(Mi-)am revenit cât să pot sări (cu) calul
printre rânduri de piculine şi tube
în căutare de mauritaniu (bun conductor de magie).
Eu străbat lumea de dincolo de o simplă ceaşcă de cafea, ghicind
şi dincolo de faptul că eu chiar sunt un pion,
nu mă deranjează, poate doar culoarea.
Păstrând metafora ghilotinei,
mă taie şi vreo câţiva fluturi noi(de origine necunoscută) de la gât în sus,
şi ca să nu mai adorm atât de grea,
i-aş vinde pe sub mână, scump
(vreau un set nou de urechi,
ca să nu-i mai aud fâlfâind decât pe cei care ţin cu dinţii de dragostea pentru tine).
Mă sfâşie coconul ăsta trist în care te-ai mutat, dar
în seara asta lasă-mă în mine, poete, vrei?
Mâine seară, promit că mai vând câţiva pe-o pereche de ochi statornici.
La mulţi ani, domnule Bob şi gânduri în pereche!
Alma Nahe(r) 
Hmm….
„Mă sfâşie coconul ăsta trist în care te-ai mutat, dar
în seara asta lasă-mă în mine, poete, vrei?”
zic că e prea tare imaginea asta în mintea mea!
știi cum te citesc eu? Ca și cum ai privi lumea uitându-te printr-un ciob colorat 🙂
(Sper că s-a înțeles că e un compliment, că dacă nu, îl șterg amu’ ni!)
Da’ mă vezi şi când sparg sticla colorată, nu? 😆 Atunci ies nişte poeme tăioaseee…
😆
Stau pitită să nu cumva să arunci vreuna după mine (sticlă, zic!)
Nţ, nţ! Pentru d’agat(h)e am doar (de)plastic(ă). 😉 …Mă, cine-mi tot fură poemu’? 38 de distribuiri feisbucciene? Da’ cine-s eu? Poetu’ cioburilor colorate? 😆
😆
Lumea se tot minunează cum vezi tu lumea așa… 😉
Muah! de noapte bună 🙂
păi nu e de bine??? 😀
O fi? Da’ cum ştii ce şi cum, dacă n-ai control?! Mie-mi plac fluturii, da’ număraţi! De-aia mai şi vând din ei! 😆
😆
Păi, să-mi dea add pe feisbuc! Că am 998 de prieteni nedistribuitori! 😆
Noapte bună, fetică! Muah şi de pe buzele-mi!
până şi fluturii au ajuns să se vândă pe sub mână…ce lume, dom’le, ce lume 😉
Păi, dacă-s peste mână, zboară! 😉
eu am cunoscut-o imprumutand-o orelor inaintate si nu are culoarea noptii. groaznica e dezordinea vietii din jur care imi imprastie aiurea sentimentele. le adun in linistea inconfundabila a intalnirii cu momentul din care am plecat.
Fluturii de la tine nu-i vând, a.n.owen! Îi trimit într-un alt poem…
Fluturii tăi îmi dau sentimentul că nu am văzut fluturii potriviţi până acum, că îi ştiu doar din manuale şcolare cu poze alb negru, că n-am citit ce trebuia, că îi zăresc prima oară. Nu-i vinde! Îi iau eu pe toţi să le arăt şi altora frumosul sau să îi potolească pe fluturii ce îi simt acum…în stomac.
Pentru tine, Adriana, cândva, un poem ce se va numi chiar aşa, „poetul care n-a citit nimic, dar s-a citit pe sine”. 🙂
Nu cred ca te vei imbogati de pe urma fluturilor, dar in mod sigur contribui la economia subterana. Frumos comert mai faci!
🙂
Foarte frumos, avem atatea persoane talentate prin blogosfera incat nu le putem numara pe degete. Bravo!
Și spămuitori talentați, pare-se. 🙂
[…] Prin aceste descrieri personale vând copii ale lumii mele, aşa cum o simt şi o văd eu, prin vibraţiile pe care mi le transmite şi nu o simplă excursie! Pentru cei care mă cunosc, nu e o surpriză. Eu vând şi fluturi pe sub mână! […]
[…] Prin aceste descrieri personale vând copii ale lumii mele, aşa cum o simt şi o văd eu, prin vibraţiile pe care mi le transmite şi nu o simplă excursie! Pentru cei care mă cunosc, nu e o surpriză. Eu vând şi fluturi pe sub mână! […]