alma nahe

Tractatus

In cap umplut on Septembrie 21, 2012 at 4:19 PM

   

Fiinţa însăşi va fi vîndută la colţ de stradă

în chip de alegorie.

Ea-i pe un pod.

Se ascultă, glisadă

întrebând cablul rupt de ce să se mai agaţe,

cascadorie.

A plecat de-acasă crescând

umbre tăcute,

nu înainte să-şi treacă tăcerea pe foi colorate:

marea-n amurg şi

culmile munţilor îmbrăţişate de aburi,

împurpurate.

Şi-n această dimineaţă piatra are propriul ei alfabet,

pulberea ei, acelaşi alb contur, desuet.

Pe alei, mai devreme, se plimbase iar, miel.

Prin ploaie, pe sub umbrelă…

un melc.

Zuviel!

Nu e de mirare că se mişca încet,

cineva încerca s-o scrie, ascet.

Încă imaculată şi-uscată se gândi

să-şi recreeze limba pe-un nufăr şi

toată, inalterabilă

pe petalele lui, o imagine simplă,

dar imponderabilă.

Îşi iubea cuvintele, tribut goliciunii

le făcea mereu diapozitiv în lumina lunii,

dar le refuza abrevierea-n oral.

Abisul e un miraj rănit! magistral

îi spune ea deodat’ celeilalte,

imaginea răsturnată în ape,

tulburându-şi tăcerea, teatral.

Apa se rostogoleşte în neted şi rece

ca o anestezie, conjunctural.

Disperarea-i se-aruncă

în apă, în locu-i, calup de nimic, zdrobind rod.

Pe bulevardul de lună,

negru de fum

despicăm  — mai multe, împreună — un pod,

 mirese ale lui Frankenstein, rostim toate în cor :

limitele lumii mele sunt limitele limbii mele, 

din Tractatusul lui  Wittgenstein,

şi-apoi privim spre ochiul Mizar şi Alcor.

 

Anunțuri
  1. Sub clar de umbrela, zici! peste juma’ de ora, incerc figura asta in drum spre casa! :))

  2. Mie imi place cand iti ploua tie asa, filologico-filosofic.

    • Să vezi cum, când şi unde-mi tună! E cu mult mai interesant. 😛

      • Aş vrea să văd, cum n-aş vrea? Dar să nu fiu eu ţinta, că mi-e fricăăă 🙂 !
        Zuviel trebuia să-l cheme pe melc, I like Zuviel, I hate frankenstein, miresele şi corul sunt ok.

        • 😆 Şi eu ţin cu fetele, Lora!
          Zuviel îl şi cheamă pe melc, acolo, în rând, aşa-l şi striga fătuca de pe pod, dar era doar o opţiune adiacentă. 😉
          Frankenstein e un tip blând după ce ajungi să-l cunoşti şi să-i înţelegi nevoile, dovadă miresele, care coruiesc în juru-i. 😛

          • Şi miresele astea câteodată…nu ştiu nu ştiu ce să spun… se mai predau şi fără condiţii prea dornice să răspundă provocaţiei numită dragoste. Dar asta se întâmpla cred că foarte foarte demult, într-un timp îndepărtat îndepărtat. Azi cine mai e miresuică din asta?

  3. Adesea, în pânza ta de metafore, mă simt la început de lume
    „Îşi iubea cuvintele, tribut goliciunii

    le făcea mereu diapozitiv în lumina lunii,

    dar le refuza abrevierea-n oral.„

    Iubesc cuvintele!
    Iubesc scrisul tău!

    • Mulţumesc, Gina! Ca venind de la tine, întotdeauna e copleşitor. 🙂
      Când scriu şi eu păţesc la fel. Parcă aş fi la începutul lumii şi trebuie să pun toate indicatoarele de sens, fără de care aş tot cădea în prăpăstii şi eu, şi ceilalţi, urmându-mă.
      Şi…evident că de unele uit. 🙂

  4. Podurile astea, ce fascinaţie… Mi-aş dori şi eu podul din „Kate and Leopold”, dar înainte de asta, mi-aş dori motivul pentru care să sar… iar acela nu pare să mai vină vreodată în calea-mi. Poate fiindcă aici, în pustiul meu, nu există drumuri, nu există poduri, nu există nici măcar ape care să-mi spele durerile şi tristeţile, ci doar miraje deghizate în ploi reci şi agitate. Doar o pală de vînt şi gîndurile-mi se vor pierde în deşertăciunea din care au apărut…

    • …în Podul Palmei. Eu acolo am fost, Drag Osch!

      • Dacă m-aş privi pe mine însumi ca pe o palmă dată vieţii (şi, desigur, neprimită de către ea în vanitatea-i), atunci da, din „podul” palmei care sînt, au coborît pe burlan toate gîndurile, amestecînd literele cu o tuse pentru care nu există sirop.
        Ce fel de palmă eşti tu, oare…?

        • Sunt o unitate de măsură a lungimii, una arhaică, submultiplu stânjenului și pasului. 🙂

          • Era să zic „să-mi trag palme!”, dar mi-am adus aminte că înţelesurile – dacă nu le de(s)prindem corect – ni le creăm noi înşine după bunul plac şi-apoi, potoape şi războaie întru cuvînt (ne)înţeles. 🙄

            • 😆 😆 😆 Trăge-mă-n suliţa cuvântului acu’, eu încerc azi „pe faţă” să fiu un filosof în fustă, da’ vii mătăluţă cu orgiile(=doi stânjeni) lu’ Dragoş Vodă în P’Alma care sunt şi io, toantă, mi-o şi ridic. 🙄

              • Fii pe pace, nu mi-e de rîcă, fu doar o umbră de iră. O încercare de echilibru pentru o noapte pierdută în zadar, întru deşteptarea la realitatea crudă. Am muncit degeaba la program: WP fie se urăşte cu Yahoo, fie au acord, că mi se şterg muţunachii Yahoo imediat cînd încerc să-i bag în articol. Şi cît muncisem să ofer explicaţii detaliate, acasă la Dagatha… 😦

                • Vai de cojoaca matale, măi vodă! Da’ nu mai pune la suflet emoticon, mergi şi domnia ta ca vodă prin lobodă. Şi vino în stânjenu’ meu să te hug-uiesc, ca să-ţi treacă! 🙂

                  N-am văzut explicaţiile, mă invit mai târziu pe la ea.

                  • Nu mi-a fost dat să trec prin viaţă ca gîsca (vezi, evit să aduc vorba de raţă, mama ei!) prin apă, trebuie ca toate cele – mici sau mari ca importanţă – să-şi afle locşor acolo unde doare. Şi-acu’ doare nu de timp pierdut – deşi acela-i irecuperabil – ci de imposibilităţi şi mai ales, de răutatea intenţionată şi gratuită a unora precum WP şi Y! (spre deosebire de preţul pe care-l plătim acelei răutăţi).

                    • Nu-i vorbă rea – de trecut peste ea – raţa, eu mi-s mândră de mersu’ legănatu’ – lalalala –prin lacu’ tulbure, şi care raţă, io ştiam cine e, că mi-o prezentasei. Aşa că poţi s-o aduci în discuţie, merge ulcioru’ la apă.
                      Şi ai dreptate, raportul preţ-sentiment e mereu (de) furat la cântar.
                      Să doară dar să mai şi treacă, zic! Din păcate ştim cu toţii cât timp ne mănâncă pasiunile. 😦

                    • Se rezolvă toate, în cel mai electric mod cu putinţă, prin împămîntare. 😉

                    • Lasă-mă, că mai devreme mi-a pocnit un bec în cameră, de era să sar pe fereastră, că eram lângă ferestră. Dacă eram la laptop, făceam rost de niscaiva cioburi în ochi. Împământare, zici? Sper să nu mă electrocutez când o să schimb becu’. O las pe dimineaţă, vreau să apuc să particip la duzină. 🙂 Mă rog, tu ai zis împământare, să nu crezi că n-am văzut. Numai că la mine toate se sparg în real.

                    • Dacă-i veioză, lampă ori ceva băgat în priză, o tragi afară înainte de a umbla la bec. Dacă-i la plafon sau aplică, vezi să fie lumina stinsă înainte, eventual scoţi siguranţa de pe lumini – nu de alta, da’ dacă atingi şi fază şi nul, dansezi un break-dance de numa’! Nu-i prea periculos, decît dacă sări direct pe geam sau cu capu’ în vreun colţ de mobilă – io mi-am luat de două ori 750V (continuu, ce-i drept, nu alternativ, da’ curent cît cuprinde!) pe cînd lucram la tramvaie şi a dracu’ sămînţă rea, n-am crăpat. 😈

                    • E aplică! O las pe mâine, la lumina veiozei e riscant, că nu prea ăd pe unde-mi bag degetele. N-a căzut nicio siguranţă, da’ mi-a căzut mie greu. Uite mai pui că am crezut că eu am provocat explozia. 😆 Mai lasă filmele, almanahe!

                    • O fi fost bec rusesc – am păţit şi eu mai demult, la maică-mea, în bucătărie – noroc că nu erau oale „în lucru” pe aragaz şi că nu priveam în sus.

                      Da, e mai înţelept s-o laşi pe mîine, dar nu uita să decuplezi siguranţa înainte de a umbla, aşa, preventiv. 😉

                    • aşa am să fac, bunăciune la casa omului ce-mi eşti! 😆

                    • Întotdeauna am fost bun la ceva dar niciodată n-am fost bun de nimic. O fi paradoxal sau doar normal…?

                    • E concluzia ta sau a altora? Că dacă e a ta, e paradoxal, dacă e a altora, e normal.

                    • A mea, evident. Nu iau de bun ce zice altul pînă nu verific. Adevăru-i că mi-a luat aproape juma’ de secol ca să-mi dau seama că amărîtu’ de taică-meu – aşa egoist nemernic cum a fost – avea perfectă dreptate în ceea ce mă priveşte. Vizionar, aş putea spune!

                    • Dumnezeu să-l ierte, pare mai mult cobe din descriere.
                      Îi ieşeau şi lui porumbei pe gură, sărmanul.

                    • Doar e singurul lucru pe care l-a avut în cap – pe undeva trebuia să iasă şi ei, la un moment dat! Dar în urma lor au lăsat întotdeauna… îngrăşămînt natural.

                    • S-or aşeza destui şi pe mormânt.
                      Fie-i iertat pe lumea asta. Pe cealaltă…nu ştiu. 😦

  5. Plec de la tine cu noi cunoştinţe de fiecare dată. Ghici ce-am învăţat azi? 🙂

  6. Am filozofat niţel despre sistemul multiplu de stele şi parcă mi-a ajuns una dintre corăbii întreagă la mal. Cu restul mai am de tras.:)

  7. nu știu unde ai văzut tu clar de umbrelă. 😦 pe mine m-a luat gaia până acasă, încercând să echilibrez nenorocirea în bătaia vântului, în vreme ce adunasem tone de apă în blană și un îngheț duios în oase.
    așa că da, recunosc, mă calific pentru miresele alea…

  8. @ Almanahe,
    Buna seara !
    Splendid POEM !
    O PICATURA de NISIP intr-un OCEAN de aroganti si agramati de toate varstele , sexele, etniile si confesiunile religioase !
    Tu esti VALOAREA coplesita de NONVALOARE !
    Eu sunt cel care INTREB si RASPUND in acelasi timp gandurilor ce-mi ocupa tot timpul !
    E mare NEDREPTATE-n TARA noastra !
    O seara faina !
    Aliosa.

    • Poate că nu s-a terminat desaga cu dreptate, poate că mai e pe fund. Numa’ că nu ştim cum să ne-o mai cerem. Cândva ne foloseau furcile, da’ acum sunt scumpe şi alea. Nu ne mai permitem nici măcar o răcoală mică, ne-ar costa scump, că e cu ochii pe noi insistent coana Albastră Înstelată. Şi oricum, nu e de dorit. Da’ nici nu văd altă soluţie.
      În ce priveşte poemul, multumesc pentru aprecieri, ştiu că sunt sincere şi că eşti un inimos, Alioşa. O seară liniştită şi ţie! Şi dă-i încolo de măscărici! 🙂

almanahiţi, vă rog!

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: