alma nahe

Archive for iunie 2013|Monthly archive page

Un drum, o alegere

In Cartea în care se tace on iunie 30, 2013 at 10:00 PM

Nu ştiam că încă un zâmbet se cufunda.

Mai întâi îi mâncam literele,

apoi mă umflam.

Fiecare literă cu aerele ei,

cu caracterul ei,

cu emisia ei perfectă,

şi aproape ca dragostea

pluteam dezumflându-mă ca la carte prin jungla simţurilor.

Care-o fi durata de viaţă a unui gând?

Dar a unui cuvânt?

Dar a unui zâmbet?

A unui sentiment?

Ce se întâmplă în lume? întrebam…

Ce se întâmplă în lume,

de toate gândurile mi-au devenit mărunte,

de toate faptele mi-au devenit mărunte?

Nu vezi că ţi-au intrat cuvintele la apă?

Nu vezi că le-nghiţi?

Nu vezi că te umfli?

Nu mai aplauda luminile strălucitoare de ieri,

nu te mai îmbăta, vărsă-ţi timpul la sticlă!

Iar îţi tai sufletul de pe listă?

Nu vezi semnele?

Am bătut drumul de două ori,

n-am nimerit prin faţă

şi-atunci am luat-o pe-o cărare mai veche,

simţeam foşnetul ierbii, neobosit,

pietrele îmi intrau în pantof, una câte una,

îmi amorţeau călcâiele,

dar vârfurile degetelor îşi cunoşteau drumul.

Din nou o să rupă ploaia frunzele,

îmi spuneau,

din nou o să culce firul ierbii!

Uite, aici era un şantier,

ştiu blocul ăsta de mic!

Ce mare-a crescut, nu l-am mai văzut demult!…

Şi iată-mă, încă rătăcind,

nu m-am întors încă înspre tine, dar

nu mă judeca prea aspru acum, fă-o mâine!

Mâine, când în sfârşit voi fi cu tine acolo,

inventariind pietre, mâini pline cu pământ ud şi sensuri.

Eu!

Eu şi palma mea caldă,

pe fruntea ta rece,

sub acoperişul acela menghină, definitiv şi-n comun…

şi-apoi la drum!

Eu, cu aceleaşi mâini cu care te-am scăldat…

Frică, nu te uita la ceas!

Nu te uita nici în mine!

Uită-te-ntr-o parte ,

şi ia-ţi haina de pe durerea mea!

Eu înving întotdeauna în somn!(28.06.2013)

00181

Un drum, o alegere veţi găsi şi la: psi©ScorpioVeroDana Laliciroxanalili3d, Gară pentru doivavaly, Carmen Pricop, d’agatha.

Se ivi Iv şi domnu’ Pe, pe când apare tipu’ Ge?

In fantezie în iv major on iunie 28, 2013 at 10:00 PM

Că e naiv, că e fictiv, punctul(Pe Iv?!)

e-ntotdeauna un motiv…s-

aspir activ-conspirativ-fermentativ, în ton inofensiv,

ca tipu’ Ge să nu mai fie relativ.

Să vină anticipativ şi nu contemplativ,

facultativ, expeditiv şi aproximativ,

să vină efectiv, nu adjectiv, nici substantiv nociv!

El, emotiv, să fie-n prag un primitiv,

paliativ în rogvaiv, nu distructiv pe alb, pe negru, gri

captiv, definitiv să-mi fie tiv, nu laitmotiv pe portativ.

Să intre-apoi uşor şi inventiv interactiv intuitiv şi atractiv

să se predea aperitiv intempestiv, beţiv meditativ nu numa’n cântec,

vers, ci inclusiv şi cooperativ.

Iar eu atunci, să-i tremur încurcată, pusă pe stativ,

să mă frământe, să mă modeleze, creativ

în cretă, în creion să-i fiu doar eu femeia, la superlativ,

pe trepte, să mă vrea când imploziv, când detectiv,

să-i fiu eu tren, creolă (nu cred că e greşit să îi cultiv

indicativ comparativ calitativ competitiv decorativ), obiectiv,

nu breşă în imperativnici pozitiv, nici negativ, căci, în definitiv,

acest demers în scris, îl vreau inspirativ şi sugestiv

în treceri prin registrul subiectiv, nu feministo-normativ!

Desigur că prefer un senzitiv nativ,

dar parcă-s toţi în grevă, semnificativ,

aşa c-am hotărât în scop educativ,

în loc să joc spânzurătoarea-n cheie „pe”, ori EVAziv,

să merg în „iv”, exaustiv(nu obsesiv), pe sârmă  firul narativ,

(ştiu, manifest comportamentul asertiv!)

nu ca să scriu aceste rânduri recursiv! Doar preventiv,

cât să vă zic că dacă-i căutaţi în sens peiorativ,

tipii ca Ge (un submisiv), ca P,  ca Iv, ca R, ca T(etc) ne stau ascunşi… în poezie, exclusiv.

Hei, voi din breasla celor ce-au mereu în buzunar prezervativ,

vă-ntreb pe voi, mai vine tipu’ Ge, sau tot aşa rămâne-un tip pasiv?

 

Până atunci, poftim un zâmbet, că e gratis şi, la cum e scris, e instinctiv…

00181

Duzinari, duzinărese jucându-se-n alte p…iese: psi©SoniaCalinDana LaliciScorpio, anacondele, carmen pricopDictatura JustitieiMaxroxanavavalylili3d.

Dacă dragostea ar cânta prin -Vi(s)ul

In Cartea în care se tace on iunie 24, 2013 at 4:21 PM

Am văzut înainte de a mă fi atins.

Mâinile îţi înmugureau, verde aprins

şi-nfloreau pe sâni,

pe coapse, păduri,

cărora le cunoşteam rădăcini,

dar în ramuri, neînflorind trecător,

deschise celor ce le vedeau,

parfum îmbietor, însă până şi păsările lor

îşi făcuseră cuib fără zbor.

 

Am auzit înainte de a fi cântat,

în lemnul pădurii mele-ai sculptat

şi-ai început a-l purta buştean, pe spinare,

ca să uite de unde fusese tăiat,

lacrimi din cer şi suflare în vânt

şi arcul altei iubiri, dar în glas

dând inimă unei u(n)de, lăută-n găsire,

ce luînd fiinţă din vis, întâlnindu-şi popasul, n-a-nchis.

Luna nu mai fura, ne dădea prin cerul deschis.

00181

Psilunatici: Psi©, Ioana SogluScorpiolili3ddorcarmen pricoproxanaVeroSome Words, Gabriela, D’agatha.

Dacă dragostea ar cânta printre

In Cartea în care se tace on iunie 23, 2013 at 2:29 AM

100_7808

Dacă dragostea ar cânta printre noi,

ce-ar avea de zis? ne-a întrebat la intrare.

Eu nu ştiam unde sunt,

cine eşti: omul cu umărul,

omul cu braţele?

Aveam şi părul încâlcit de-atâţia fiori

(n-arătam prea grozav pentru întrebări),

iar tu erai setat pe frecvenţele fricii,

după ceafă îţi ţineai o rezervă de bulgări de zăpadă,

nu eram potriviţi deloc,

eu cu aspiraţiile mele solare,

om-femeie cu tăplile desculţe

încă zdrobind cioburile altui vis,

tu, care dădeai vina pe lună,

pe mirosuri,

pe căldură,

nu din gură îţi ieşeau cuvintele,

îţi ieşeau de  după urechi buburuze, greieri, fluturi,

eu nu mai ştiu de ce voiam să uit altă muzică

(oricum mai auzeam doar frânturi, începuturi)

şi de parcă nu era de-ajuns,

în jurul nostru nu mai existau motive,

gândurile se îngrămădeau furtunoase în cerul gurii,

saliva se-nspuma, făcea valuri,

ne şopteam înăuntru,

ne ţipam pe-afară,

ne scuturam pieile,

cădeau litere,

ne căutau setimentele,

cădeam verbe,

hoinari în furtună, între cer şi pământ,

şi-n tot timpul ăsta,

dragostea îşi încălzea vocea,

făcea vocalize,

dar cine s-o audă,

noi, nouă ne eram ca nişte păpuşi matrioshka.

Hei, cum auzi fiecare gând din mine?  îi striga

matrioshka din mijloc celei mai mici,

timp în care o mână le tot înşuruba,

nu-şi mai încăpeau una într-alta

şi crăpau de ciudă.

Hai, c-am scăpat şi cântecul de azi,

o lăsăm pe mâine?…

Singurătatea mea de cursă lungă…

In cinema fabulat on iunie 22, 2013 at 11:42 PM

Lui Emil Brumaru

„Singurătatea mea de cursă lungă,
Vai! Niciodată pîn’la capăt n-o s-ajungă.”

Ştiu că mi-e dată, ştiu că e a mea,
dar fundul ei nu-i domolit de mine, e-o cişmea.
Şi parcă şi-l tot umflă-n văzu’ ăla care
nu iartă nici candoare, nici pudoare.
Şi-l freacă de-amintiri, ca de o bară,
îşi execută lubric şi aprins program de seară
apoi, aşa se culcă, Obosită Încălţată-n patul meu…
Atunci o vreau, şi-o sui pe un genunchi s-o simt femeie, şi-aoleu,
să mă răsfeţe, să-i muşc buza, derbedeu.
Ea-mi pune tocu’ într-o mână: ai tupeu!
Şi-aşa adoarme, în cearceaful meu lungă şi scursă,
eu treaz rămân, cu tocu’n mână, iară prins în cursă.

„Singurătatea mea de cursă lungă,
Vai! Niciodată pîn’la capăt n-o s-ajungă.”(Facebook- 16 iunie 2013)

00181

Notă: Ce e între ghilimele îi aparţine lui Emil Brumaru. Şi singurătatea-i…fireşte!

Ghicitoare

In cap umplut on iunie 21, 2013 at 10:00 PM
Când şi când, virus
atacând cel labirint prin dor,
în expresive semne,
pas de pisică
în confesiuni ştiindu-l pe acolo în atunci,
paporniţă cu împletituri rezistente,
pentru acele gânduri, pe faţă,
dacă nu doar gândurile, atunci acolo, acel spus justiţie,
acum, în citire, gând abis.
Gânduri aflate spunându-ţi:
Mă, tuşă-mătuşă, nedesluşirea gândurilor…
e-n trepte!
Trăim nevrând ca
nu, nu
nu, da,
nu!
da!
Şi atunci îţi spui,
pacificând toate contrariile:
Almanahe, ce şerpoaică scorpie-mi eşti,
nedesfăcut tineriu avânt trăindu-l nudă,
l-ai acoperit de goluri, trăindu-l cartuş explodând în întreg!
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
Răspuns: De multe ori, cei ce citesc, se caută doar pe ei, şi dacă se găsesc, atunci, cel mai probabil, îşi răspund, comentând, lor înşişi. 
00181
Pentru cei trecători pe-aici, voi adăuga că acele cuvinte îngroşate(cu negru) sunt cele 12 năzdrăvane, cu care ne jucăm la sfârşit de săptămână, iar de data aceasta a ales cuvintele Scorpio, care, a avut o idee excepţională de-a ne preface pseudonimele sub care scriem în cuvinte de duzină. S-au încumetat la joacă şi:
psi©Dana LaliciCalinScorpioioana sogluScorpio 2vavalyo fataaltcersenindorroxanalili3dVienelaGabriela.

Spune-mi ce gând îţi trebuie

In cap umplut on iunie 21, 2013 at 4:36 PM
Când privesc în cele ce mă-mprăştii,
mă-ngrozesc, mă-ntreb: unde sunt toată?
Aici în lumea asta minunată şi-nşirată
sau sunt acolo, dincolo de prag, doar spusă,
ce-aşteaptă o ureche potrivită s-o auză?
 
Mintea, jongleurul bunelor cu rele
ce te pleznesc, de-ţi chemi şi alte păsări,
de pe rămurele…ea-i marea ghicitoare,
ea-i ghiocul,
în care ăst parşiv, de-i spunem noi, norocul
i-opac…şi un indiferent.
 
Te uiţi la stele şi te sui în „care”,
te-nhami apoi şi roib, aduni din soare
arzânda patimă, ce-atinge şi-om şi rege,
iubirea pânzei ce mereu se ţese în cea lege 
în culori când suave, când scăldate în melancolii…
ne scoatem universul toţi din…pălării.
 
Gândul îşi leagă drum printr-o platformă,
ce numai dacă-nchidem ochii, o vedem cu formă…
precum priveşti ceva-n lumină şi al lui contur,
rămâne pe retină, galaxie…
 
Ce-i gândul, dacă nu o perlă într-o scoică?
E poate piatra nestemată dintr-o rocă…

Atâtea porţi, cât ale firii feluri
ornate, modelate în tablouri,
culori ce nu se termină nicicând
pensule înmuiate când în apă, când pământ.

Atunci când ochiul plânge, poate creşte
o iarbă ce pe urmă râsul înteţeşte.
Misterul şi minunile sunt date pe sub pleoapă,
că doar aşa ecoul se adapă, dintr-un frumos, din  lacrimă.

Aşa cum porţile se-nchid şi strânsul doare,
aşa şi apele se-nchid, pământul şi el tare
ne-aşteaptă…
să-nţelegem, dară, de ce-i multă apă şi puţin uscat…

 

Bloggeri pentru brandul de ţară al României(II)

In Blogal Initiative on iunie 20, 2013 at 4:39 PM

„Aceste personaje stăteau ascunse într-o viță de vie foarte bine camuflate. Așa că…ochii mari! Nu se știe cine ar vrea să-ți spună ceva (poate) important.”(Poematike)
.

Eu când văd provocarea, nu mai aştept . Nu mai aştept altceva de la mine decât REACŢIE. Gestul e unealta meseriei mele şi l-am luat imediat la tradus în cuvânt. Iată ce-a ieşit la prima mână. La a doua mână, puteţi să vă jucaţi voi.

I viţă vie: Nu te apropia!
II : Nu-ţi fac nimic, linişteşte-te!
III: Sunt în limbă…
IV: Nu ştiu. Eu sunt drept.
V: Aşa…mi-am făcut bagajele. Să te văd acu…
VI: Mai stai…
VII: Sunt grele, da’ nu mă las nici…
VIII: Nici dacă sar pe tine?
IX: Aşa. Pun bagajele jos…oare să mă împiedic?
X: Fii circumspect…să nu i se urce la cap!
XI: Numai de data asta, bine?
XII: Noroc că am mai pus ceva pe mine…N-o scăpa, auzi?! N-o scăpa…

Dialogul e unul aparent. În fapt, noi oamenii, nu dialogăm, ci ne expunem punctele de vedere. Uneori o facem prin gest. Gestul e interpretabil. Dacă un „cârcel” de viţă(de vie) poate să spună atâtea, un om e în avantaj, căci e mai vizibil. I-adevărat, e de discutat despre vizibilitate, există şi uriaşi în lumea asta, care văd omul cât un personaj de viţă de vie.

00181

Până una-alta, am reluat „dialogul”, fiindcă vreau să ştiu câţi dintre cei ce-au citit prima parte din Bloggeri pentru brandul de ţară al României au completat chestionarul celor de la Future Brand. Pe cel am meu l-au completat 31, dar fireşte, nu trebuia decât să „străpungi” un „covrig” cu săgeata „şoricelului”.  E de ajuns să comentaţi „VOTAT”. Nu-mi doresc un dialog interactiv, astăzi mă interesează doar puterea punerii mele în scenă. Interacţionăm altfel la sfârşitul acestei campanii, dar şi al celei de toamnă, când premiul vostru va fi un must. Nu „must” englezesc. Unul pur românesc, de la bunică-mea.

Arhitectul ştiu că a VOTAT, nu mai e nevoie.  Kadia la fel, ba mai mult, a scris articolul ăsta. Vienela a completat citind la Kadia. Dana Lalici a zis că-i place şi că se bagă. Şi s-a…, uite-aiciPsi©a a votat, ori fiindcă a citit la Abisuri, ori la mine. Eu am votat la Abisuri. Mugur a zis că da, o va face. Scorpio ni s-a alăturat. Tocmai ce a completat chestionarul şi Elena(am prins-o acasă la mine, şi-a completat obligat-forţat. 😉 Andreotti tocmai ce a zis VOTAT. Viţat a zis Vero, dar e de înţeles, ei îi plac extratereştrii. Carmen Pricop a răsărit şi ea de printre poezelele sale:”Am votat de la primul tău anunţ, dar nu m-am anunţat atunci.” Las’ că te denunţ eu, mi-am zis. În noapte, eu ascultând asta, apare şi Irealia, pe care a furat-o creativitatea, şi-a completat numai juma’ de chestionar. Am urcat-o aici, ca s-o motivez, şi să-l termine. Şi aşa a şi făcut. Slavă cafelei că a  ţinut-o trează până la ora asta(2:51)! 🙂

Buun, şi-a venit dimineaţa. Hapi a aflat şi ea de chestionar, şi-a zis: votat. Apoi i-au urmat Beausergent,  Lezoazodictaturajustitiei, Camelia, Madi

(şi lista poate continua; o voi completa, pe măsură ce în comentarii mă anunţă câte cineva că şi-a adus aportul)

La alegere, puteţi scrie şi VIŢAT, în loc de VOTAT, ca să nu ziceţi că v-am cerut un limbaj lemnos.

00181

Campanie BI.

Ora de spart ploi

In Cartea în care se tace on iunie 19, 2013 at 3:10 PM

Nu mă întorc încă în fiinţa pereche,

ea nu mi-a dat nimic din ce mi-am dorit

Mă întorc în fiinţa nepereche,

cea care se uită spre inimă,

dar nu se uită înspre pântec.

Timp norosenin este acolo unde am fost,

acolo unde am fost e tot ceea ce am avut!

Timpul soarelui este acolo unde eşti,

acolo unde eşti e tot ceea ce ai!

Timpul ploilor este şi acolo unde vom fi,

acolo unde vom fi e tot ceea ce vom fi vrut să avem:

picături.

Există şi-o tristeţe a revederilor,

(ca de altfel şi-o bucurie a despărţirilor)

când cuvintele se sparg,

minutele se sparg,

ochiul se sparge şi el în pietre în imagini,

plouă cu pietre,

ploi eşti

cu

momente,

care cu muzica lor cu tot te fac

să vrei să le spargi ploile

şi să le sari peste clădiri,

peste oraşe,

peste munţi,

peste ochi,

peste a guridă!

Mie încă îmi plouă în gură.

Foto credit: Erika Kuhn.

Să fii creativ sau să nu fii, aceasta-i întrebarea

In Cartea în care se tace on iunie 18, 2013 at 11:11 PM

Pe „să mori, să dormi” l-am văzut dintotdeauna ca pe un răspuns.

Creativitatea e în chin…gi (deşi unii o folosesc pe post de dop de apă). Ştiţi câte semnificaţii poate avea chinga? Oho!(un oho factorial) Păi, să vedem! Chingă mai e şi cătușă, cocoșlău, coțofană, găinar, martac, primblă, prinsoare, scleamă, limba-caprei, curmeziș, mijlocaș, pod, război ş.a.m.d.

Ei, iată, că ar cam fi nevoie de o cască rodeo, cap artistic, fiindcă te poţi lovi de însemnătatea cuvântului. Eu le-aş interzice câtorva cuvântul, fiindcă a fi creativ nu înseamnă să pupi. Acolo serveşte numai instinctul primar şi schimbul de salivă. Plus rujul, în mai multe nuanţe. Şi locul călduţ, fireşte. Dacă ai cârmă, ai direcţie! Dacă n-ai, efect de bumerang. Coarda de salvare nu-ţi foloseşte la nimic.

-Fii creativ!

-Îhî! De care să fie? De tobă(de carte) sau de verde(de Paris)? Mai bine de treflă! Mai bine tiflă?

Creativitatea e precum o bicicletă de închiriat. Habar n-ai cine şi-a mai aşezat gândul pe şa. Şaua de final de poveste. Aud că bicicleta viitorului îşi va modifica şaua în funcţie de teren.”Când urcă, şaua se mişcă sus şi în spate, creând o poziţie mai bună, astfel că biciclistul(creativul, adică) este în echilibru”, zic producătorii. Trai, neneacă!

Bineînţeles că o bicicletă remarcabilă are nevoie de suporţi.

– Suporţi?

– Suport! Suport orice fel de comparaţie.

Suportul e pentru transport. Şi pentru cei rezistenţi la gradul(rece) de comparaţie. Doar pentru ce-s team-building-urile, la o adică?

Creativitatea asta (sau alta?) e o tură cu caiacul pe râu sau lac. N-ai nevoie decât de veste. Şi padele, şi butoaie impermeabile, şi instructaj, şi însoţitori/ ghizi. Plus răcoritoare şi gustări.

Ca să fii creativ e musai să ai totuşi şi remorca potrivită. E ca şi cum ai avea o rulotă utilată cu de toate, dar deschisă. Recomand cutiile de transport animale. Sunt sigure şi nu-ţi scapă niciun animăluţ rătăcit şi speriat de drum. Traseul nu e tocmai lin.

Mie una, îmi plac competiţiile sportive. Nu neapărat să particip. Să mă uit! Uit tot felul de lucruri… Să mă uit pe mine e cel mai uşor. De când mă ştiu simt asta. Mi-a şi ieşit de vreo câteva ori. Depinde de evenimente şi… ture. Oricum ar fi, ai nevoie de ceasuri multe de antrenament. O adevărată inginerie creativă, ar spune unii. Ai nevoie de simţ artistic şi capacităţi serioase de fabricare.

Spre exemplificare, uite o temă: mâine ninge! Păi, nimic mai simplu… Şi dacă e soare, tot la fel, şi dacă plouă… Mâine e soare, mâine plouă! Aşa…şi? Păi, nu cumva te-ai îndepărtat de subiect? Te-ai! Cerinţa-i una, dar înţelesurile-s întotdeauna mai multe. Mai bine plouă. Eu mă fac că plouă mereu. Până când mă fac că e soare. Şi-apoi ninge…iarăşi.

-Ai schiuri? Ai suporţi? (iarăşi suporţi, dar e o repetiţie benefică). Alunecare uşoară atunci! Uite nişte lanţuri, sunt ideale pentru albul pufos. Sunt simple şi robuste. Plasă de lanţ cu zale fine, reversibilă. Montaj? Din poziţie staţionară.

Creativitatea ţine, mai ales, de ochelari. Căutări în ape marine ori în avalanşe…Nu în sudoare, sudoarea e a muncitorilor de rând. Creativii adevăraţi nu asudă!

Pentru siguranţă şi confort, ai nevoie de staţii.

– Coborâţi aici?

– Nu, nu! La prima! Aşa îmi place mie să mă amân. În fapt, nu cobor deloc!

Amânările sunt un fel de antene. Unele nu se îndoaie deloc. De ale mele mă îndoiesc! Câteodată-mi zic că-s fluture, când de fapt nu-s! Aripi am, dar asta pentru că urăsc târâturile. De orice fel! Deşi târâtul e toată treaba în ziua de azi. Îţi conferă vizibilitate. Atunci ce-oi fi? În orice caz, o zburătoare. Când zbori, mai cad şi pene. Ei, şi ce? Le aduni în genţi potrivite. Le şi numerotezi, pentru posteritate: pana 1, pana 2… Rămâi în pană? Nimic mai simplu! N-ai nevoie decât de un redresor de baterie! Alimentare! Ăsta e cuvântul…Pe urmă vine, firesc, păstrarea alimentelor.

Dacă-ţi plouă(fie şi numai în gură) ai nevoie de niscaiva impermeabile. Siguranţa cheilor e foarte importantă. De-aici şi interpretările…Hai, că nu-i greu! Sunt câteva chestii esenţiale.

A fi creativ nu înseamnă să schimbi lumea. Viitorul începe azi, vorba serialului. Oricum ar fi, trezirea nu vine odată cu dimineaţa asta. Nici cu următoarea. Câteodată nu vine deloc. În aşteptare, iei loc la masa lor. Aşa-ţi vin şi ideile, de fapt. Când te amesteci printre ei. Le iei pulsul şi-apoi îl aşterni pe hârtie. Devii un fel de action camera. Un excursionist activ. Ei te fac să fii real!

Apropo de action ăsta, eu folosesc google chrome şi i-am adăugat ca extensie, traducerile. Nu pentru că n-aş înţelege, dar mă distrează traducerile. Mai ales cele din română în română. Spre exemplu, în dreapta, sus, pe wordpress, scrie acum sub setări:

-Înainte de te-a lovit, publică! Vă rugăm să actualizaţi conexiunea dvs…(îmi place dialogul, recunosc!)

E greu cu conexiunile, deşi pui la îndemână vestele de salvare, padelele şi pagăile. Să tot vâsleşti! Iar dacă-ţi place înotul, hehe…te-arunci. Mie îmi plac apele tulburi şi dopurile de urechi. Nu mai zic de clipsul de nas…e fantastic!

Să fii creativ nu e greu! Un baton energizant, pac, o idee… Ţine de zvâc!

Dacă aerul e condiţionat…mmm, aici e altă mâncare. Tot cu solzi! Recomand tratament superficial, nu se merită! Oasele sunt mici şi te poţi îneca.

-Hai, gata! Atât despre surf! Mai rămân câteva netratate, dar nu vreau să exagerez. Contează oprirea! Ca şi pornirea, de altfel! Mă înec la mal. Aşa sunt sigură că voi supravieţui.

Mâine are un nu ştiu ce care uite, prinde contur!
Oricum, mult zgomot pentru nimic (mi-am zis că mai bine zic eu asta, decât alţii)! Nimicul de la care se porneşte…orice! Chiar şi o altă călătorie în Regatul ăsta alb, de hârtie.

00181

1. Acesta e un advertorial pentru  BlogalInitiative(intraţi pe link, totuşi, o să înţelegeţi tot!) Creativitate! Susţin campania PROCREATIVITATE!(nu că n-o făceam până acum, dar cu lirica…mai greu.  O susţin până în pânzele(internetului) albe. Tu? Ştim ce e acela buzz marketing? Dacă nu ştiu alţii, hai să-i învăţăm! Un os de ros(t) are toată lumea!

2. Foto credit: Erika Kuhn.

3. Textul de mai sus poate fi preluat de toată lumea. Mi-am dat a(h)cordul. 🙂

4. Nu mă retrag din BI numai şi numai fiindcă mi-am propus să cresc rândurile, creativilor!(atenţie la virgulă!)