa noastră,
    Jucăm jocul propus de sus.. de foarte sus…
    K-9 hell came upon us humans!
    „La revedere, copii”,
    Mihaela spunea animată-n desene.
    Noi facem acelaşi lucru acum.
    Organizaţi şi foarte ‘pentru-contra’,
    Pierduţi în dialecte dialectice,
    Răvăşindu-ne şi recompunîndu-ne
    Sufletele, gîndurile
    Şi temerile,
    Tocăm aceleaşi frunze aceloraşi cîini,
    Ţinîndu-ne frumos de mîini, în horă,
    Uniţi fără zăgaz de timp şi spaţiu
    Virtual precum minutele-ntr-o oră.
    What have we done? What have we become?
    Xanax şi echivalente distrug conştiinţele latente!
    Y???
    . . .

  3. O batistă plină de praf… Trebuie spălată!
    Conştiinţa, la fel – trebuie deparazitată
    de gânduri supărătoare.
    Spălatul pe ochi ţine loc de uitare.

    Cuvintele potrivite locuiesc acolo, la rădăcină,
    dar ce te faci când n-ai păr în grădină?

  4. Nici omul nu mai este prieten cu omul, ne-am impartit in doua haite si ne vanam pe unde ne intalnim, incercand sa ne impunem dreptatea cu forta. Si daca tot spun unii zilele astea ca suntem un popor de caini, completez si eu „cainii latra, caravana trece”. Noi ne certam si ne amenintam, in timp ce adevaratii responsabili isi vad de drum, nepasatori la latraturile noastre.
    I-as da un pupic lui Dragos pentru cele scrise mai sus. Tie, Alma, chiar mai multi!

  5. Scrisori închise, deschise de unii…doar. Exact ca in viată: unii văd un lucru, altul vede ce vrea, doi sunt de acord, pe altii nu-i interesează, iar problema seamănă cu balaurul din poveste-îi tai capul şi creşte altul în loc.

    • Păi, da! Poveştile sunt inspirate din/de realitate, nu? Mi-ar plăcea să fie şi invers, dar cu precădere , inspiraţia să vină din acele poveşti moralizatoare. Numai că nu prea ne învăţăm minte(a)! 😉

  6. Eu mai vreau un strop de vara…o luna, sper ca nu cer mult. Oare trebuie sa-l urmaresc pe Victor Slav?

almanahiţi, vă rog!

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: