alma nahe

Archive for 13 septembrie 2012|Daily archive page

În tromba iluziei

In joi alb on septembrie 13, 2012 at 9:53 PM
 
Eu mergeam pe o pânză de păianjen şi am întâlnit un ἐλέφαντ  alb, mergând pe călcâie.
I-am dat bineţe, el s-a uitat la mine cu mirări de elefant alb,
apoi şi-a lipit trompa de inima mea, a ascultat un pic,
şi-a scuturat urechile şi pe dată au început să crească zeci de alocasia macrorrhiza,
cu frunze mari, cordiforme,
şi în timp ce eu priveam impresionată tufa liliopsidă,
ἐλέφαντ alb şi-a ataşat pe nesimţite trompa de conca mea auriculară stângă şi
ce cauţi tu în pânza mea de păianjen? m-a întrebat în şoaptă de elefant.
Uite, mă legăn, ce să fac? am vrut să-l enervez  în talpă, dar  i-am văzut dintele lui Buddha
şi mi-am amintit că în lume nu există numai dâre de mirosuri de fân,
ci sunt şi elefanţi orbi, care se sinucid, strivindu-l,
aşa că i-am răspuns respectuos, cu voce potrivită, că, să stea liniştit,
că pânza pe care ne-am întâlnit e a lui Darwin, păianjenul,
mai puternică de 10 ori decât kevlarul şi că ne ţine_
chiar şi dacă mai chemăm, el un elefant, eu un om,
ca să ne legănăm împreună_
că ne garantează cântecu’ că ţine până la 10 elefanţi, până să o rupem
şi, fireşte, industria militară.
Şi mi-am pus mâinile la ceafă, şi pe urmă m-am trântit ca într-un hamac
că dacă e loc_şi e!_tare-aş vrea să stau şi eu, aşa i-am mai zis, după care
pu-pu-pu, pu-pu-pu, vreau să stau şi eu aici, lala,
pu-pu-pu, pu-pu-pu, vreau să stau şi eu aici, lala,
uite-aşa cântam, bisând, şi el a zis:
Doamne, mare ţi-i pădurea cu alune…cări în iluzie!
şi s-a dus, pe vârfuri, să mai cheme un elefant,
iar ei i-au răspuns chemării:
Tu ai găsit-o umblând pe calea înoptită, gândire corectă, vieţuire corectă, efort corect, atenţie corectă, concentrare corectă, dar ea? Şi el, naiv,  nu s-a mai întors.
M-am legănat ce m-am legănat de una singură,
şi-am mai contemplat o vreme cele 10 colţuri ale universului,
şi făcând şapte paşi peste univers, am strigat:
aceasta e ultima mea naştere din burtă,
şi pe urmă am mers până la magazin şi mi-am cumpărat nişte smochine.
 

Pe marginile iluziei ispititoare, am dat şi eu târcoale, fără să zic măcar pâs,  unui cuib călduros  şi generos de vers alb.

 
Efect în nisip,
paradis, spirit-pom, un
om: Carmen Pricop
 
La mulţi ani, Carmen!
 
Reclame