Vorbeşte-mi, răspândeşte cuvântul
năvalnic, nu-l mai distruge.
Puternic în voce fii râu, precum gândul,
oricât ai greşi. Nu fă nod, fii nud! Ce-i în mine nu fuge!
Şi cântă-mi, în rostogol,
cât soarele, urlă puternic cât văile, cât viul,
cât rostul fii nud, umple spaţiul gol
care, oricum e scris de o mie
de ori,
de zori,
de flori,
de fiori,
ca să înnod nude.
Când zgomotul se culcă
în mreaja din pustiu
nu te mai teme să mă întâlneşti târziu,
nimic nu-i dogmă,
lasă-ţi suflet să viseze.
Vibreze!
Umblători curgători,
Dum(nezei) de circumstanţă,
suntem dum, dum-dum,
suntem în drum,
tu, Dum, du-mă acasă,
rezonanţă-n:
nod
peste intimitate,
nud
peste greutate.
‘nod nude-n realitate.
din dragostea pentru tine-mi construiesc acte,
închei pacte…
Dum(nezeu) nu e şoaptă,
în tăcerea din templu e vorbirea coaptă.
E roi sentimentul, şuvoi, în mine, în ei: psi©, scorpio, anacondele, garăpentrudoi, dor, lili3d, Carmen, Max în voi.
