Po M

Lui A.N.Owen

Îşi avea rădăcina asemeni unui pom,
aceeaşi încrucişare.
Nu se ştie exact când a fost plantat ca Po M,
seminţele pot fi aruncate la întâmplare, se ştie,
şi din ele să iasă cine ştie ce grozăvie,
spre exemplu, o hârtie futuristă,
aşteptând rafinarea tehnicilor de producţie.
Îşi aştepta şi ploile.
Poftim! Stropii de ploaie!
Unii mai sensibili le spun lacrimi,
alţii se închid în case de frica inundaţiilor,
eu îi spun ploii, artă contemporană
pe-o ramură, uite, suie-acum, dintr-un strop de nimic,
udând o hârtie,
o voce ca de soprană.
Udă fleaşcă, o punem la uscat,
acum o caut la frunze.
La fruct,
dacă auziţi un foşnet, sunt vocea autorului,
care pune curse.

Vând fluturi pe sub mână

(Mi-)am revenit cât să pot sări (cu) calul

printre rânduri de piculine şi tube

în căutare de mauritaniu (bun conductor de magie).

Eu străbat lumea de dincolo de o simplă ceaşcă de cafea, ghicind

şi dincolo de faptul că eu chiar sunt un pion,

nu mă deranjează, poate doar culoarea.

Păstrând metafora ghilotinei,

mă taie şi vreo câţiva fluturi noi(de origine necunoscută) de la gât în sus,

şi ca să nu mai adorm atât de grea,

i-aş vinde pe sub mână, scump

(vreau un set nou de urechi,

ca să nu-i mai aud fâlfâind decât pe cei care ţin cu dinţii de dragostea pentru tine).

Mă sfâşie coconul ăsta trist în care te-ai mutat, dar

în seara asta lasă-mă în mine, poete, vrei?

Mâine seară, promit că mai vând câţiva pe-o pereche de ochi statornici.

La mulţi ani, domnule Bob şi gânduri în pereche!