Ca sting

Se făcea că era casting în jurul Soarelui,

unele eram rupte din el,

altele arse.

Nu ne cereau să facem cine ştie ce,

nu ne cerea nimeni să fim nici bătrâne,

nici tinere.

Una aştepta să intre-n emisie,

alta-n remisie,

altele se zbenguiau nestingherite de presă

prin iarbă, goale,

tânjind după lună

(luna are greutate, măsoară tonuri muzicale).

Paraselenă,

în întunericul nopţii

am cunoscut mereu pe câte cineva din mine.

Lucrare în aer,

am înţeles că era soarele întotdeauna.

Aşa sunt visele mele,

adorm în poala soarelui şi

când mă trezesc plouă,

să răcorească – la o aruncătură de om ard cuvintele – , fruntea permite

relaţii, pietre sub paşi,

umbra zilei de ieri.

Noi, oamenii,  primim pământ, aur,

(să nu uităm piroanele!)

iubirea,

truda, o

lumânare,

nimic.

Eu ce primesc arunc în podu-mi palmei cu paingi,

pe toate le sting, cu un surâs,

ca un pom fructifer furând raze de soare, să coacă,

ca un copil forţat să adoarmă cu basme.

Din întâmplarea asta azi nu câştigă nimeni,

decât poetul, în a cărui lacrimă aşteaptă mii de curcubeie.

duzinari: psi©, vantdetoamna, Some Words, Vero 1, Vero 2, Scorpio, Gabriela, carmen pricop, tineriu, vavaly, anacondele, lili3d, cammely, roxana, Carmen.