alma nahe

Archive for mai 2013|Monthly archive page

Un enunţ c-o defecţiune

In cap umplut on mai 29, 2013 at 4:23 PM

Am luat un tub de culoare,

oarecare,

l-am presat,

l-am împrăştiat pe hârtie,

mai întâi cu degetul arătător,

apoi cu palmele amândouă.

Am mai luat încă câteva tuburi de culoare

şi când hârtia n-a mai suportat,

m-am mânjit din cap până-n picioare,

m-am colorat,

mi-am adăugat şi umbre

şi pe urmă m-am aşezat la uscat.

Culoarea crăpa pe mine,

mă mânca pielea,

mă mânca şi gândul:

ce mama naibii am încercat eu aici?

Să văd dacă găsesc şi nişte sclipici.

Am găsit,

în razele soarelui nici că mai vedeam în sine.

De ce-am făcut-o? mă întrebam.

Colorez bine, mă minţeam

şi sclipeam şi mai tare.

 

În tot acest timp,

cât nu mă mai căutam în formă

şi dimensiune,

am rămas tot ce eram,

un enunţ poetic c-o defecţiune.

100_8518

 

 

Desenele străzii

In rapid! personal şi accelerat... on mai 27, 2013 at 6:31 PM

100_8525

Eu nu ştiu să mă uit altfel în tine,

de la fereastra mea, decât aşa,

străzi din cuvinte în

culori de cer, de pământ –

caligrafie a dragostei mele, oarbe.

100_8544

psilunatici: psiScorpioSexulSlabcarmen pricopVeroanacondele, tineriu, simonaR, lili3dGabriela.

Confesiuni confetti

In cap umplut on mai 25, 2013 at 3:32 PM

Când m-am trezit eram cu capul în nori,

deşi mi-l proptisem de câteva nu, iele

un fel de case-cuib, în formă de ceaşcă,

cu legături strânse-n nod,

ca să nu mai cad pe gânduri decât pe

puf de pescăruş albastru.

Ca să-l mai ţin neclintit pe umeri –

picături de ploaie adunaseră pe frunze de trandafir lumi plutitoare – mi-am trezit şi cuvintele,

încă pulverizau pe cer dorinţe obosite,

ca stele, şi fiecare stea devenea o fabulă a Universului.

Eu mă ghidam după ele, ca un marinar rătăcit.

 

Se întâmplă că sunt unele nopţi ploioase

şi atunci  mă cuibăresc la sânul cuvintelor,

aşteptând de la ele culoare lipsă,

şi ele, cu sfârcul întărit ca un mugur de brad,

se ascund, înecându-se la mal, în haiku-uri.

În alte nopţi, în care stau zgribulită printre vechi scrisori,

încerc cu degetul buricul cuvintelor.

Ele se gâdilă,

valuri-valuri,

studiu la lumina lumânării.

Uite, aici două umbre se ascund sub grinzi:

tu porţi în ochi frumuseţea dimineţilor fără griji la sol,

ca o pasăre Apus-Apus,

în timp ce eu mă risipesc precum polenul alergicilor spre Răsărit,

iar aici, hehe, uite!

Aici am reciclat  împreună un vis.

 

Mi-aş fi dorit ca dragostea mea să-ţi sune azi precum un câmp cu clopoţei,

însă  îngerii mei merg la bal, doar fiindcă ei dansează dintotdeauna,

mai abitir, pe un vârf de ac.

duzinari: psi©vavalyScorpiotineriuSexulSlab, abisuri, Călinlili3dcarmen pricopVeroGabriela, cuvânticel, simonaRO fataVeroversSonia.

 

Ca sting

In Ciné m-a visat on mai 17, 2013 at 2:21 PM

100_8141

Se făcea că era casting în jurul Soarelui,

unele eram rupte din el,

altele arse.

Nu ne cereau să facem cine ştie ce,

nu ne cerea nimeni să fim nici bătrâne,

nici tinere.

Una aştepta să intre-n emisie,

alta-n remisie,

altele se zbenguiau nestingherite de presă

prin iarbă, goale,

tânjind după lună

(luna are greutate, măsoară tonuri muzicale).

Paraselenă,

în întunericul nopţii

am cunoscut mereu pe câte cineva din mine.

Lucrare în aer,

am înţeles că era soarele întotdeauna.

Aşa sunt visele mele,

adorm în poala soarelui şi

când mă trezesc plouă,

să răcorească – la o aruncătură de om ard cuvintele – , fruntea permite

relaţii, pietre sub paşi,

umbra zilei de ieri.

Noi, oameniiprimim pământ, aur,

(să nu uităm piroanele!)

iubirea,

truda, o

lumânare,

nimic.

Eu ce primesc arunc în podu-mi palmei cu paingi,

pe toate le sting, cu un surâs,

ca un pom fructifer furând raze de soare, să coacă,

ca un copil forţat să adoarmă cu basme.

Din întâmplarea asta azi nu câştigă nimeni,

decât poetul, în a cărui lacrimă aşteaptă mii de curcubeie.

00181

duzinari: psi©vantdetoamnaSome WordsVero 1Vero 2ScorpioGabrielacarmen pricop, tineriuvavalyanacondelelili3d, cammelyroxanaCarmen.

Mozaic

In Blogal Initiative on mai 14, 2013 at 3:00 PM

Nu de cuvinte vrei să ştii

şi nu de sunete-n pustii!

Ai tu un fel al tău, aşa, hazliu,

moale şi cald,

dulce, la fel,

mov de mistic,

maron rustic.

Şi de aceea n-am dureri,

puf de trabuc sunt,

mângâieri,

râuri trecute, grase ieri,

40 de culori, toamne

sau primăveri,

semnale-n vânt

şi păsări din cartuş

le-aşezi cu mine-pat,

şi-n vis abis

în hohote de râs,

în ploi de plâns,

mă năclăiesc apoi,

când mă trezesc, în tuş.

Rămâi în gura mea

şi-n jos, pe esofag

verde suflare fără de sfârşit,

până-n stomac,

un mozaic de bice,

miriade de mirări,

piatră cu piatră,

mod pavat

spre tălpi,

spre întâmplări

până-nspre iad,

alifantism,

excursionist pe limbă

în zic zac

şi grai spre rai.

 

Mi-ai dat.

Să îmi mai dai!

Campanie-Surpriză BlogalInitiative:

CristinaCabralCristi,  OlteaCristinaAuraș,ClaudiaRuxaDan ByronGabriel,  Chinezu,

NicuMakeCristianAlina,AlexandraDragoșRăzvanCătălinDanielaSilviuCiprian,

ValentinIoan,IstvanAlexandraAndreeaCameliaRobertSabinaIonelaRăzvan,

Adrian,OanaGeorgianaRalucaMariusSilviaValiZoltyHristoAndreeaZamfirȘtefan,

GiuliaGabrielElenaRobertVecinadeblogSorinelMirceaOlimpiaAlexandraMădălin,

IuliuDragoșMihaelaEllyIoanaMihaelaCrinaOana,DespresufletulmeuGabriela,

OanaCarmenAndreeaDanielDanaAlina. (Listă „Vinovat”, preluată  de la Vlad)

Newparts, Anamaria, Fontilice ferestre albastre, Feri, unfilolog.

Hai, şî

In arena luptelor sterile on mai 13, 2013 at 1:14 AM

103_8272

Lui Cătălin Naum

 

Eu te-am iubit, mângâietor pribeag,

dar nu am apucat să-ţi spun.

Şi-acum că ni te-ai dus,

o să mă-ntorc din drum,

căci ştiu s-o fac,

de-atâtea ori am vrut şi am putut!

Hai, şî!

Da’ spune-odată, fată!

Cine eşti tu? Cine te cată?

Cine te cată lin,

un licurici?

Cine-N A UMbrelor te vrea lumină,

cu vorba-ţi bună,

vorba-ţi rea, goală sau plină,

dar e meschin?

Cine te doarme, tu îi eşti dorinţă?

Ai grijă, să nu-i fii spectacol, fii processus

şi fă-ţi un nord ca să îi fii, la timpul său, în port!

Să ai pământul tot în tălpi şi ceru-n cap!

Acolo-ncap cele ce nu se calcă,

se prefac.

I-auzi! Auzi?

aumaum

eieiei

rrr

Nahe,

Nahum!

Ce pietre!

Ce scântei!

Sunt ochii tăi!

Sunt ochii mei!

Dac-aş putea ca să fiu notele ce te tot saltă-n aer, te-aş sări,

ţi-aş da înaltul c-o privire, tu cu el te-ai înveli

şi chei ţi-aş arunca – un rând  pierdut e-acolo unde-am fost,

sub scândură l-am aruncat cu ură,

fără rost şi s-a pierdut – şi-un pod,

şi apoi tu ştii că tot m-aş îmbăta…

tu m-ai privi şi-atât, n-ai judeca.

Tu nu îmi eşti dorinţă,

eu nu-ţi sunt dorinţă

şi-atunci ar trebui să fie simplu, nu?

 

-Dar ce ne suntem, de ce-mi vii în gând?

 

Sunt cel ce minte?

Cel ce minte,

n-are!

Nici cât să uite că i-a fost sortit

în ziua păcălelilor să fi venit

pe lume.

Hai, şî!

Ne tot ciocnim cu Dumnezeu în noi…

atât de goi,

atât de boi…

Dar te-ai obişnuit…

Mă poticnesc de câte-un pui…

de somn.

Dar tu, iubeşte-mă! Iubeşte, mă! Iubeşte-măăăăăăă!

Iubeşte-mă de viu.

De viu-napoi!

Spre ce-ai privit? Aici ai fost?
Sunt ei(psi©vavaly, ScorpioGabriela, tineriuVerocarmen pricopcammely, carmen, marianalili3droxana ) oare vrejul acela fermecat, ca să nu uiţi atunci când eşti plecat(ă)-n cer să te şi-ntorci?

Dorinţă

In rapid on mai 12, 2013 at 10:01 PM

Priviţi fotografia! În largul ei, în cel al vostru… Nu, nu e miercuri! Dar nici luni nu e!

Apoi comentaţi(urlaţi, tăceţi, almanahiţi) după putinţă, voinţă, trebuinţă, dorinţă etc(ordinea e aleatorie). Invitaţia(care aici se confundă cu dorinţae pentru cei din clubul psi© (aici e un tabel cu alte dorinţe), dar se poate încumenta oricine. Se poate? Poate!

Poate scor(mo)nim într-o poezie împreună, poate-ntr-o poveste. Sau poate doar zumzăim.

Aceasta e doar o dorinţă, nu e musai să-i daţi curs…puteţi să-i daţi urs(de la plimbă ursu’).

Azimă

In haiku on mai 4, 2013 at 12:45 PM

 

Meditaţie.
Cer ca de aluminiu
în mine, ulcior.
 
Aşteptând trenul
împletesc şine-n zare,
platoşă de fier.
 
Coajă uscată,
pe tâmplă, arşită-n
cuvinte cu miez,
 
melcul lunecă.
Jocul spiritului de-a
înfăţişa tot,
 
glod umed mustind.
Frământăm cocoloaşe,
modelând clipa-n
 
drum-ţintă… o
hoinăreală comună
şi rătăciri.
 
Speranţa e-n sus,
vitraliu terestru cu
porturi albastre.
 
 
 

În condei, ere

In joi alb on mai 2, 2013 at 6:22 PM

Azi am primit un cuvânt

şi-am văzut roşu.

Nu, că l-am văzut dăruindu-mi-se,

nu m-a luat prin surprindere,

l-am văzut  cum i se mişca muşchiul fiecărei litere,

cum îşi ascundea noua ordine mondială,

cum îşi căra rezervorul psihic în spate:

popor, credinţă, rase.

Pe fiecare ou înroşit se insinuau– în ipoteze extraterestre,

stabilind termenii relaţiei om-Dumnezeu – pasul pe lună şi

greenpace-ul,

ca o investigaţie asupra lumii invizibile.

Nu vă mai grăbiţi să le ciocniţi,

înghiţiţi-le cu totul,

sau daţi-le o gaură şi beţi-le crude,

poate-aşa vă revine glasul! le strigam zilierilor din cuvânt,

dar ei (ne) păşteau liniştiţi,  aşteptând tăcuţi în ape fierbinţi sacrificiul mie-Lui.

Poem în condeiul lui ACUM şi colorat în muza-mi de astăzi, GriArg.

Imaginile vin, ca de cele mai multe ori, de la Raluca.

Ca-n cer

In cap umplut on mai 1, 2013 at 11:49 AM

nu
te
uita
în jur dur
ca-n ceru’gurii
în palmă nuanţe tu mori

cer
dau
vis e
aşa cum
iad invers e dai
iar rai e iar de-a dura-n car

în
chin
în cerc
e umbra
rază de ☼
ori singurătate sonet


dau
dura
prin iarbă
zână verde pi
uliţa copilăriei

în
joc
cu vânt
în care
orb conduce orb
orbis pictus vorbe le sorb

00181

când
n-am
caut
şi-n ceară
(la vax-albina)
faguri cu miere-n limba mea