Lui A.N.Owen
Îşi avea rădăcina asemeni unui pom,
aceeaşi încrucişare.
Nu se ştie exact când a fost plantat ca Po M,
seminţele pot fi aruncate la întâmplare, se ştie,
şi din ele să iasă cine ştie ce grozăvie,
spre exemplu, o hârtie futuristă,
aşteptând rafinarea tehnicilor de producţie.
Îşi aştepta şi ploile.
Poftim! Stropii de ploaie!
Unii mai sensibili le spun lacrimi,
alţii se închid în case de frica inundaţiilor,
eu îi spun ploii, artă contemporană
pe-o ramură, uite, suie-acum, dintr-un strop de nimic,
udând o hârtie,
o voce ca de soprană.
Udă fleaşcă, o punem la uscat,
acum o caut la frunze.
La fruct,
dacă auziţi un foşnet, sunt vocea autorului,
care pune curse.
pom în deşert? pfuuui…. ce-o să-i placă la arab! 😆
da cred că şi la cămilă…
Da’ de ce zornăi cheile, bre psi©ă? 😆
ca să m-auzi că plec. 😛
Iote scârţ(şi eu ca caşu’, na)! Au nu-ţi mai place pervazu’ alma nahe sau şoarecii mei de bibliotecă?
nu, fată, nu-i de asta, plec pe uliţe şi îmi fac curaj să las pervazu fără de mine! reviu io, reviu, crezi că scapi? 😛
Bine! Calmăm furtuna în deşert cu alţi fluturi până revii.
Te du, ăi, de plăteşte poliţe! 😆
Alma, mereu mă îmi dai să învăț ceva nou și straniu de frumos, de la tine. Nici nu știam cât de frumoși pot să fie stropii de ploaie și cât de multe întrebuințări au.
Asta nu-i nimic! Să vezi câte poate face un ursuleţ dăruit într-un anume moment. 😆
Trebuie să învăț încă ceva. 😀
alooo, ursuleţu să-l laşi pentru mine, te rog! 😛
ce să facă urşii în deşert?
Să facă nani-pui! 😆
visezi împuiri de urşi prin nisip? măăăă….
Ursu’ îşi schimbă bârlogu’, năravu’ e şi el estival…vreu la maaaaaaaaree!
Esti de cursa lunga, Almanahe!
De cur să mă iei, Cla ud iu! 😆
Nu ma tenta! Sau, nu! Mai bine pune acolo o bucatica de ceva, ca viu eu.
alma, am gasit o serie melodii indiene interpretate de ravi shankar.
nu stiu daca ravi shankar pare interesant sau nu. este tatal geetaliei shankar. mai corect, geetali norah jones shankar. din pacate nu am gasit cuvinte mai frumoase ca cele scrise de tine.
A.N.Owen, acum am o „cerere în căsătorie”, în stil Cehov, prima repetiţie şi se supără regizoru’ că întârzii fiindcă îmi tot vine să-ţi răspund cu câte un poem. Şi m-ai şi momit de nerefuzat. Când mă întorc, potrivesc sonorul şi-ţi răspund.
Las însă fotografia asta să-ţi ţină de urât. De frumos mă ocup eu. 🙂
pfuaaaai ce poz(n)ă!
da ştii ce mă întreb, alma? oare pe a.n.o îl cheamă cumva edgar allan? că m-am silit într-o zi să aflu deşi nu lăsase niciun indiciu şi nici pe turban nu scria.
Nu ştiu ce-o fi în aer, psi©ă, că şi eu, azi, credeam că mă duc să repet un rus şi am repetat un englez, J.B.Priestley, şi unde ştiam că e rost de o „cerere în căsătorie”, acu e vorba de un trandafir şi-o coroană. 😆
În cursă, cuvintele speriate ţipă a ploaie, până când fructul, interzis sau nu, cade pe pământ!
Parcă şi văd mulţime de guri căscate,
aşteptând ca fructul să cadă
alegând gura cea mai bogată,
care ştie a înghiţi,
tot felul de chestii interzise laolaltă cu alte prostii,
căci o cursă nu ştie a prinde decât lucruri mişcătoare, deci, vii.
Reblogged this on Graffiti-uri pe pereţii unei gări.
@ Buna ziua !
Multumesc pentru vizita facuta pe
http://aliosapopovici.wordpress.com/2013/07/29/
unde ti-am lasat si un mic raspuns ……
Cu stima,
Aliosa.