alma nahe

Archive for 10 iunie 2013|Daily archive page

Întâmplare… programată – Paravion

In Blogal Initiative on iunie 10, 2013 at 12:55 AM

Aşa a început…ca o întâmplare.

Par avion?

Prin ochelarii mei văd ce vreau, mi-ai zis.

Eu, atunci,(…)

De fapt, cine ştie cum a început?! Ştiu când, ştiu şi cum: muzica! Muzica unui gând. Muzica care te minte. Sau care îţi poate spune adevărul, minţindu-te, întâi gri, pe urmă albastru. Sau care te minte, spunându-ţi adevărul. Ce sunt gândurile, dacă nu culori? Cuvintele sunt nuanţele?

Eu nu sunt măsură. Dar pot măsura distanţele, pentru că nu le apreciez. Dar, din ochi, din acel joc al privirii-infinit, da. Până şi bucuria o pun înaintea plăcerii. Bucuria jocului, căci eu asta sunt, un jucător. Iar entuziasmul, da, e musai să-l pui înaintea visării. Fiindcă altfel nu pleci nicăieri. Dacă am plecat? Da, simt că am plecat deja. Era 8 noiembrie…şi era frig. N-aveam nimic şi totuşi aveam ceva. Ochi!  Pentru ce venisem? Pentru muzică, doar că…nu o auzeam. Nu auzeam decât cuvintele.  Şi, uneori, dacă ai noroc, drumul e făcut de cuvinte.

Până aici am fost eu. De-aici încolo e el. 

Alma … M-ai facut mereu sa ma gandesc la simtire, la suflet, la o poarta catre interior …

Alma  … Drumul gasit spre varsare de un rau involburat de patimi  imi pari …
Alma  … Risipesti in jur parfum de mar salbatic … copt in placinta …

Sa ne linistim(…)

Aici sunt eu, iar!

Nu vă explic ce e cu parantezele, curiozitatea e a voastră, dar între paranteze suntem noi, (pe) mai departe. O insulă: Cipru. Şi-o companie.

Eu am cerut o îmbrăţişare, printr-o scrisoare, iar el…el a făcut-o! Mi-a scris şi el, la rându-i. Dar cine suntem noi? Eu, un avion pregătit de decolare şi el… norii? Până unde e întâmplare? Până unde vrem, până unde putem…pământul are capăt? Dar norii? Ştie cineva cât e cer, ori cât e pământ? Dar nu e nevoie. Dincolo de toate sunt…poveştile. Unele au şa…iar unele au REACŢIE.

Întâmplarea noastră e una programată? Poate. Poate par avion…sau poate că e vorba doar despre un avion par. Spre un singur vis, şi nu două. Spre o singură insulă, alte două insule.

Povestea mea a fost validată. A lui e în aşteptare.  A trebuit să muncească în plus, fiindcă n-are trei motive. Deci aşa e cu ţintele? Îţi trebuie trei motive. Atunci înţeleg de ce până acum n-am mai zburat. Aşa că le-am luat pe-ale lui, le-am făcut să fie şi-ale mele. Fiindcă scopul a devenit şi el unul comun. 

De ce Paravion şi al lui portal ? 
Pentru că te poartă repede… la mal?
Pentru că-ti oferă… ieftine oferte
Cedând… şi siguranţă în astfel de omerte !

Mijloacele sunt literare. Advertorialele cer buzz. Eu şi el ne-am permis să adăugăm un L. De la b(L)uzz. Pe care-l punem şi-n „bi(L)ete”, că ne jucăm. Biete…suflete!  Vrem bilete! Către orice, către oriunde…şi către un vis. E firesc să vrei cele trei motive. Nici măcar n-a trebuit să minţim. Cum advertorialele pot. 😉 Fiindcă dincolo de un link şi dincolo de un anunţ poate fi o minciună(omerta). O mer(I)tăm? 

Aşa se termină. Cu o programare…cum altele poate că încep, după ce ţi-ai rezervat locul din timp,  pe care tu ţi-l alegi! Ne ajută COMPANIA! Şi BlogalInitiative, că între timp a validat articolul. Mulţumim! 🙂

Şi… psi© & Tudor, pentru voi: BAFTĂ! Şi…psi©ă, dacă pleci…ştii ce să îmi aduci! 😉

00181

1. Articolul participă la campania BlogalInitiative.(Din nou…în nou, cu acelaşi partener).  Mulţumesc, Tiberiu!

2. Această poveste nu e inventată! Ea se scrie în timp REAL, uite o literă, uite încă una…

3. Textul participă şi la joaca clubului psi©:psiluneli. Psilunatici: psi©Scorpiomotanul PandalieGabrielacarmen pricop, roxanagarapentrudoi. lili3d.