alma nahe

Verdicton: Cristaler!

In cinema turnat on August 2, 2013 at 10:00 PM

image

Cearceaful e umed și un miros iute de rânced mă face să respir în reprize, sacadat.  Pe fruntea mea, lac de sudoare, sar broaşte minuscule. Una mi-a sărit pe-o pleoapă. Aici e momentul în care mă trezesc. Brusc! Bâjbâi împrejurimile patului, stau în patru labe şi bombăn. Încă o dimineaţă în care mă trezesc singur, deşi mă culc cu câte cineva. Jvrbrmmm, jvrbrmmm…. Nu mă dezmeticesc bine, că îmi vibrează colorbit-ul.  E un sunet slab, dar atâtea consoane la un loc sunt enervante.  Corespunde cu frecvenţa vibraţiei corpului meu în dimineţile post-coital tristesse. Unde l-am pus? Unde…Dumnezeu zboară pe deasupra orașelor, în războaie cu pace. De jur împrejur, stelele așază, Dumnezeu dansează. Întotdeauna la distanța potrivită de lumea...ah, îmi crapă capul, să-mi amintesc să schimb, naibii, soneria! Îmi place, să nu înţelegeţi greşit, dar Dumnezeul meu nu dansează, de la o vreme, decât la marşuri funerare. Hhhhhhh….aici erai! Să-mi amintesc să-mi cumpăr și-o noptieră, frapierele nu sunt tocmai cel mai potrivit loc unde să-ți arunci telefonul mobil. Seara trecută  nu s-a lăsat cu şampanie, a fost mai multă efervescenţă decât de obicei, dar fără dop şi fără gheaţă. Fetele stau mai aproape de lună, cu picioarele-nfipte-n pământ stau curvele…Ahhhh!
— Da! Sorry, nu știam unde-mi e…
— Niciodată nu ştii! Notează!
— Nu am…ahhh…ahhh.
Când mă trezesc brusc din somn, gâtul îmi devine fabrică de ah-uri. Mă trezesc brusc din somn mereu. Nu eu! Mă trezește ea.
— Buzunarul stâng!
Şi buzunarul meu unde…este buzunarul hainei, cred că la el se referă.  Mă caut în buzunar. Este în buzunar, are dreptate!
— Atenție, dictez: verdicton, cristaler și lungere. Și, Drogor
— Da! Și drog…nu, stai, Drogor sunt eu, ce chestie!
— Trezește-te, avem treabă! Tling-tling! Așa aș fi descris faptul că interlocutoarea-mi de la capătul firului a închis, dar la telefoanele mobile, dacă închizi în nas cuiva, se lasă doar o liniște supărătoare. Așa și acum. N-o sun niciodată înapoi, ca să ripostez, n-ar folosi la nimic.
Vocea autoritară din telefon e a ei, nume de cod Alinaval. Vor mai interveni câteva voci pe parcursul acțiunii, dar acelea, dacă nu sunt ale unui interlocutor — şi nu vor fi prea mulţi —, sunt vocile din capul meu. Le aud tot timpul, m-am obișnuit cu ele. Voi le veți citi, dar sonorul e pe mute. Ca personaj aruncat în lumea asta de un autor necunoscut, căruia îi zicem în fel și chip — doamne, câte pseudonime literare are! — sunt destul de întreg. Și la minte, și la trup! Dar, despre mine mai încolo.
Ea? Nu mi-e șef, doar că se trezește înaintea mea tot timpul. Nu știu de la ce-i vine numele, dar un val mai potrivit să te trezească din beție, mahmureală, drog și sex cu o negresă rasa balcondur, n-ai să vezi!
Câteva minute mai târziu sunt deja în stradă. Ca de obicei, hainele mele sunt boţite şi aproximativ aceleaşi, la o incursiune sumară în geamul uşii de la intrare, dar îmi schimb întotdeauna şosetele şi chiloţii. Ca de obicei, de vreo săptămână încoace, mă împiedic de picioarele cerșetorului, huzurind la un colț al casei unde locuiesc — casa mea are două colțuri expuse pericolului de a da nas în nas cu câte cineva nedorit. Cred c-o face intenționat! Nu l-am întrebat de ce sau cum de ghicește la fiecare ieşire de-a mea în ce direcție o voi lua, nu vreau să-i atrag atenția. În branșa noastră e nevoie de discreție. Ca de obicei…
— Drogor!
Ca de obicei — și-o să constatați pe parcursul celor întâmplate —, nu mi-am terminat gândul. Dar eu sunt terminat, cerșetorul e pe urmele mele, și îmi știe și numele. Trebuie să sca…
— Psst, Drogor!
Paștele mă-sii de nespălat, îl îndes în primul gang! Nenorocitul nici n-o să știe ce i s-a întâmplat. N-am ucis nici un om nevinovat până acum, dar nu e lung…
— Lungere!
Poffftim?! Acum îmi prelungește și cuvântul, și gândurile, și f-uri(i)le. Nu, împuțitule! Voiam să zic că drumul nu e lung până la prima crimă de plăcere. Lungere a zis? Pe cine naiba întreb? Pe autor? Ia stai un pic!
— Cum ai zis? îl întreb chiar pe Lungere.
— Lun-ge-re.
Perfect! Silabisirile mă dezmeticesc tot timpul. În orice film îşi fac apariţia şi, cel care o face, e, de obicei, sarcastic. În filmul meu, îl scot pe el din cadru cu tot cu sarcasm, şi scot, înlocuindu-l cu repeziciune, șerbețiv-ul în care am inserat cele trei indicii cu telurictuș. Iată-l! Lungere!  Clar, un indiciu e rezolvat. Rămân celelalte două.
— Aha! trag eu de timp și mă sustrag dialogului, ca să pot gândi în voie și să pot să-i las răgaz autoarei să mai aducă câteva lămuriri. Eu sunt un personaj atașat de autor, nu sunt descris și, apoi, gata, închis între barierele poveștii, cum ai să vezi la majoritatea autorilor. În plus, trebuie să-și facă și tema pentru…lasă că înțelegeți voi, nu-mi mai termin gândul.
Îndeosebi, atunci când primim un caz nou, lucrăm în trei. Firma pentru care lucrăm se numește Tristaler. Primim doar câte trei indicii de fiecare dată, iar cazurile trebuiesc rezolvate în trei zile şi în general, toate sunt legate mai mult, fără „sau mai puţin”, de trei.
— Uite, un colorbit nou. Ia-ți aplicația Tripit! Pe al tău programează-l pentru autodistrugere peste 3 minute. E un coș de gunoi la 300 de metri de noi. În 30 de minute ajungem la Alinaval şi de-acolo, direct la aeroport.
Nu-mi place tipul! Jamesbondismul s-a cam perimat, aşa că o să-l urâţesc în descriere în capitolul următor, căci mă frustrează şarmul lui. Însă îmi mută gândul noua jucărie. Sunt dependent de net, recunosc, precum sunt de droguri. Uşoare! Și-aș fi pierdut fără. Și fără… Şi, fără conexiune la internet, nexam conexiuni! Credeţi-mă, n-am rezolva niciun caz! Şi n-am avea nici timp(în timpul misiunii) să vedem şi frumuseţile locurilor unde vom…nu ştiu ce vom de data asta. Vom vedea! Chestii urâte, fireşte! Numai în filme îs cu sclipici, sângele nu murdăreşte sau glonţul trece pe lângă urechile norocoşilor.
— Mergem? Sau mai ai nevoie de câteva minute?
Nu știu cât timp am rămas cu gura căscată, vădit surprins de repartizare. Totuşi, trebuie să spun că tipu’ e foarte frumos şi nu ştiu exact ce parte a corpului să i-o deformez. Odată ne-am trezit cu o covrigăreasă în echipă, nume de cod, Dulcerc. Altădată cu un violoncelist renumit, nume de cod, Amarcuș. Acum poate că se înţelege de ce eu sunt Drogor. Deşi mi s-ar fi potrivit şi Drogar, urmărind acurateţea construcţiei. Dar ei aleg numele, aşa că…
— Mergem! De data asta unde?
Go Europe!
Văd portocaliu înaintea ochilor. Nu fiindcă a explodat vechiul colorbit, căci mi-am propus să nu aud!  Eram ataşat de el…Sunt sătul, oarecum, de Zona 1. Dar ce altă opțiune mai bună am? Vor să mergem în Europa, mergem în Europa! Vor în China! Vreau şi eu! E job-ul meu! Pe vremuri credeam că va fi unul temporar, dar uite cum a trecut timpul! Înainte comunicam între noi cu gadget-uri care mai de care mai trăznite, dar incriminatorii. Erai clar detectiv sau spion, dacă erai prins. Acum, colorbit-urile astea arată ca un telefon mobil normal al vremurilor astea smart. Nu te descoperă nici dracu’, toți copiii au deșteptăciuni de-astea și orice cerșetor care se respectă. M-am adaptat repede, am trecut de la detectiv la spion, fără mofturi. Singura diferenţă o fac excursiile. Ca detectiv, dacă nu descopeream nimic, mi le plăteam singur. Acum plăteşte tot Agenţia, mai puţin roaming-ul, pe care-l plătim din buzunar, că cică n-au fonduri şi pentru viaţa noastră virtuală, dar dacă nu se termină totul în trei zile, nici n-ai timp să îți iei rămas bun de la rude. Eu nu am! Nici viaţă, nici rude, deci e mai simplu. Pentru vieţile noastre moarte au fonduri!
Când cei de la Tristaler m-au racolat, aveau un mic birouaș într-o clădire dărăpănată. Acum totul e transparent, de la geamuri până la misiuni. Și extrem de rapid, trăiască sateliții! Într-o zi o să scriu toate astea. Cine știe?  Hehe! Autoarea, fireşte! O să scriu, autoareo?…Nimic! Nu-mi răspunde! N-o fi în ţară şi o costa scump, na, conexiunea! Numai să scap teafăr și din misiunea asta. Când văd portocaliu e de bine.
Despre opţiunea ăstora de la Orange am citit ieri, alaltăieri, când am ieşit până la colţ să-mi iau o pâine. Am luat două. Una i-am dat-o lui Lungere. Acum îi înţeleg şi rânjetul. Dar îmi înţeleg, totodată, şi dependenţa de net.
— La ce te gâdeşti?
Doar nu la pâinea pe care ţi-am dat-o!
— La tarife!
— Ce tarife?
— Cum ce tarife? Un euro pe zi, trei zile, trei euro! Apoi 0,15 euro / minut, 0,062 euro / SMS, 0,28 euro / MB de trafic de interne! Control la factură, domnule spion!
— Drogor! Noi mergem în China! Acolo nu îți folosește opțiunea ” Go Europe”. Ai îngroşat degeaba literele.
— Dar ai zis…
— Știu ce am zis. Eram ironic. Nu mă refeream la opţiune. Tu ai adăugat în capul tău link-ul. Şi acum îngroşi…
Ce-aş îngroşa eu nu zic!  Nici  ceea ce a mai zis Lungere nu e foarte important. Acum îşi butonează smart-ul.
— Uite, ia și citește articolul ăsta şi-o să înţelegi. Dacă rândurile astea pe care, chipurile, le zice personajul meu, erau scrise într-o carte, trebuia să reproduc articolul.  Dar aşa, ţac-pac, un link dedesubt şi…Economisim timp! Time is money! Tic-tac…Cel al meu, fireşte! Ca să fie înţeles subiectul, cei ce citesc vor trebui să dea click, şi nu prea o fac de obicei.
— Pentru detectivu’ lu’ Pește care ești, mi se pare că numai renumele e de tine. Mie îmi pari un împiedicat.
Glumeţ, ce să zic?! Noul Colorbit îmi vibrează în buzunarul stâng. Dar s-a oprit. Are noroc, clișeistu’ lu’ …Pește, mi-ar mai trebui câteva mâini să-i car câțiva pumni peste fața lui jegoasă.  Și normal că în buzunarul stâng îl țin, hainele mele sunt făcute la comandă. Una specială: un singur buzunar, pe stânga. Pe dreapta nu mi-ar folosi, nu mai am mâna dreaptă. Şi la pantaloni, la fel. Ies în evidenţă, cum s-ar zice. Ceea ce pentru un personaj ca al meu nu e rău. Îi zâmbesc lui Lungere, ușor deranjat, dar nu e momentul să îl pun la punct.
— Sunt un pic stângaci, recunosc!
Simt furnicături în burice, dar acum şi  în buric. Dumnezeu zboară pe deasupra orașelor….Răspund repede.  E Alinaval. Deşi aş fi vrut să comentez. Şi anume, cum de am aceeaşi sonerie? Pare un fix, nu?
— Suntem în drum spre tine, darling! Fă o cafea, începe nebunia! Verdicton: Cristaler! Și, darling, poți să vorbești cu Big Boss? Am o rugăminte. În legătură cu opțiunea „Go Europe”! Să o activeze și-n China! Doar au și ei Europa lor, cum avem și noi chinezismele noastre, tocmai am citit un articol, venind înspre tine şi mi se pare corect să…Alo?! Mai ești pe fir?!

(Ascultaţi melodia, e soneria cu pricina! E un cântec drag mie.)

00181
1. Articol înscris în concursul Orange, al Agenției Standout, un concurs pe care l-am ochit, navigând pe net mobil — cum altfel? — , dar mai ales fiindcă psi a promovat concursul, găsit la Răzvan Pascu. Atât de mult l-a promovat, că mi-au sărit capacele(la stilou) și m-am pus până la urmă cu burta pe scris.
2. D’uzinarii de azi(UTC-iștii de mâine? Adică Utilizatori, Tarife Cool la  Orange!): psi©Dana LaliciVeroScorpioVero 2VienelaAdrianacarmen pricoproxana, abisurilevavalylili3dtibi.
3. Duminică(spre luni), pentru psiluneli, aventura continuă! Dacă azi, la D’uzina de cuvinte ne-am jucat cu 12 cuvinte inventate impuse şi bolduite, tema psilunelilor e „talentoare de varaton„, și numai ce privind titlul, că imediat vă veți da seama că merge de minune o continuare a poveștii începute azi. Și vă dau și un indiciu, dacă răbdători ați ajuns până aici. Cristaler e o agenție rivală Tristaler-ului și se au cam cum se au Orange-ul cu Vodafone-ul. Noi, în poveste, lucrăm cu Orange. Ei cu ceilalți.

Anunțuri
  1. iooooi! super tare, soro! asta îmi aduce aminte că în curând începe superblogul şi îţi ascuţi creioanele.
    şi mă bucur când mă ascultă şi pe mine cineva că doar nu promovez concursuri ca moise în pustiu! sper! baftă!
    dacă nu apuc luni să-mi trimiţi un semn pe whats app… că poate ăi fi deja orange… go…

    • Odă ascuţitorii Portocalii! Ştiu că te bucuri, bre, psi©ă, şi dacă nu te ascu(l)t io, atunci cine?! 🙄
      Ştiu de ce nu apuci luni, aşa că vacanţă cu Orange, Go, go!
      Baftă nouă!

  2. Nici nu conteaza ce-au scris ceilalti din concurs, oricum nu te-ajung din urma. Succes!

  3. […] În afară de mine, care am scris pe fugă și pentru că nu m-am putut abține, au mai scris psi, Dana Lalici, Vero, Alma Nahe […]

  4. mi-a placut grozav povestirea! Astept continuarea. Si eu care ma speriasem de duzineala „inchipuita”!

  5. Ce concurs? Al cui concurs? Noroc că-i joacă, deşi şi aşa…îmi iau jucăriile şi plec. Dar cu orange go…că tot m-au trădat nişte companii rivale săptămâna asta…

  6. Am citit aseara toate povestile inscrise in tabel, insa eram prea obosita pentru a mai comenta. Am revenit si vreau sa iti spun ca am ramas placut surprinsa, desi credeam ca la tine nu ma mai poate surprinde nimic, credeam ca stiu deja cat de mult poti alma nahi cuvintele, pentru a elibera tot ce nici cu gandul nu gandim. Bafta iti doresc!
    Ah, mi se rascoleste ceva in piept cand vad pe undeva cuvantul stilou. M-am indragostit de unul vazut pe facebook, dar este prea scump pentru buzunarul meu (un singur buzunar am si eu 🙂 ).

    • Şi eu am citit tot. Dar voi comenta mai înspre după-amiază, acum merg la atelieru-mi de teatru. Mă rog, nu chiar acum, de la 10.00, dar ies în parcul de lângă, înainte…un picuţ de soare matinal să inhalez.
      Mă bucur că ai revenit, că ai, că ai…

  7. Fabrica de ah-uri .. ce minunatie de idee. De acum inainte cand voi ofta ma voi gandi la tine.

  8. Îmi plac poveștile cu spioni! 🙂

  9. Am dat click, am citit şi articolul, am ascutat melodia. 😀
    Asta după ce am citit povestea efervescentă fără şampanie. Aştept ca Autoarea să-l facă pe Drogor să-şi povestească aventurile chinezeşti, fie şi cu gânduri neterminate…
    Mult succes la colorbit!

  10. Reblogged this on Planeta "idiotilor".

  11. Sunt o ignoranta desavarsita, recunosc ca nu stiu niciodata ce oferte au companiile astea de telefonie mobila. Majoritatea romanilor obisnuiti cu alte vremuri pleaca cu gandul la cheltuieli cat mi putine si nu prea folosesc telefonul, de teama costurilor.

    Dar spionii tai au si pregatire de informatori, asa ca pa, ignoranta! Succes în concurs! Şi urmare cu intamplari cat mai fericite eroilor nascuti aici. Sunt haiosi!

  12. Si tu go Europe?? Pai atunci, bafta…
    Cred ca s-au amestecat sexele..o placere…la mine Alinaval era barbat..:)

  13. Autoareo, nu-ti lasa personajele in paragina! In poezie nu prea iti dezvalui tu umorul, ci te-arati mereu ironica si nu-i pacat?

  14. […] corectă analogia cu Europa chinezilor (și dacă nu vă mai amintiți sau n-ați citit ” Verdicton: Cristaler!“, vă invit să […]

  15. Citind, recitind, am retinut asta: „Încă o dimineaţă în care mă trezesc singur, deşi mă culc cu câte cineva”… Interesant exprimat, Alma!

almanahiţi, vă rog!

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: