alma nahe

Reeija

In Ciné m-a poftit on Iulie 3, 2013 at 4:33 PM

Mai întâi, Dum(nezeu) a făcut pofta ochilor
şi atunci oamenii au descoperit largul uitării.
Poetul, om şi el în acele vremuri, a rămas cu ochii în sus
şi a început a număra minunăţiile susului
şi unde nu mai vedea se uita în jos,
şi cu pofta asta apuca şi trimitea în sus câte un om,
şi-i dădea aripi şi
câte-o frunte plină de griji, însă pe care-o azvârlea în albastrul cerului,
iar albastrul iute s-aşeza paznic între sprâncenele întunecate,
şi le făcea pufoase ca norii, şi apăsarea le storcea apa,
care cădea pe pământ şi încolţeau poamele.
Şi, de-acolo de sus, le preaslăvea în cântări,
şi când îşi potolea şi pofta jocului, şi pofta josului, poetul
cobora cu picioarele pe pământ,
se aşeza obosit, cu burta în sus şi împacheta umbrele şi nevoile,
şi le lega într-o stacojie panglică: apusul.
Şi aşa, Dum, se ducea şi el mulţumit la culcare,
că i-a dat omului şi pofta creaţiei, dar ştia pe pielea lui că nu e tot,
aşa că, mai înainte să adoarmă, i-a dat şi pofta gurii,
şi atunci pe poet l-au străbătut hohotele de râs şi cele de plâns.
Dum şi-a dus mâinile la urechi,
cine naiba m-a pus? Am uitat să îi explic esenţa rolului său,
şi s-a ridicat şi i-a dat şi pofta inimii.
Dar pofta inimii mergea împlinită şi cu pofta braţelor,
şi acum era multă bucurie în jurul lui, dar şi tristeţe,
fiindcă nu întotdeauna pofta braţelor era dorinţă.
Aşa că, intuind că poftele nu s-ar termina niciodată,
pe unele le-a agăţat în cuie, sus de tot,
iar pentru cei care ar fi ajuns la ele, a lăsat ca pe o ultimă facere,
pofta cunoaşterii.
Şi oamenii au descoperit atunci mirosul.
După care, într-o dimineaţă ploioasă,
după o altă noapte de cerneală, furtunoasă
(în vârful degetelor îşi ţinea şi el conştiinţa),
ud până la piele şi îngrijorat de soarta poetului,
şi-a dat şi pielea de pe el.
Şi-a dat-o pe promisiuni:
Faceţi-vă încălţări!
Ne facem încălţări!
Faceţi-vă haine!
Ne facem haine!
Faceţi-vă tolbe!
Ne facem tolbe!
Faceţi-vă mănuşi!
Ne facem mănuşi!
Faceţi-vă cruce!
Nimic…
Faceţi-vă cruce!
Nimic…
Şi-atunci Dum s-a gândit că poate nu toţi pot construi ca el, în confort finit,
aşa că s-a gândit s-o ascundă în spatele metaforei,
estimând pierderile abordărilor directe, şi atunci le-a mai zis doar atât:
Faceţi-vă rostul!
Ni l-am face, dacă i-am şti numele! i-a dezmuţit el.
Şi Dum, înţelegând că lăsase căldura eternităţii în inimi de gheaţă,
a luat acele din suspin şi a cusut o tolbă cu propriile lui mâini,
i-a adăugat sumedenie de motive, care mai de care mai neaşteptat,
care topeau până şi zăpezile din zâmbet,
şi i-a zis Reeija.
Nu uitaţi să o decoraţi şi voi în drumul vostru, spre rost,
cu poftele vostre,
puteţi să-i adăugaţi mărunţişurile lui Gulliver, ce ştiu eu?!
Atât le-a mai zis Dum, şi pe urmă s-a culcat pe-o ureche.
Din când în când, cu cea ureche în sus, auzea:
Reeija! Reeija!
Auzea şi cum femeia cotrobăia în tolbă după câte vreo poftă a unui bărbat.
Şi în zgomotul acela al mărunţişurilor colorate zdrăngănind,
şi în căutarea cheilor,
îi auzea destul de sonor şi ciripitul:
Slavă ţie, Dum, pentru locul însorit pe care ni l-ai atârnat,
pe lângă stele, pe umăr, cu orele!
Ah, cuvintele astea, cât de mult înseamnă, îşi zâmbi sieşi Dum
şi le luă pe cele ale femeii, şi le aşeză şirag de speranţă,
ca într-un poem neterminat:
Reeija, Reeija! Pătură drapată peste umăr e putinţa!
Nu-i simplu ca să-i manevrezi pe oameni, precum ţi-e pielea jertfind,
precum ţi-e pofta, poftind,

precum ţi-e tolba încăpătoare şi cu poveşti, pe curat, descuind,
fiindcă oamenii ţin în braţe un punct,

alunecos ca o broască,
pe care îl calcă cu pofta picioarelor,
făcând calcule şi reaşezând termenii pătrunderii.


 

00181

1. Ştim că scrisul e o limbă secretă, care aprinde şi pe care o desluşim şi o învăţăm foarte repede, mai ales din poftă. Iată că, în afara pohtelor cuvintelor, poeţii mai pohtesc şi câte la un Concurs, acum organizat de Reeija, un magazin online ce oferă(cu bani) genți de piele.  Un concurs, cu un îndemn altfel: ” Nu aduce laudă!” , fără de care, cel mai probabil, aceste cuvinte ar fi putrezit în tolba tăcerii. N-am adus nici imaginea vreuneia dintre genţi! Nu de frica protecţiei animalelor, ci pentru că mi-am dorit să pohtiţi a le vedea singure, mă, damelor( şi domni cu dare de mână), carele mă citiţi şi-n diagonală, şi-n orizontală, şi-n pohte. Să vă fie de pohtă, na!

2.Fotocredit: Andreotti(căreia îi zisesem într-o doară că o să mă pornesc cândva cu cheile ei în cuvânt; nu m-am pornit cu ele, da’ m-am oprit cu ele; ceea ce n-a descuiat, a încuiat, iaca!)

3. Cu Dum m-am mai întâlnit aici, aici , chiar şi aici, şi în multe alte cuvinte, dar să mi le-aduc aminte.

Anunțuri
  1. Draag mi-este Dum asta al tau, dar mai draga si mai draga imi esti tu si cuvintele care te prind si care sunt de un albastru generos si plin de lumina. Ma inchin! 🙂

  2. Ce frumoooos 🙂
    Ai scris doua articole?

    • Nu, numai pe ăsta! Şi n-aş fi scris, cel mai probabil, dacă n-aş fi citit pe la voi poveşti atât de frumoase pentru concursul ăsta, de mi-aţi făcut poftă! 😆 Celelalte sunt trimiteri spre Dum, un personaj fictiv, care nu-i totuna cu Dumnezeu. 😛

  3. Imi fac cruce.

    • Pe mână, nu? Ca semn… Ca să nu uiţi numele tolbelor, nu? Că e totuşi un advertorial, şi iar îmi sare vreun deştept în cap că acaparez cu textu’ şi uită lumea la ce fac reclamă. 😆

      • Pai asta au si cerut: fictiune!
        Iar eu imi fac cruce in fata textului tau 🙂
        Posetele le-am vazut, sunt superbe!

  4. Gențile ca gențile, poșetele ca poșetele…dar povestea ta e minunată, Alma! Ce tolbă ai tu, femeie, din care scoți poveștile astea???
    Cheile mele? Hmmmm, un simplu pretext…TU ai știut să descui cu cheile mele ceea ce nici nu știam că există!

  5. Parca nici nu-mi vine a crede ca ai scris si tu pentru Reeija, Brutus! Frumos, frumos, in stilul tau caracteristic. Hai sa fie cu noroc, cu posete, cu ce vrei tu! 🙂

    • Ia uită-te la primul meu comentariu pe site-ul lor, cu ce dată e Laliciule?! 😆 Stai că mă uit şi eu, că am uitat. Am mustit ce-am mustit, acu’ am turnat. 🙄 Am curs…mai bine zic aşa. 😛
      Să fie cu ce-o fi! Mi-a fost poftă, şi iaca, am stins-o!

  6. Ei da, asta concurs! A stors tot ce se putea din participanti. Nu mi-as fi imaginat atata verva in scrieri, chiar si pentru un accesoriu atat de iubit ca gentile…Frumos tare exercitiul tau de imaginatie, ma duce un pic cu gandul la textul biblic…

    • 🙂 La poveşti, înainteeee!
      Foarte frumoase texte şi multe abordări pe placul meu am văzut şi citit!
      Cât despre textul meu, cred că fiecare din noi gândeşte o geneză a făcutelor din pofte(şi nu mofturi); eu n-am făcut altceva, decât să-i dau curs.

  7. ”Ah, cuvintele astea, cât de mult înseamnă…” 🙂 Mi l-ai adus pe Dum aproape. Cred că i-am dus dorul fără să știu.

  8. Mie mi s-a umflat un picut stiu eu ce, poooftind la tot! Si la, si la…Si m-am simtit citind ca urcand pe scari rulante cu un balon imens si viu colorat in mana.

  9. Am braţe obosite, dar tot îmi amintesc ca să mă uit înspre larg cu privirea planând, de undeva din unul meu de deasupra, chiar dacă m-aş simţi că vin şi mă întorc din el ca din nicăieri.

    Tolbă n’am, dar am buzunarele rochiei de stradă şi încălţările pline de vorbe, şi de-acolo scot cuvinte şi le însemn oripeunde risipesc din mine, oriunde mă innoptez ori mă apun, oriunde mă usuc ori înmuguresc, aducându-mi aminte să nu uit că orice semnifică, trebuie spus, chiar şi dacă ai balamalele nuului înţepenite şi cheia azvârlită în închis.

    • Şi rochiile mele – puţinele mele rochii, căci mai feminină-n scris, decât în port(marină, deh)- au buzunare, dar vorbele nu mi le ţin în încălţări, ci-n descălţări prin iarbă. Îmi place să înnoptez între începutul unui cuvânt şi ecoul lui în roua dimineţii.

  10. Vorbele din încălţări le mele se spun desculţe unor drumuri; aşteaptă deşertarea în culcuş de urmă de picior, fecundarea sublimă cu destinul epidermei în gânduri de mers în care să se aşeze ca să se umple iar, care să se spună cu tălpi de jar fără de teama că i se vor calcina oasele, că i s-ar destrăma paşii.

    • Eu ştiu cum se aud vorbele tale, Camelie-floare! Am călcat de-atâtea ori în ritmul lor, şi mi-am adunat pe cât atâtea pofte, pe atât de multe poame, care-mi semănau în măduva oaselor apărători ai posiblităţilor excluse, ori aflate sub asediu, simţind cum destinul mai vine şi-n coace(re) la foc mic, nu numai fierbere. 🙂

  11. La mine Dum a gresit si a dat drumul grijilor, umbrelor si nevoilor abia la apus, desfacand panglica. Toata ziua traiesc linistita, iar seara parca se deschide un robinet care imi inunda capul cu probleme. :)))
    Bafta sa ai! Dupa umila mea parere, meriti un premiu pentru felul in care ai scris!

  12. Felicitări, Alma! Uite un premiu care și-a ales un destinatar pe gustul meu! 🙂

    • Mulţumesc, Irealo! Ştiu că nu mă abureşti! 😉 Am şi eu un clasament propriu, în care m-am exclus, fireşte. Te pup! N-ai gusturi rele deloc! Da’ deloc! 😆

  13. Felicitari Alma, ai luat premiul cel mare 🙂

  14. Oare de ce nu mă miră c’ai luat premiul cel mare? Topită’s de drag de tine…
    Şi cum ştiu că azi ai fi la Bucureşti, aşa spunând cândva, salută-l şi pentru mine, mai cu seamă dacă ajungi prin centrul vechi.

    • Mâine sunt în Bucureşti! Şi-l salut…dar cred că o să vadă el rândurile astea, dacă nu le-a văzut deja.
      Nu vreau să par ipocrită, dar chiar am avut alt clasament în cap. Aşteptări nu…m-am învăţat minte. Şi se pare că a avut efect. Te îmbrăţişez, cu drag, pui! 🙂

  15. Felicitari Olimpia pentru reusita !!!

  16. Superb poem!

  17. Am spus si repet. ma bucur de suflet ca asta e articolul ales. Ma bucur din suflet. 🙂

  18. […] da’ m-am trezit întrebându-mă chiar eu. Fiindcă am câştigat concursul ăsta, cu textul ăsta. Reclamă la genţi. Cine a zis că din poezie nu se câştigă bine?! Vă zic eu: maică-mea! Aşa […]

  19. Felicitari, Alma! Sincere felicitari! Stiam ca te vei numara printre castigatori cu Dum al tau. Meritai! Singura mea nelamurire este cum de textul Soranei a ramas nepremiat. As fi putut jura ca amandoua veti fi apreciate la valoarea justa! Poate sunt subiectiva… 🙂

    • Şi organizatorul e subiectiv. Textul Soranei m-a stârnit să scriu şi eu, de altfel. 🙂
      Vorbim toate astea după ce mă întorc, că pleacă trenul fără mine, mulţumesc!

  20. […] Păi dacă tu eşti Reeija, eu n-am cine să mai fiu. Voiam să fiu eu în pielea unei genţi  ca ea. O ZÂNĂ: Nu ai cum, draga mea! Tu eşti o geantă oarecare, aşa e, dar poţi să fii propriul […]

  21. […] Am câştigat cu o poezie la un concurs în care premiul era de 1000 de lei şi trebuia să fac reclamă la genți. Spre exemplu… . Apoi, am ocupat locul doi la SuperBlog. În primăvara lui 2015. Astea-s […]

almanahiţi, vă rog!

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: