Alergii

Așa te văd acum!
O casă,
o curte și
multe,
multe păpădii,
și nici urmă de cărare.
Peste toate-aş sufla!
Aş veni la tine-ncet…
Dacă aș intra în curte,
s-ar alege puful.
Dacă aș intra în casă,
s-ar alege praful.
Alergică,
mă așez pe o piatră(întotdeauna găsesc câte una)
rezemată de gard.
Te voi aștepta,
te-am strigat să ieși afară,
la joacă,
și fiindcă puful unei păpădii mi s-a așezat pe pleoape,
am crezut că mi-ai răspuns.
Aici e liniște,
o liniște cu cântec de păpădie.
Dacă ai fi aici, ți-ar plăcea priveliștea,
păpădiile astea ale tale au închis în ele ierni.
Așa, păpădiilor! Ningeți-mă!
Când o să vă scuturați de tot,
o să arăt a pui de păpădie ușor.
Poate și ușor răcită…
Nu știu dacă ai să mă recunoști
sau și mai rău,
poate că vei crede că eu ți le-am scuturat pe toate,
vrând cu orice preț să găsesc o cale până la tine.
Chiar și-așa, merită așteptarea,
Sunt cu fața spre ce trebuie!
Dacă vii purtat de vânt,
ia și umbrela mary poppins,
căci, odată ieșit,
te voi lua pe sus,
să împart culorile asfințitului cu tine.
Până atunci mai strănut,
îmi scarpin nasul și,
cu ochii înroşiţi,
scriu încă un poem din flori.

Fotocredit: Radu Afrim