Obiectiv

Inimă, acum să ne aşezăm fiecare pe câte un scaun timpul,

mai puţin arcuit,

mai mult triumf,

în felul acela obiectiv dintre indiferenţă şi păcat

şi să aşteptăm totdeauna

secunda acelui zâmbet,

acelei priviri,

acelei mâini-corabie

naufragiată,

cândva deplină

(în deşert  întorcându-ni-se bucăţi,

căci ea va dăinui în plinătate)

şi-ţi jur că vei şti când să ridici privirea, întreg,

când să ţi se umezească ochii în colţul lor,

când să-ţi scuturi umerii,

când să oftezi,

când să-mi întinzi un deget,

apoi toată mâna,

pe urmă mâinile,

când să ţi le retragi,

imediat după chiote şi  aplauze, nu uita!

Eu, puţin după ce ne vom fi privit cu subînţeles,

după ce ne vom fi strâns mâinile vibrând,

îmi voi rezema spinarea de spetează,

voi pune mâinile la ochi,

iar timpul ăsta prezent în formă de corabie,

înaintând în clepsidră

de sus în jos doar răsturnând,

îl vom servi ca desert

ălora,

care vor concluziona subiectiv, siropos :

of, ce păcat,

observând că ai dispărut grăbit după un minut,

deşi nechemat de nimeni,

prezent aici,

trecut dincolo

cu spatele arcuit,

cu picioarele împleticindu-se.

Ei nu vor şti că

imediat ce ţi-am eliberat mâinile,

am eliberat şi sentimentul că în felul acesta,

deplina dragoste nu e durere,

e dincolo de  inimă un triumf

şi că din mine – lăsându-te lor,

căderi de neaşezat, de nepreţuit,

dincolo de ochi, închişi ori deschişi,

dincolo de paşi, înainte ori înapoi– am făcut deja, pentru totdeauna,

o indiferentă fără tine,

dragul meu obiectiv comun.

Azi, obiectiv comun, duzina şi duzinarii ei( mai deşi, mai mulţi)pe care-i găsim la psi©  încolo…naţi  în tabel, dar şi în coace : scorpiuţ, tineriu, mariana, lili3d, simonaR, dor, roxana, miţa, fatadefragi, Carmen Pricop, abisurile, Carmen, Diana, Max, La Fee.

Cât despre femei, mame, azi, zi a lor…poate că ne-au născut ca să devenim din ceva mic, ceva mare, ori să facem din ceva mic ceva mare(şi invers e valabil, nu roşiţi!), sau poate că ne-au născut ca să fim obişnuiţi, nu foarte speciali, cu vreun talent anume…habar n-avem. Sper doar atât, că în spatele poveştii care m-a născut pe mine să fie multă dragoste, ceea ce vă doresc şi vouă, mamelor! La mulţi ani!