alma nahe

Scrisorile…

In rapid! personal şi accelerat... on Martie 28, 2013 at 4:02 PM

100_7547100_7554

Dragă zână,

Alma rimează cu palma…
M-am gândit adesea că na, he(i)-ul o s-o ţină departe, deşi, la o adică, palma venită la timp e tot generozitate, dar alcalină.

Mai ţii minte?

Ţi-am zis „La Fee, mărul îl păstrează autorul şi-l mănâncă de sete. Iar îmbrăţişarea pot s-o cedez eu, câţi sunteţi? (Mă rog, dacă acu o să se înţeleagă că sunt un fel de curva regimentului Frunze-n Vânt, asta e!)”

Iar tu mi-ai zis “Eu sunt unica La Fee! “…Până la urmă, adevărul ţi-a ieşit.  Tiptil, să nu supere, căci ai şcoala zânelor bune.

Pot să suflu cu aur, dar nu se cuvine să-nmulţesc acum trei cuvinte de bine cu cuvinte-zmeie, căci în poveşti, paloş măreţ se aruncă în lună ori soare, aşa e, dar ori ca să stea şi să mire pe proşti, ori ca să cadă cu fală, în chip de palat .
Şi nici maniera plie nu-mi stă-n fire, baletul mă pune pe poante, şi râd, căci mâna-mi cunoaşte din poignet alte atingeri.

Nota de sub sol:

Tu-mi spui Alma, Generozitate senină, lumină lină, etc. Să mă vezi când sunt întunerec repede, priporoasa de mine!

Eu o să-mi zic, începând de ieri(dintr-un gând) şi de azi, de la pagina 77  a „Scrisorilor…”(ce poate fi comandată aici),

Alma Nahe.

De azi înainte, fluturii îşi vor scutura aripile şi aşa va ieşi  de sub tipar şi curcubeul meu.

Fiindcă, până la urmă,  niciun curcubeu nu e la fel.

100_7544

Pentru tine, La Fee, contesă de Chou-Fleur, azi doar

Linii,

una sub alta.

Tăcerea nu e întotdeauna spaţiul dintre ele.

Noi mergem pe linii drepte, fără vreun capăt,

acrobaţii paralele.

Sub fiecare linie o mare de străbătut,

deasupra  întotdeauna încă o zare de temut.

Ne păstrăm echilibrul până la primul punct.

Apoi sărim.

Dacă sărim drepţi, nimerim cu capul în picioarele celui de sus.

Dacă sărim strâmbi, cădem cu picioarele-n capul celui de jos.

Linii ondulate,

după un timp ne facem una cu linia,

devenim lineari.

Nişte lineari sss…inusoidali.

                                                                                         Cu drag,

                                                                              Baronessa de Moale, Alma Nahe

100_7546

Anunțuri
  1. Miroase a prunc! Ai simtit asta!

    • După colţ şade zâmbetul într-o rână.
      E obosit,dar rămâne-n picioare, rezemat de o zână.
      Când dă colţul orice supărare-l întâlneşte-n cale,
      mai întâi se sperie, apoi se prăvale.
      El rămâne acolo, poate puţin îngâmfat,
      trăgând de colţurile gurii, reliefat.
      L-a lăsat acolo un om fericit,
      ca să le surâdă şi altora, înzecit.

      Pe-al plaiurilor gând,
      se făcu toamnă-n cuvânt.
      Tăcerile luau forma frunzei
      şi se proiectau pe mijlocul pânzei,
      forme bizare,
      crepusculare.
      Gândurile se scăldau în ploi îndelungi,
      sensurile lor ude, abia de puteai să le-ajungi.
      Îngrijitorii lumii se făcuseră măturători,
      doar un cântec se auzea, semănând cu cel al unei viori.

  2. când ultimul zâmbet de zână
    cu mițifanț
    se va desfășura în lanț
    cu toți măturătorii de mână,
    atunci pe-a viorii strună
    să cânte la lună lunaticii toți
    care din șine, care din roți,
    ce le-o veni mai bine

    despre a noastră Treime!

  3. Dragele de voi, bune ca pâinea caldă, mă bucur că vă cunosc.
    Am fost lipsită de poezie, prozaică de-a binelea, dar mult îmi place pâinea caldă

  4. Se trage, văd, lumea-n hîrtie…
    Urez şi eu, de bine să fie!
    Şi fii Alma Nahe, nu nahi,
    Că nu-ţi stă bine ca negaţie-n Hindi. 😎

  5. îmi amintesc că prima mea întâlnire cu la fee a fost aici, la tine. şi că priveam cu uimire scrierea ei, aşa cum te uiţi la migala dantelei de chantily sau la porţelanurile fragile pe care pictura este doar un pretext de graţie, căci ea există oricum. îmi imaginam atunci că zâna are un castel, ceva interzis nouă, muritorilor… un castel ca o inimă, ştiu astăzi.
    abia aştept ziua aceea de aprilie… a voastră, a noastră.

  6. Sunt încântată de cele scrise de tine. Mi-au plăcut nespus şi comentariile unde, parcă vă întreceţi în a găti limba română în straiele ei cele mai frumoase. Am şi eu cartea Zanei Fee şi cred că este o adevărată bijuterie, şi nu mă refer doar la aspectul exterior. Felicitări ţie pentru cuvintele frumoase şi pentru acest articol. Mă bucur că am ajuns să vă citesc, să vă cunosc, chiar dacă este doar virtual.

almanahiţi, vă rog!

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: