alma nahe

Rece-n zi e(-n unu)

In Rece-n zi e, Scrisorile Contesei de Chou-Fleur on Aprilie 16, 2013 at 2:21 PM

486451_10200245979225924_2138697019_n

Rece-n zi e
capătul lumii din sine,
care e o alee în care poţi socializa pe bune cu furnicile.
Ele nu cară un grăunte şi jumătate în spate,
dar tot se cântăreşte ceva pe spatele lor:
„De aici şi până aici eşti pur! Restul aruncă-l!”
Rece-n zi e
omul care-ţi aduce ploaia,
când secundele se măsoară în kilometri,
o schemă deloc romantică,
dar în care soarele poate intra oricând în decor
cu semnul păcii tatuat pe dinţi.
Rece-n zi e
filmul mut,
în care muzica fericirii nu există şi nici cuvântul dat,
dar, bucură-te,
ai zâmbetul în limba română şi ooo, ce bine sună!
Rece-n zi e
iubirea, ca un măr pitic,
dar cel pe care-l iubeşti nu trebuie să ştie
că sub podul (care este el) se adăpostesc calici
şi că floarea de măr nu are stăpân.
Rece-n zi e
când zânele sunt două,
una frumoasă, alta urâtă
(depinde de cine bate tobele),
dar cine te pune să le cauţi la scăldat?
Caută-le mai bine în lada cu vopsele,
fiecare cu recuzita ei de candidată la o iubire autentică.
Rece-n zi e
Podul Calicilor,
sub care îmi cerşesc iubirea
(sus ţinută morţiş),
dar cine ştie?
Poate că sunt chiar eu delicateţea în falduri
(mâna nu e goală).
Rece-n zi e
şiretlicul din cuvinte,
dar din când în când mi-ar plăcea să împrăştii fluraşi
în campania împotriva Regatului Iubirii.
Rece-n zi e
când ajung în Şaua Subiectivei,
când montul creşte şi nu-mi mai încap în bocanc,
dar noroc că parfumul de basm e ameţitor,
precum ceaiul fetei în casă,
în care îmi înmoi cranţ-cranţ,
biscuiţii ieftini, care scot sunete de război ieftine,
iar numele generalului e Hai-Hui.
Rece-n zi e
când o relaţie e perfectă doar în jocul cu mărgele de sticlă.
În ceaiul de inimioară trebuie adăugat măcar un dram de nobleţe.
Aţi observat?
Cohorte de răgete de măgar ne-au speriat elefanţii.
Şi aş mai fi vrut să îi zic fetei în casă că ceaiul
rece-n zi fu,
dar e trecut(e fix!) de pagina 76,
am ajuns la pagina 77,
aşa că îngheţ în Drumul Cernelii,
în aburul lui halucinogen.
Aştept,
dar aştept numai până să treacă Poşta Lion,
să-i smulg calului trei fire de păr,
ca să-mi cos inima de Regină a animalelor.
Numai până mâine, Sol, datule!
Numai până mâineeeee…

100_7731

00181 Notă: Aceasta e o primă recenzie în felul, modul Alma Nahe,  a „Scrisorilor…” zânei La Fee. Orice asemănare cu personajul care sunt(al paginii 77) e pur. Întâmplătoare sunt doar rândurile în care ne regăsim.  Avem cu toţii un Autor al nostru, care ne-a scris şi descris cât a putut el de bine. Ştiu, nu e mare lucru să fii personaj, o să spuneţi! Dar într-o carte, hehe…  Trebuie să fii (un)nimic ori (un)mort şi cuvintele să te facă să pari viu. Dar dacă eşti un personaj  în carne  şi oase?(Şi grăsime, de ce să nu recunosc?!) 🙂

Ei, aici se schimbă lucrurile. Îi arunci ocheade autorului, el îşi modifică rândurile, îţi modifică şi replicile şi-ţi apare până şi fantoma, ca în Ham…let( the story begin). Eşti un fel de ultimul Godot.

Utopie în care nu mai aştepţi, ci pleci în căutare, la războiul de ţesut(adipocitele naibii), te cauţi până şi în vârful limbii, sau numai până la nea Titi, la magazinul din colţ şi asta fiindcă Autorul ţi-a promis că te vei afla cândva ca fiind un suflet bucuros, că, iată, ai o pagină a ta unde te poţi lăfăi, căci e plin câmpul de suflete triste!

Ştiţi povestea! O, poveste dragă!

Un om aştepta un om.
A venit alt om.
Alt om s-a mirat c-a găsit un om. 
Să-i dai ce poţi nu-i niciodat’ prea mult,
firimituri de tine, ascunse în amurg.
Să-i dai, nu doar durerile-ţi ce curg,
Ci şi îmbujorările din tot acest tumult.    
Eu aşteptam un om şi-a venit o zână. Nu m-am mirat. Aici unde aştept eu, florile îşi strâng petalele în aşteptarea viselor. Sau întru deşteptarea lor?! Nu mai ştiu…
Ea, zâna, are o cutie de scrisori aici. Scrieţi-i, cine ştie?! Poate că în cartea ei, răspunsurile verzi pe care le aşteptaţi au scăpat de întrebări colorate. 
Până şi semnul ei de carte e verde, un fir de iarbă, despicând cerul din gura-ne, însetata!
Anunțuri
  1. Multumesc mult, Alma! Acum muncesc sa fac o Programa Analitica Modulara – Literatura universala pentru gimnaziu! Mi-e mila de mine! Imi vine sa scriu vreo doua scrisori! hahahhahahahahahah! Esti o dulce!

  2. Numeşte-o PAM-PAM, zână!
    Da, da…sunt Alma de Zahăr azi! Şi mâine…sper numai să nu-mi plouă-n gură. 🙂

    • Eu am facut cum am crezut de cuviinta! Poate candva, in spectacolele tale, vei folosi fragmente din cartea mea! M-am vazut pentru o clipa necunoscuta indragostita de vicontele de Exupery! El mi-a scris 5 scrisori, eu i-am scris vreo suta!
      Alma-Zahar, Tu!

  3. Eu una m-am saturat sa tot astept sa ne descopere unii si altii, draga mea! Ce-ar fi, mi-am zis eu, sa ne descoperim singure! Sa ne facem un sindicat al celor care nu suntem notorii si nici nu avem cum sa fim, din moment ce nu ne aflam pe lista care trebuie!

  4. Felicitari autoarei! Prezentarea cartii e minunata.

  5. […] Frunză. Aşa ne-am întâlnit eu şi La Fee, sub bocancul întâmplării. Şi astăzi, ca şi ieri, vrând să cuvânt despre încântare, am furat(roşu-aprins) cuvintele ei şi le-am lăsat la […]

  6. […] Frunză. Aşa ne-am întâlnit eu şi La Fee, sub bocancul întâmplării. Şi astăzi, ca şi ieri, vrând să cuvânt despre încântare, am furat(roşu-aprins) cuvintele ei şi le-am lăsat la […]

  7. Încep să mișun din nou! Mulțumesc, Alma! Te iubesc!

almanahiţi, vă rog!

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: