Pick-up

Străvechi şi cumva inocenţi călători
am văzut în drumurile noastre mulţi copaci,
multe flori, multe buruieni,
multe acoperişuri de case,
câmpuri lungi, păduri,
stânci înalte ale munţilor,
mlaştini, nisipuri mişcătoare,
drumuri cu hartă, fără hartă,
ninsori, soare, ori ploi
pe care le-am adunat în noi,
la întâmplare,
ori îndrumaţi atent,
cu meticulozitate,
de către simţul nostru artistic,
sau sensibilitatea noastră,
cu tâlc,
de care întotdeauna ne îngrijim la final.
Ori, care-i scopul unei călătorii?
E altul decât acela de-a se sfârşi la un moment dat
drumul, cărările bătătorite,
călătoria?
Acum eu sunt pe drumul ăsta,
în staţionare,
nici câmpie, nici deal,
încă pădure, încă luminiş.
Habar n-am ce m-a adus aici,
poate cunoscută, poate parţial cunoscută
de cei ce m-au urmat până aici simplu,
încrezându-se în cuvântul meu,
ori în felul meu de-a fi,
ori poate că m-am ţinut eu după ei,
fără bariere, fără limite.
Câteodată mă înnămolesc ape umflate,
calc pe pietre ascuţite, dar pe care nu le simt,
alteori sub picioare simt humus moale şi cald,
şi sălbatică, îl las să mă îmbrace.
Oi fi făcut ce trebuie, n-oi fi făcut, mă întreb,
în timp ce nu-mi modific călcătura,
ci doar o adaptez condiţiilor,
când obişnuite, când extreme,
de parcă aş fi purtată de un papuc fermecat.
Pick-up, îmi ridic  încurajator înţelesul,
îl culeg 4X4,
căci dacă am ajuns până aici e cu siguranţă aventura vieţii mele,
într-o adunare, într-o sumă a timpului meu liber
plus cel ocupat,
nemaipunând la socoteală timpul suspendat,
acela când chiar şi liniştea amuţeşte,
când briza îmi intră prin podul palmei
şi-mi iese prin călcâie,
iar ochii fixează ca nişte ferestre de automobil, aflat în mişcare,
puncte de reper.
Cine-oi fi, încă nu ştiu cu precizie,
poate că sunt numele pe care-l port,
dar la fel de bine numele poate să-mi fie Hilux,
fiindcă sunt de neoprit.
Hai, (ne)cunoscuţilor, vă poftesc să intraţi în mine, habitaclul mi-e încăpător,
fiţi primitivi, ori evoluaţi,
dar oricum aţi fi, sunteţi bineveniţi la bord!
Mergem încotro ne-o duce aventura,
cu descărcarea unui visător,
camuflând împreună tristeţile şi confuziile,
puteţi să mă şi răsturnaţi,
încărcaţi-mă cu ce vreţi,
încărcaţi-mă cu nuci de cocos,
am garda la sol cea mai potrivită,
8 airbag-uri,
dar am o rugăminte,
nu mă încărcaţi cu cuvintele voastre,
cuvintele nu sunt niciodată la înălţimea marilor clipe!