alma nahe

Torid

In arena luptelor sterile on Iulie 2, 2012 at 4:59 PM

În izvorul ăsta nesecat primitiv,

gânduri-peşti:

oameni galbeni, oameni roşii, albi- negri, de mână

(şi nu de tipar)

cântând,

dansând,

iubind.

Toţi o apă şi-un pământ!

Oameni-apă,

eliberând dorinţe-fântâni şi elaborând strategii,

modelând impulsurile în  formă.

Mulţi trag la mal…pe  marginea apei care sunt.

unii se mişcă studiat,

considerând că

o reciclare artistică

ar  înmulţi frumosul.

Dar mai sunt şi oameni- ploi, ce se toarnă în noi

să-nece, nu să crească…

-Treziţi-vă la timp, apelor! zice bărcuţa de hârtie.

Hârtiile, precum minţile, se pierd,

îşi modifică formatul,

fiindcă se găsesc mai întotdeauna deştepţi,

cunoscători ai metodelor de pliere:

după ce pun mâna, ies broaşte.

– Mai dormiţi! Trezitul la timp poate să producă şi erori! sare şi imaginaţia.

(în barcă?)

Uite, continuă ea cu glas tutunic,

în fiecare drum rămâne câte o coadă?

De peşte.

Valizelor le  scăpă vorbe?

Ca să fie mai uşoare.

Călătorul meu are ascuns în pantof un ceva ce-i permite să oscileze liber,

conchide ea.

Şi, uite-aşa

zi de zi, seară de seară,

imaginaţia îşi ţine ora de curs.

-Într-o zi ea ne va vărsa într-o mare fermecată,

în largul nostru! Şi dacă eu sunt om-ploaie azi, tu fă-te curcubeu!

zice alergătorul după năluci, elevul ei destoinic.

Inhalăm năluci, fiindcă ne place să le vedem arzând,

dar ştim cu toţii că le poate topi şi îngheţa, în acelaşi timp,

al cincilea anotimp, Realitatea.

Realitatea,

anotimpul torid al simţului,

cu miezul ei fierbinte, de scandal,

stabilind, rece,  păci.

Şi, uite-mă şi pe mine,

umezindu-mi tălpile cu apă rece pentru un nou drum,

eu, cea care-n pustiuri de gând

stabilesc ipotetic încă o-nrămare de şoapte:

doar Unul cunoaşte întreaga (s)clipire!

În mine şi sine de-l cauţi, i-acolo,

cale,

mamă şi tată,

(s)clipind raze de sens spre pământ.

torid şi-n tabelul psi©-ului.

Anunțuri
  1. Un poem impresionant!
    Si eu stau cu talpile in apa rece si cu punga de ghata la cap! Nu mai inteleg nimic! Realitatea intrece imaginatia!

    • Şi nici măcar nu şi-au completat fişa, şi nu şi-au luat nici ecuson de înscriere-n concurs. 🙂
      realitatea întrege imaginaţia, doar fiindcă se crede o ancorată. :))

  2. Bună !
    Mai poți să gândești ? Am impresia că și creierul îmi transpiră. Mi-ar plăcea o mică ploaie adevărată și nu un om- ploaie.

    • Bună, Carmen!
      Păi, ce, arăt eu a om care gândeşte?! 🙂
      Sunt la fel de expusă, ca şi ceilalţi. 😉

      Dacă nu e ploaie, merge şi-un om-ploaie din acela, răcoros, de băut, nu turnat în formă.

  3. cînd minţile se pierd, hîrtiile se copiază una pe alta: plagiatul devine pontagios.

    • „ Aberezi ca de obicei ” !

      • Alioşa, cine „aberează, ca de obicei”, că nu pricep? Ai scris comentariul sub cel al lui Tiberiu şi de-aici năuceala-mi. 🙂

        • Între timp m-am lămurit cui i te adresai, nu mai e nevoie să-mi răspunzi!
          Adaug doar că nu-mi doresc ca spaţiul ăsta să devină un teren de fotbal politic. 🙂
          Mai jos am făcut chiar şi un anunţ în această privinţă.
          Cu stimă, …

          • @ Olimpia,
            Bună ziua !
            Mă bucur că te-ai lămurit !
            Îmi cer scuze că i-am răspuns aici la tine, chiar dacă am făcut-o folosind chiar cuvintele pe care mi le-a adresat el pe blogul unde te-ai lămurit despre ce-i vorba .
            Chiar dacă m-ai rugat să nu mai răspund, o fac totuși pentru a clarifica situația . Adevărul este că promisesem că nu voi mai posta nimic pe acel blog 100% băsist și simțem nevoia să-i răspund cu cuvintele sale ca să închei subiectul . Sper că nu te-ai supărat pe mine iar răspunsul la scuzele mele poate fi o vizită
            pe http://aliosapopovici.wordpress.com/2012/07/06/
            unde-i tratată o TEMĂ la modă chiar în zilele noastre și care va căpăta accente
            îngrijorătoare de mâine iar apogeul va fi în 29 IULIE 2012 ….
            Weekend plăcut !
            Cu stimă,
            Alioșa.

    • sau xeroxpozitiv, tibi! 😀

    • O, da! Noroc cu pilatesponta, că altminteri plagiatorii ar fi stat bine mersi! 😛

  4. @ Olimpia,
    Bună ziua !
    Pe căldura asta toridă îmi vin în minte niște versuri dintr-o poezie uitată într-un caiet manuscris :
    E foarte cald afară
    Și simți că te sufoci.
    Capu-ncepe să te doară
    De parc-ai dat cu el în roci.

    Temperatura a crescut
    La peste 38 de grade
    Câmpu-i de nerecunoscut
    Căci iarba verde arde .

    Apa-n fântâni s-a-mpuținat
    Și este galbenă, călâie,
    Vietățile s-au speriat
    Iar vântul cald adie .
    ……………………………
    Și astfel stai în casă
    Căci afară-i foarte cald
    Te uzi mereu pe față
    Căci fața-i de smarald.
    O seară mai răcoroasă !
    Cu stimă,
    Alioșa.

  5. […] alte ,,Provocari” psi, cammely, dordefemeie, tiberiu, griska, almanahe, Like this:Like9 bloggers like this. […]

  6. delta de nil mare. si n si apa, da. 🙂

  7. realitatea, anotimpul torid al simţurilor… teribil îmi place ideea. 🙂

  8. Alma
    Alioşa a plagiat de pe alt blog, un coment pe care i-l adresasem. 😛
    Suntem „prieteni” vechi. 😀

  9. […] aceea vă întreb şi pe voi : Absolut obişnuit, Alex Bodoli, Almanahe, AnzhelaMovies, Emil Călinescu, ChGabriela, Cinemagazin.ro, Laura Meleacă – Cinemateca […]

  10. As comenta si eu, dar nu ma simt la inaltimea poemului tau ca sa-mi permit sa-l comentez. Doar ca este minunat.

  11. o, poemul meu are doar grosime şi lungime .:))
    înălţimile i le retez, de nu se văd!

  12. Din nou m-ai luat cu tine în barcuţă şi m-ai purtat pe tărâm ireal, un ireal în care posi­bilul îşi face loc fiindcă chiar are loc.

    • Isabela, îsi face loc supoziţia-ţi, fiindcă, lucru dovedit, locul se tot mută, sporind probabilitatea nimeririi şi pentru cei care n-aveau o direcţie ţintă. 🙂

  13. Sensul, acest flamingo…:P

  14. as zice ca Realitatea e singurul anotimp, restul e imaginatie:)

    anti-torid poem, deci vreau si eu apa, hartie si niste aripi de hartie…

  15. Şi cu meteodependenţii ce facem? 🙂

    Bun sosit, aiciîncerceu!
    Mă bucur că vrei doar apă, hârtie, aripi de hârtie şi ce-o mai fi în continuarea punctelor, că dacă (îmi) cereai păreri politice, că tot e la modă, n-aveam!

    Recomand şi aracet! Plus hârtie de ziar, pe care o muiem în el, diluat cu apă. Se obţine astfel o pastă omogenă, ca prin metoda Papier mâché să putem obţine o pereche de aripi de nerupt.

  16. […] gândesc cum să intitulez prima fotografie.  Să-i zic „Picnic la marginea drumului”? Mmm? Sau e prea vag?  Să-l mai adaptez […]

  17. […] Rodica, Cella, Oana, Ted, Agnusstick, Sam, Răsvan, Katia, Mihaela, Marinel Blaj, Dem Covaci, Alex, Almanahe și […]

  18. Am bagat-o-n blogroll, ce coada ei! Si tocmai de-asta am venit(,) sa-ti spun.

  19. Jora mailove, am văzut! Când vii la mine o să-ţi sug tricoul peste tot! Dar umm, aş zice că trebuie să modifici rubrica şi să scrii aşa: „omuleţi, steluţe rock şi pisicuţe de-acasă”. Ce spui? :))

  20. Da’razele de sens se duc doar la pamant sau ajung si la oameni si veverite?

  21. Ajung, ajung şi la veveriţe, şi la gregarii de noi, dar filtrate, desigur, prin acel singuratic flamingo, ducesă!

  22. „Realitatea, anotimpul torid al simţului”…e influenţată cumva şi de vreun capriciu al acelei conjuncţii în care fusese iscat el, cel de-al cincilea anotimp? Dacă e realitate, înseamnă că nu sunt permise ficţiunile, deşi unele cu cât mai ireale sunt, cu atât mai concrete, cele ale unui timp căruia nu i s-au umblat încă teritoriile. Care încă nu există.
    Iar pe un „nou drum”, precum spui, stihiilor, oricare, de ar avea ceva înlăuntrul lor, ceva ce ar putea să mă alerge îndărăt, le-aş pune capcane de paşi ca să mineze oricare ipotetică replică a lor, pentru că tot pomenisei cuvântul „ipotetic”, da’-n altă înrămare…
    Şi calea…calea nu va digera niciodată tot ceea ce fusese dat drept contur. Sau edificare.
    Într-un al cincilea anotimp, nimic nu se recuză…nici nu se retrage. Se plăsmuieşte, reîncepând un dinainte.

    Tot dragul meu, făuritoare magică a emoţiilor în cuvânt, spusuri de simbolice infuzări, extensii superioare.

    • Da, e influenţată, de-o conjunctură mai degrabă,să-i zicem favorabilă, căci s-a iscat de Bobotează.

      Şi-al meu, puiule! Tot dragul minus dragul pe care-l am pentru momentele când te citesc, căci vreau să-l păstrez pentru sine.

  23. Dar mai sunt şi oameni- ploi, ce se toarnă în noi

    să-nece, nu să crească…„

    Am tooot citit, vorbele dor, apa nu mai spală răni ascunse, lumea este tot mai năclăită..
    Îmi place vorba ta, o scap, o prind, eu și ea mergem împreună o vreme.
    Tu vorbești dinlăuntrul gândurilor.

    Undeva, spre pisc, adie vântul, aici, în vale, suntem noi. Lucrurile se amestecă, proiecții incerte pe harta vremii.

    Să fii iubită!

almanahiţi, vă rog!

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: