Câteodată te-aştept
în 90 de feluri,
în 90 de moduri.
În 90 de chipuri fug.
Şi dacă într-o zi m-aş trezi fără să fiu cum ştii,
cum ştiu,
înseamnă că am ales secunde umane…
că dincolo de asta nu e altceva!
Imagini pe care le-am luat din mers,
în joacă liberă,
păsăre călătoare,
fiind sclavul tăcerii.
La drum, corabie călătoare!
La drum, lume fără nume!
Peste lună,
fără bagaje!
Respiră curat,
nu respira sacadat,
fii prietenos cu oraşul!
Un îndemn, ca un ochean cu bătaie lungă,
din mână în mână,
din om în om.
Hai să inventăm un model al direcţiei sigure,
busolă a Şcolii Înalte de Zbor,
dincolo de firul ierbii!
Am ales special, de dinainte de noi,
uitându-mă în urmă,
o câmpie veche,
pe care vom cultiva împreună sentimentul hibrid,
fără emisii otrăvitoare,
fără consum.
Urc fără teamă la bordul tău,
fiindcă ştiu că fericirea nu vine
atunci când suntem cu picioarele pe pământ.
Fericirea e fără hotare!
Eu nu ştiu dacă te ştiu,
dar te port cu mine din fotoliul portocaliu
(are patru roţi!),
centrat în lumina oraşului,
şi când o să te-ntreb cum te simţi
să nu-mi spui că s-a blocat liftul,
că e vremea ocheadelor,
ori vremea mierii!
Spune-mi doar atât,
că am restituit iubirii tale culorile de care-avea nevoie,
fii determinat!
Uită-te-n oglindă,
în retro vizoare
proiectează şi
protejează ce-ai lăsat în urmă!
Pasiunea continuă inovaţia!
Caută adânc!
Prin mii de stele,
prin mii de nume,
dă strigare lumii mele!
În toată aglomeraţia,
un singur chip.
Într-o clipă cu cer de Balcani.
O lună…
cu tine!
Şi-atât!
Ţi se pare ciudat?
ciudat că abia întoarsă de la concert mai fredonezi hibrid ca o toyota prius abia scoasă în lumină? ooo, nuuu! mă gândeam eu că ai să apari alergând pe caii putere ai cuvintelor, aproape râzând! „că ce?… ai să ridici din umerii tavanului întors spre cer şi eu am să râd ştiind că împărţim acelaşi strugure brumat… un râs.
te-am aşteptat, dar nu recunosc nici legată! eram la poarta d’uzinei şi mă rugam să nu adorm…
Ştiu că ţie nu ţi se pare ciudat, că la tine-acolo, e patria maşinilor! 😆
Iaca, te invit pe 1 noiembrie la concert, la tine-n oraş …şi pe mine mă invit, ca să vedem dacă fredonăm împreună hibrid pe urme ( aroape râzând), ce (mai) spui?
Împărţim strugurele brumat şi împărţim şi zeama lui, si must-ul lui…
Foarte bine că m-ai aşteptat, paznicule! Nu ratam eu ocazia să mă legitimez…Iaca, te dezleg ca data viitoare să poţi adormi, liniştită, că îţi bat eu în pervaz, bine?
Au, au! Unele-s de-a dreptul ţipătoare! 🙂
Şcoala înaltă de zbor e a lui G.G.(solistul Travka), busola e-a celor rătăciţi, modelul direcţiei sigure e al Toyotei…
eu am îndrăznit un zbor cu puţin deaupra firului ierbii;
Multumesc, Gina!
Bună !
Văd că toate v-ați gândit la fericire și ați făcut referire la ea.
Dar Oli, de ce este fotoliul portocaliu ?Pentru că a început campania electorală ?
😆
Nu ascult decât propriile mele campanii, iar fotoliul portocaliu e al meu; de fapt, ceea ce-l acoperă are culoarea protocalie. La fericire ne-a obligat pisica, îngroşând literele ei! 😛
[…] Ceilalți membri ai clubului au fost maiharnici : Vero, Scorpio, virusache, dordefemeie, Carmen Pricop, Incognito, Dictatura Justitiei, almanahe […]
Scuză: Almanahe, ca parte corp’orală a lumii sale, este o creaţie de sine apărând un şir nelimitat de almanahi care transformă unitatea egală sieşi a ALMANAHeului unic în multiplicitate indefinită de ‘PS(d)euri’, ca să ne exprimăm verdemetafiziccopt.
Limba ALMANAHeului capătă astfel dialecte de înţelegere a unei ascunse legături dintre cer şi pământ.
îmi ascut creionu' de gânduri, îl înțepenesc între degete și în ritmul sosirii primului gând îmi găuresc duodenul.
dacă am melodia potrivită desenez case, iarbă, flori și curcubee, desigur.
dacă n-am, desenez iubiri.
un prieten vrea să plece pe o insulă.
nu-mi place metafora, dar îl înteleg.
ce să faci la oraș?
te închizi într-o casă și desenezi.
ascuți creionu' și desenezi.
îţi găsești un job, temporar,ca să-ţi poți procura creioane, cât mai multe creioane.
se tocesc.
visez la ziua când o să-mi cumpăr carioca și-o să renunț la blestematele de creioane.
mi-am vopsit acu 9 luni camera în roz.
străinii mi-o invadează.
n-am primit urși de ziua mea, ci o vacă, inscripționată (mama,tata), un parfum,un medalion, o brățară...
întrebarea - banc"ce-ai lua(3 obiecte, cel mult) cu tine, dacă ar fi să locuiești pe o insulă?" îmi invadează mintea.
mă declar CAP UMPLUT.
-distracție constând în a pune o hîrtie aprinsă între degetele de la picioare ale unui anumit frumos, dintr-o anumită pădure adormită
Alma Nahe(r) 
ciudat că abia întoarsă de la concert mai fredonezi hibrid ca o toyota prius abia scoasă în lumină? ooo, nuuu! mă gândeam eu că ai să apari alergând pe caii putere ai cuvintelor, aproape râzând! „că ce?… ai să ridici din umerii tavanului întors spre cer şi eu am să râd ştiind că împărţim acelaşi strugure brumat… un râs.
te-am aşteptat, dar nu recunosc nici legată! eram la poarta d’uzinei şi mă rugam să nu adorm…
Ştiu că ţie nu ţi se pare ciudat, că la tine-acolo, e patria maşinilor! 😆
Iaca, te invit pe 1 noiembrie la concert, la tine-n oraş …şi pe mine mă invit, ca să vedem dacă fredonăm împreună hibrid pe urme ( aroape râzând), ce (mai) spui?
Împărţim strugurele brumat şi împărţim şi zeama lui, si must-ul lui…
Foarte bine că m-ai aşteptat, paznicule! Nu ratam eu ocazia să mă legitimez…Iaca, te dezleg ca data viitoare să poţi adormi, liniştită, că îţi bat eu în pervaz, bine?
sigur pe 1 noiembrie? nu de alta, dar a cam trecut ziua aceea… la mine e 11 astăzi! 😀
invită-te, invită-te, eu oricum o să vin la focşani! 😛
1 decembrie, ce tăntă-s! 😆
încă nu ştiu ce vom efectua de ziua naţională, dar vorbim noi până atunci! 🙂 numai să nu te cheme cumva şi andreea, da?
Ce bine că metaforele au glas!
„-Hai să inventăm un model al direcţiei sigure,
busolă a Şcolii Înalte de Zbor,
dincolo de firul ierbii.”
Ești (neverosimil de) Unică!
O seară „Prin mii de stele,
prin mii de nume,„ doar cu un singur chip alături!
Au, au! Unele-s de-a dreptul ţipătoare! 🙂
Şcoala înaltă de zbor e a lui G.G.(solistul Travka), busola e-a celor rătăciţi, modelul direcţiei sigure e al Toyotei…
eu am îndrăznit un zbor cu puţin deaupra firului ierbii;
Multumesc, Gina!
[…] almanahe […]
[…] Au scris: psi, FLOAREA DE LOLDILAL, Dor De Dragoste, Virusverbalis, Dictatura justitiei, Carmen Pricop, Incognito, almanahe , […]
Ahaaaa…deci pentru ca eu sunt prea rationala, nu vine fericirea??? Pai de ce nu spui asa, femeie? Ia sa fiu nebuna un pic…..
Un pic? Pune mâna(la cap) şi fii nebună de tot! Eu aşa fac! Până la capăt!
[…] almanahe […]
Bună !
Văd că toate v-ați gândit la fericire și ați făcut referire la ea.
Dar Oli, de ce este fotoliul portocaliu ?Pentru că a început campania electorală ?
😆
Nu ascult decât propriile mele campanii, iar fotoliul portocaliu e al meu; de fapt, ceea ce-l acoperă are culoarea protocalie. La fericire ne-a obligat pisica, îngroşând literele ei! 😛
Când înveţi să zbori
mai sus de firul ierbii
cerul e-aproape.
Iar poemul tău
învârte înţelesuri.
Iubirea-i morar.
[…] Ceilalți membri ai clubului au fost maiharnici : Vero, Scorpio, virusache, dordefemeie, Carmen Pricop, Incognito, Dictatura Justitiei, almanahe […]
Sublim si de data asta !
[…] 18. Busolă […]
[…] 18. Busolă: 85 […]