alma nahe

X

In 1 on Septembrie 8, 2012 at 9:49 PM

Întotdeauna m-am gândit şi mă gândesc încă, ce s-ar întâmpla cu blogul meu, dacă într-o zi m-aş întoarce Acasă, neaşteptat…poate fi o temă de gândire…sau nu, fiindcă întristează, sperie…
*
În urmă cu  3 ani a plecat  Xanadu,  un poet publicat după moarte, de câţiva prieteni de suflet.
O prietenă de suflet (deşi relaţie virtuală) comună nouă, mi-a trimis cartea.
*
Xanadu?  A fost odată un om…până la Sf. Maria.
Când nu era Xanadu, era Doru Vieru.
Pe urmă n-a mai fost
N-a mai fost o dată.
N-a mai fost încă  o dată.
Şi nici acum nu e.
Trăim înflorind mormintele…
Pe blogul său acum sunt buruieni.
(nu le rupe nimeni?)
Mai întâi i s-au dublat posturile,
pe urmă au dispărut comentariile.
În urma-i, s-a instalat, sarcastic, în spatele câte unui cuvânt, precum
moarte, trei, rece,
datornic, dureri, ipoteză,
lumină, vie, cale,
anotimpuri,
privire, parfumuri, secretele,
( a mă) mira,
incendiu, barbă, inima mea,
stelelor pricină, câte un link-spam.
Că e încă acolo, e…că vrea
să ne transmită un ultim poem sau poate vor mai fi,
cine ştie?
Nebănuite sunt căile.
*
„Poţi trăi în lume ca într-un dicţionar  sau ca într-o bibliotecă.
În definitiv, e cam acelaşi lucru. În urmă, vor rămâne tot cuvinte nerostite şi netrăite până la capăt.
Uneori, filele se îmbolnăvesc şi mor  înaintea ta. Literele încărunţesc cu demnitatea unei prea lungi aşteptări. Alteori, privirile tale sunt acelea care obosesc şi renunţă să găsească răspunsuri. 
De fapt, în cărţi scria că deosebirea dintre fiinţe şi lucruri e mică….”(25mai2008)
 
*
adio, domnule icar,
cad orele în minutar
 
aripile ca două ploi
atârnă mort-ce zile moi-,
 
măcelăria unui gând
te vinde proaspăt şi curând
 
(pe mesele de tinichea
inima ta, inima mea…)
 
şi nu te va durea nimic
cât steaua zborului pitic,
 
rămâne însă un mister
noroiul strâns în giuvaier,
 
căci, iată, te-a sărbătorit
tăişul cerului chircit.
 
adio, domnule icar
cad vieţile, se zboară rar.
 
(Doru Vieru-Poeme unghiulare)

Anunțuri

Comentariile sunt închise.