Inimă, acum să ne aşezăm fiecare pe câte un scaun timpul,
mai puţin arcuit,
mai mult triumf,
în felul acela obiectiv dintre indiferenţă şi păcat
şi să aşteptăm totdeauna
secunda acelui zâmbet,
acelei priviri,
acelei mâini-corabie
naufragiată,
cândva deplină
(în deşert întorcându-ni-se bucăţi,
căci ea va dăinui în plinătate)
şi-ţi jur că vei şti când să ridici privirea, întreg,
când să ţi se umezească ochii în colţul lor,
când să-ţi scuturi umerii,
când să oftezi,
când să-mi întinzi un deget,
apoi toată mâna,
pe urmă mâinile,
când să ţi le retragi,
imediat după chiote şi aplauze, nu uita!
Eu, puţin după ce ne vom fi privit cu subînţeles,
după ce ne vom fi strâns mâinile vibrând,
îmi voi rezema spinarea de spetează,
voi pune mâinile la ochi,
iar timpul ăsta prezent în formă de corabie,
înaintând în clepsidră
de sus în jos doar răsturnând,
îl vom servi ca desert
ălora,
care vor concluziona subiectiv, siropos :
of, ce păcat,
observând că ai dispărut grăbit după un minut,
deşi nechemat de nimeni,
prezent aici,
trecut dincolo
cu spatele arcuit,
cu picioarele împleticindu-se.
Ei nu vor şti că
imediat ce ţi-am eliberat mâinile,
am eliberat şi sentimentul că în felul acesta,
deplina dragoste nu e durere,
e dincolo de inimă un triumf
şi că din mine – lăsându-te lor,
căderi de neaşezat, de nepreţuit,
dincolo de ochi, închişi ori deschişi,
dincolo de paşi, înainte ori înapoi– am făcut deja, pentru totdeauna,
o indiferentă fără tine,
dragul meu obiectiv comun.
Azi, obiectiv comun, duzina şi duzinarii ei( mai deşi, mai mulţi)pe care-i găsim la psi© încolo…naţi în tabel, dar şi în coace : scorpiuţ, tineriu, mariana, lili3d, simonaR, dor, roxana, miţa, fatadefragi, Carmen Pricop, abisurile, Carmen, Diana, Max, La Fee.
Cât despre femei, mame, azi, zi a lor…poate că ne-au născut ca să devenim din ceva mic, ceva mare, ori să facem din ceva mic ceva mare(şi invers e valabil, nu roşiţi!), sau poate că ne-au născut ca să fim obişnuiţi, nu foarte speciali, cu vreun talent anume…habar n-avem. Sper doar atât, că în spatele poveştii care m-a născut pe mine să fie multă dragoste, ceea ce vă doresc şi vouă, mamelor! La mulţi ani!
La multi ani!
Ƹ̵̡Ӝ̵̨̄Ʒ•.¸¸.•.¸.•♪♫.•´Ƹ̵̡Ӝ̵̨̄Ʒ¯`•.Ƹ̵̡Ӝ̵̨̄Ʒ¸.•♪♫..
(ړײ)/¸.•´….•´¨¨))
.«▓ ((¸¸.•´ ¸.•´.-✿
..╝╚ …✿. ✿….✿
La mulţi ani, La Fee!
[…] almanahe […]
[…] scris psi, almanahe, […]
Ştii dumneata, că mi-ai lipsit? Nu cred…
Şi mie mi se în..tâmplă…că mi-ai lipsit…tu, voi… 🙂 N-o să zic că ştiam, da’ ceva-ceva bănuiam.
Încă ,,La mulți ani!”, cu multă seninătate… 🙂
Mulţumesc, Lili! Şi ţie!
Mi-s fost dor de poemele tale.. la multi ani!
La mulţi ani, Dor! Mi-am ocupat mâinile şi mintea cu alte poveşti. 🙂
Aşaaa… ne-am aşezat cu toţii timpul pe scaune, ca s-avem răgaz să ne spunem la mulţi ani…
LA MULŢI ANI!
La mulţi ani, Maariana! 🙂
îmi place ideea asta de mână corabie şi cât adevăr este ea.
Totul este adevăr…până şi minciuna. Şi dacă ziceam mână-mare cu linii bifurcându-se diferit în/de furtună îmi plăcea. 😛
Că ţi-a plăcut şi ţie, mă bucur.
bonjour tristesse, bonsoir tristesse… mâna corabie o să te recunoască. oare găsi-vom ape mai limpezi întru plutire?
nu mi-ai lipsit pentru că îmi ești. ne mai torc și tăceri roș albe pe gând câteodată.
ne vor găsi toate apele, nu ştiu dacă mai limpezi, nu ştiu dacă mai învolburate, dar ne vor găsi, de le-o fi a găsire întru plutire-n sens.
sunt şi tăceri roz, pisică! 😉
măi, eu roz nu am văzut prin imagini, da mă mai uit o dată, să ştii! 😆 acuşica….
să facem pluta cu sensuri, dară…
„voi pune mâinile la ochi”…pe-acolo e roz, zău!
Nu stiu de ce, am avut senzatia ca am citit o ruga…ciune. Dar una cu plecaciune.
Poate pentru că chiar e! 🙂 Cu a…plecăciune.
eu ce să mai zic?! 🙂 mână cu mănuşă şi păpuşă! din degetul mare şi din degetul mic se aplaudă, nu?
din suflet, îhî! 😉
Ai revenit , in sfarsit ! Credeam ca ai ramas blocata pe undeva printre secunde. Bun revenit si la multa primavara !
Am fost în coasere, în lipire. Nu mă blochez niciodată şi nici nu consider că a mai scrie pe-aici e întoarcere, ci în toarcere… :)La multă primăvară şi ţie, Abisuri!
si iar s-au impletit cuvintele frumos aici! 🙂
Ca şi la voi, toţi! În felul vostru… 🙂
[…] multe detalii despre duzina de azi la Psi. Au mai scris: almanahe, tibi, Scorpio, Mariana, Some words, lili3d, dor, roxana, mitzaa, timp ratacit, carmen pricop, […]
[…] almanahe […]
Mă bucur că îţi văd din nou corăbiile în acest port. La mulţi ani! 🙂
La mulţi ani, Carmen! Nu corăbiile mi le aduc aici, ci bărcuţele! 😉
[…] almanahe […]
Să fii convinsă de faptul că în spatele poveștii din care te-ai născut tu Oli a fost multă iubire și , mai ales, multă poezie !
‘Neaţa, Carmen! Aşa cred şi eu.
[…] mai mărturisit gândurile : almanahe, tibi, Mariana, Some words, lili3d, dor, roxana, mitzaa, timp ratacit,Mariana Carmen Pricop Dia na […]
Minunat curg cuvintele purtate de timp, aici, la tine 🙂
[…] duzini gasiti in tabelul de la psi Duzini mai frumoase cititi la: Almanahe, tibi, Scorpio, Mariana, Some Words, lili3d, roxana, mitzaa, fatadefragi, Carmen Pricop, abisurile, […]