Sub pleoape, neştiută de tine,
Niciodată mai multă, străine,
Viscoleam undeva,
Aşternându-mă urmă pe-o mucava,
Insomnii în tranzacţii cu rime.
Şi rămasă în partea cu tine,
Ţi-aş fi scris că te-aştept neadunată.
Hai, îneacă-te-n mine (sunt apă)!
R: Nu iapă! Mioapă…
Nu iapă! Şchioapă…
Nu iapă! Otreapă…
Nu iapă! Nu-i apă…
Iluzia din care gustam
Şi aburul rece ce ţi-l urmam
M-aşezau iubind ca o umbră pe-o cârpă.
Dar nimic nu-ncepea, nu începe încă, cu vântul se surpă.
Reclame
Felicitări, nu pot spune mai mult căci nu am inspiraţia Dvs.
Mulţumesc, Cuvânta! Ai propria ta inspiraţie…trage aer în piept, şi-ai să vezi. Eu am băgat şi ceva tutun în plămâni, ce-i drept. 🙂
Am ascultat… Mi-a plăcuuut! Muuuult!
Măăăă bucuuuur şi eu la fel de muuuuult, Vero! 🙂 Nu prea am stat s-o bibilesc, am pus-o aşa, nu foarte prelucrată. Unele „cântări” de-ale mele îmi plac crude, verzi, ca asta. 😆
Pentru mine e prima pe care ţi-o aud. Fiindcă de obicei sunt „pe fugă”, n-am remarcat dacă ai mai pus aici şi altele, pentru alte poezii – mai ales că de obicei n-am sonorul deschis: când doarme bărbatul, când doarme motanul… şi căştile nu prea sunt la-ndemână 🙂
Cu atât mai mult mă bucur că ţi-a plăcut.
Am mai pus pe la câte o poezie, când mă lua la zor muzicalitatea ei şi mă stârnea. 🙂 Altminteri, sunetele din acest program sunt puţine, mai ales că e un program on-line şi nu prea se leagă.
O să-ţi răsfoiesc blogul, să mai ascult şi altele 🙂
Nu-i musai! Poţi intra apăsând pe link-ul de la melodie, şi acolo, pe site-ul ăla le găseşti pe toate.
Mulţumesc! E mult mai simplu aşa.
vocea ta… versatila… dă cu totul alt ton, ascunzând de fapt poezia. şi ştii! 😉
Păi, eu toate poemele mele le-aş cânta, ştii doar…dar nu am întotdeauna timpul şi insomnia necesară ca să încropesc nişte ritmuri şi, apoi, relaxată să lălăi la laptop. 🙂
şi să te ascunzi… da, da…
să mă ascund în spaţiul mut dintre cuvinte îmi place mie. 🙂
tare frumoase versurile 🙂
Chiar că îs! 🙂
Am citit, apoi am ascultat. Mi-a plăcut vocea, interpretarea, suprapunerea melodiei peste instrumentele care repetă aceleaşi acorduri. 🙂
Poezia e oricum un fel de cântec. Fiecare cititor îi dă un ritm. Tu ne-ai dat ritmul poetului. M-a surprins puţin, pe la jumătatea poeziei… Întotdeauna îmi plac surprizele şi în muzică, şi în vers. 🙂
Când almanahe are insomnii… 🙂
Ţi-aş ura să tot ai insomnii, dar nu cred că e sănătos. :))
Eu de obicei mă culc în zori. Dar aseară, şederii mele întru trecerea dinspre noapte-nspre zi i-am zis „insomnii” aşa, ca să mă joc. Să vezi cum intra dimineaţă soarele-n camerăăăă şi eu cum mă cuibăream în pilotă, deşi aveam la dispoziţie doar 2 ore de somn. Superb!
Ştiu cum e! Am avut şi eu perioadele mele de dormit repede.
Eu sunt aşa de când mă ştiu! Mă culc devreme când n-am nicio treabă, iar când am treabă dimineaţa, nu mi-e somn! Cănuţăăă, almanahe sucit!
Super !!! Felicitari. Foarte echilibrat.
Când sunt dezechilibrată se întâmplă asta, culmea! 🙂 Mulţumesc!
Forta contrastelor ….
Cre’că…că astea vin fără vreun efort…la 2 noaptea se scriu, pe la 3 şi ceva se unesc nişte note şi pe la 4,5 dimineaţa se lălăie…că vecinii mei au cam murit…devine un bloc pustiu.
Ce vremuri frumoase traiesti , te invidiez !
Nu vremurile-s frumoase. Ci sentimentele pe care le găsesc în mine şi ies la lumină, după ce , înainte de asta, eram cu chitanţiere-n mână şi referate. Că artiştii cu pfa ca mine tre’ să-şi ţină contabilitatea singurei. 🙂
Vremurile-s facute de oameni. Si sentimentele le dau tendinta. Cand sunt. Profita din plin caci exista si pane.
Ce frumoasa esti tu!
Apă…chioară! 🙂
ciudată treabă, nu credeam că o să ajungă vreodată să îmi placă viscolul…
Câte nu credem, Căline…
Cum ar fi să aştepti inmulţită? 🙂
haha…mergea! Mai multă n-am fost, cum ziceam…dar în povestea asta nici împărţită nu merg, măcar. 🙂
Ce zici de ridicată la pătrat sau cub? 🙂
De ce nu radicală? Da’ de ce nu integrală? 😆 🙄
Pentu că radicalul se extrage…iar tu trebuie sa rămai în esenţa ta? Iar integrala, sincer, nu stiu ce mai face, uit lucrurile care nu imi plac.
Nu ne foloseşte la nimic să fim integrali, aşa-i… Fiindcă oamenii extrag ce vor de/din/.de la noi.
Alma…eu, mută mereu, risipită mereu, îți vin tiptil, îți plec tiptil. Azi, a trebuit să mă întorc. Să-ți spun că ascult într-una cum tu, viscolești undeva și totuși…îmi viscolești în buclă, în căștile-mi de pe urechi. De ieri, întruna, într-una, întru-două, întru. Am vrut să știi. Că mă-nec în tine, apă ce-mi ești, de două zile încoace! 🙂
Hehe…ce drăguţă eşti!
Hehe…Zici? Nuștiuasta despre mine! 🙂
Sună aproape nostalgic. 🙂
Fără intenţie vădită. De-aceea acel „aproape”. 🙂
Ah, unde mi-s bunele maniere? 🙂 Bun sosit!