Nici n-aş şti

Faci bine că nu te-aşezi prea aproape de mine,
deasupra mea stă tot timpul o bilă metalică,
care mă atrage ca un magnet,
mai mult în sus decât în lateral
şi simt cum puţin câte puţin îi cedează firul.
Dar dă-ţi întâlnire cu mine când cânt,
reflectoarele ar fi stinse
şi nici n-aş şti…

Nici n-aş şti ce m-a lovit,
voi crede că stelele s-au prins în horă-n capul meu şi-am să mă uit,
ca un vis de frunze
zburând peste arlechin,
ca suave petale de trandafir făcând tumbe peste sufleur, iar tu,
tu ai fi acordeonul buzelor mele arse
şi nici n-aş şti…

Nici n-aş şti că în graba ploilor,
am ajuns totuşi amândoi la timp,
în acelaşi vis.
Nu-ţi fie frică,
nu e altceva decât profilul gândurilor noastre de ieri.
Tu ai fi mai mirat decât Columb descoperind America,
mai fiert decât oul lui, iar eu,
eu aş avea strălucirea unei săbii,
dar, în schimb,
ţi-aş face cunoştinţă cu prima mea dragoste,
să mă faci femeie din nou!
Nu! Nu scoate lanterna!
Trebuie doar să-ţi vină în gând.
O singură dată nu doare, şi…
nici n-ai şti.

În joacă, cu Road.