alma nahe

Alergii

In Cartea în care se tace on Iulie 30, 2013 at 4:10 AM

image

Așa te văd acum!
O casă,
o curte și
multe,
multe păpădii,
și nici urmă de cărare.
Peste toate-aş sufla!
Aş veni la tine-ncet…
Dacă aș intra în curte,
s-ar alege puful.
Dacă aș intra în casă,
s-ar alege praful.
Alergică,
mă așez pe o piatră(întotdeauna găsesc câte una)
rezemată de gard.
Te voi aștepta,
te-am strigat să ieși afară,
la joacă,
și fiindcă puful unei păpădii mi s-a așezat pe pleoape,
am crezut că mi-ai răspuns.
Aici e liniște,
o liniște cu cântec de păpădie.
Dacă ai fi aici, ți-ar plăcea priveliștea,
păpădiile astea ale tale au închis în ele ierni.
Așa, păpădiilor! Ningeți-mă!
Când o să vă scuturați de tot,
o să arăt a pui de păpădie ușor.
Poate și ușor răcită…
Nu știu dacă ai să mă recunoști
sau și mai rău,
poate că vei crede că eu ți le-am scuturat pe toate,
vrând cu orice preț să găsesc o cale până la tine.
Chiar și-așa, merită așteptarea,
Sunt cu fața spre ce trebuie!
Dacă vii purtat de vânt,
ia și umbrela mary poppins,
căci, odată ieșit,
te voi lua pe sus,
să împart culorile asfințitului cu tine.
Până atunci mai strănut,
îmi scarpin nasul și,
cu ochii înroşiţi,
scriu încă un poem din flori.

image

Fotocredit: Radu Afrim

Anunțuri
  1. Buton de „special mega-like” există? pentru că altceva nu pot tasta…

  2. aleargă suflete, aleargă
    prin ciob de nori
    prin păpădii,
    prin lumea asta largă
    poate prin flori
    mă vei găsi.

    … iar vrei să pară că te joci?

  3. Pare a fi un joc de-a adevăul! Găsesc multă durere!
    Dar ce frumos exprimată!!!

    • Adevă(r)ul tău se alintă, ai observat? 🙂 Cât despre durere, e bătucit locul, nicio grijă! Bucură-te de frumusețea ei, a durerii. Bucuriile au și ele, paradoxal, o urâțenie ascunsă bine.:)

      • N-aș vrea să intrăm în polemică pe tema esteticii urâtului!
        Nici pe cea a urâțeniei bucuriilor, pe care le-aș dori depline!
        Prefer să rămânem la alint!

        • Da’ de ce-am intra în polemici? De ce nu ne-am completa? De unde concluzia-ți?

          • N-am concluzionat, doar am informat, că nu mi-as dori polemici. Să ne completăm, să ne aranjăm vorbele în doi? Nu iese război?

            • Păi, n-o să știm niciodată, pare-se. Ceea ce îți răspunsesem era tot o informație. Tu ai văzut, simțit durere, citind. Eu doar te-am informat că nu e o durere…i-adevărat, am filosofat un pic… De ce ți-o fi fost teamă de vreo polemică, ei, uite asta nu prea am priceput. Mă tem de ceea ce cred oamenii despre mine, fără ca eu să fi făcut vreun pas înspre ei între-o astfel de poleNizare ce nu prea mi-e caracteristică. Dacă am vreo părere care nu coincide cu a cuiva, o fac întotdeauna delicat, nu trec cu buldozeru’. 🙂

              • Cred că astăzi m-am împiedicat,
                Gândurile s-au împerecheat,
                Lumea nu-nțelege ce le spun,
                Parc-aș fi un amărât, nebun!
                Și mai rele dintre toate e aceea
                C-am pierdut și de la ușă cheia
                Și-am să dorm cu ușa încuiată, pe afară.
                Ce noroc că este-acum noapte de vară!

                • Se întâmplă câteodat’
                  Să observi că lumea-ți e pe cap.
                  Și-o lăsasei mare și rotundă,
                  Tu un punct în ea,
                  Ca o stea plăpândă.
                  Însă uite-o-n păr,
                  Dând alarme false
                  Puilor de om,
                  Punct și metronom.
                  Ce-ai lume cu mine?
                  Dacă dau din cap,
                  Iute-ți vin de hac! 😆

                  • Lumea-i rotundă, ca luna în plin,
                    Viața-i plăpândă, amară pelin!
                    Vrerea ni-i mare, puterile mici!
                    Viața atârnă de-un fir de arnici!

  4. Mie mi-au plăcut mai tare mary poppins și radu afrim.
    Pe când naști un poem din flori?

    • Mai tare decât…ce?
      Poemele din flori le scot când le e sorocu’. Unele se nasc prematur, unele zac în foldere uitate, avortoni fără vreun viitor în lumea asta, iar altele le așază timpul cum îi e pe plac. 🙂
      Ca orice facere, nimic special, decât bucuria de-a fi văzut câteva dintre ele lumina zilei, dar și liniștea de greiere a nopții, și când le văd pe unele cum cresc, mi se oblojește și sufletul.

  5. […] A.Dama – Încă o rimă Eva – Iubeşte-mă, Doamne Călătorru – Speecheless (love) Alma – Alergii […]

  6. Ai scris aici deasupra mea, aici-sha, deasupra mea, unde scriu eu amu, almanahiti, va rog, si-am zis asa, pai daca ma roaga, pot eu sa refuz? Si-am scris atunci mai multe, atat de multe ca le-am uitat deja, dar lasa, stai fericita, voi reveni candva sa mai scriu cateva… Acu te las, ca sunetul de papadie e firav si poate sa se-mprastie in orice clipa.

    • Traian, mai întâi, scuze pentru întârzierea cu care îți răspund! Și păpădiile mele sunt sensibile și am zis că dacă nu suflu o vorbă, rămân bogate în puf…și vorbele. Da’ gata cu tăcerea! Schimb buruienile!

  7. Nu sunt alergica la nimic (din cate stiu), iar papadiile se numara printre buruienile mele preferate. Nu m-am priceput sa scriu atat de frumos despre ele, dar am incercat candva… :)))

almanahiţi, vă rog!

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: