alma nahe

Hopelandică

In arena luptelor sterile on Iunie 30, 2012 at 5:14 AM

Într-o zi oarecare mi-am omorât toţi fluturii negri din stomac.

I-am înrămat şi mi-am decorat dormitorul.

Mi-am zis că, omorându-i, aş putea recrea cândva limba potrivită a iubirii pentru tine.

Prea târziu!

Pulberea neagră de pe aripile lor îşi avea propriul alfabet incandescent

şi-mi ieşise prin pori,

şi scrisese romane,

şi lansase volume de poezii…

iar spatele meu, goală, mă trăda:

era plin de tăieturi.

Iar străinii vedeau, nu erau orbi!

Îmi tăiam când eu aripile, când tu,

cu unghiera,

cu cuţitul de plastic,

cu foarfeca de unghii,

cu ce-apucam…

Cicatricile erau lipsite de cusături, ca un pontaj negru pe roz pe pielea-mi,

roz-noir-ul îmbătrânind al încercărilor de-a nu mai visa şi de-a nu mă mai consola în lacrimile ploii.

Mi-ai zis că, tăindu-le, rămân tot o războinică,

dar de tufiş

şi că în focul lumânăricilor pot să ard şi singură posibile războaie şi dictaturi,

ce s-ar putea abate asupra tărâmului meu imaginar,

plin ochi de dragoste,

şi-atunci mi-am zis că da, le tai, de ce nu, n-am nevoie să mai zbor, căci

te voi iubi, oricum, până la moarte.

Captivă, deşi fără coperţi tari ca piatra, încă subtitrez trecutul_film mut,

căci dor cuvintele trecute, însă se diluează ele cu răbdare şi dans prin ploaie,

şi, pe urmă, ce mama naibii, dacă nu plouă, poţi să vii cu altele peste_

şi mi-am propus să adaug şi câteva efecte speciale sonore, graţie tehnicii.

Dar uite, ieri, spre exemplu, am evadat, şi-am dat fuga la magazinul de chimicale, mi-am cumpărat în grabă un săpun alb, şi nici n-am aşteptat restul,

nu voiam să mă răsfoiască vânzătoarea, uitasem să mă-mbrac.

Ea a strigat după mine să-mi înapoieze (in)diferenţa în baloane de săpun, dar eu eram deja contur pe retina-i iscoditoare, fiindcă, de unde să ştie ea că eu eram săpunaru,

că eram sătulă de baloane de săpun,

şi nu mi se-mpleticeau  deloc picioarele,

nu alunecam,

mergeam înainte,

cu mersul dârz al lui Înainte,

tălpile se-nfigeau ferme în smoala drumului, iar cerul,

cerul cu albastrul lui izbitor,

cu bleu-ul lui, nu mă mai tenta.

Şi nici lumea lui Soare Răsare…

Şi nici gândurile dintr-acolo…

Şi nici zâmbetul tău,

Şi nici făcutul cu ochiul,

Şi nici mirosul pielii,

Şi nici dimineţile împreună.

Iar săpunul, hehe,

săpunul l-am făcut bucăţi acolo,

în plină stradă i-am sfâşiat hârtia de ambalaj,

n-am mai avut răbdare să ajung acasă,

şi mi-am folosit ambele mâini şi încă câteva

ale puţinilor prieteni pe care-i mai am,

şi i-am pus să scuipe şi să frece, să frece,

să frece până la durere.

Câţiva trecători chiar s-au oprit,

şi-au scos mărunţişul şi au început să parieze, care mai de care,

că pulberea de fluturenegrudestomac nu se ia,

şi au fost momente când mi-era

şi jenă.

Nu, nu prinsoarea lor mă jena!

Ceea ce mă jenează este dificultatea răsfoirii.

Că, prezent, încă mă priveşti, de la distanţa ta de pol îndepărtat,

ca pe-un balon transparent şi colorat,

pe care vrei să-l spargi,

ori ca pe-o carte deschisă,

căreia  încă vrei să-i îndoi colţurile,

dar pe care o amâni citittului până la capăt cu semne de carte,

când ea, eu, de fapt,  mă deschid acum doar în cercuri, luminoasă,

ca un amărât de e-book fără subiect,

aşteptându-şi e-book reader-ul potrivit,

fiindcă, nu ştiu dacă ştii,

dar fiecare zi are seara ei,

născătoare de alţi  şi alţi fluturi negri,

dar pe care m-am decis să nu-i mai omor,

şi, începând de azi,

un azi mai bogat cu o secundă,

eu,

Olimpia Săpunaru,

o să-i fac translatori pentru frânturi de realităţi.

de-a d’uzina de cuvinte s-au dedat la joacă cu cele 12 năzdrăvane şi psi©, ch3815h, tineriu, dordefemeie, adapavel, vero cu pălărie de mărie, căţărătoarea, carmen, lolita.

alţi hopelandici : Vania, filiala3La Fee, s’ora25,  paupera, holycik, elaroseni, pensionarul

Anunțuri
  1. şi ca să vezi că-s şi mai hărnicuţă decât ţi-ai imaginat, uite ce articol îţi dau la cetit.

  2. […] de cuvinte o puteti citi si la ch3815h, psi, tiberiu, dordefemeie, adapavel, micilemizerii, almanahe, Like this:LikeOne blogger likes this. […]

  3. @ Olimpia,
    Bună dimineața !
    Aș fi tot timpul fericit de-aș citi mereu ce numai tu poți compune și-aduce la cunoștință !
    Așa văd eu FEMEIA DOAMNĂ, ca tine : sensibilă și pătrunzătoare nu mahalagioaică și răzbunătoare !!!
    Cu stimă,
    Alioșa.

    • Bună să-ţi fie şi ţie, ALioşa!
      Oooo, nici nu bănuieşti! :))
      Nu-s mahalagioaică, aşa e, dar uneori mă aprind ca una, lepădând pielea-mi de doamnă, una-două.
      Mulţumesc pentru aprecieri, sper să crezi asta mereu despre compunerile mele! 🙂

  4. Femeie..ce impletitura duzinoasa ai resuit sa faci. Am zambit, m-am incruntat, am oftat, am citit si recitit.
    E de bine!!!! :))

  5. Chimicalele din poemele tale ma ucid! :))

  6. translatorii tăi negri, cei netăiaţi şi nesăpuniţi, cu sigur ros împreună îmi fac zâmbet de sâmbătă bună.

    dar…
    aşadar
    să facem schimb de fluturi! eu am să-ţi aduc verzi, de la tâmplă,
    ştii tu, locul acela unde cerneala miroase a gând
    şi a vânt.
    cineva o să vină cu unii albi-roşcaţi,
    culeşi de pe trotuarele grevei de vară
    să rostogolim cireşarul,
    în ultima lui zi,
    să ne latre câinii pe sub porţi,
    ca un alai de nuntă fără mireasă.
    la noapte, pe cuptor,
    rochie de fluturi am să îţi fac,
    şi coroană din zâmbet
    de broască ţestoasă
    (doar pentru rezistenţă)
    în cuvânt eşti… la tine acasă.

  7. Frumosi fluturii tai, translatori pentru frânturi de realităţi! 🙂

  8. Atata m-am rasfoit ca m-am facut varza! Ce dificultate! Ce jena! Vai!

  9. adios fluturei, deci! aripi taiate cu ce-apuci. poem lung, cu iz.

  10. Tu, Olimpia Săpunaru, te întreci de fiecare dată pe tine însăţi, într-o cursă fără sfârşit! 🙂

  11. ”Mi-ai zis că, tăindu-le, rămân tot o războinică,

    dar de tufiş ”
    Războinică, din lumea onirică, te salut !

  12. Eheiiiii…Olimpioooo! Mi-am luat sapuneala pe ziua de zi din cuvintele-ti! Si-am frecat bine si pe la ochi.

  13. *o sa iau o portie si pe ziua de noapte 😛

  14. ți-am zis că-mi placi de mor??? De fiecare dată când intru aici mă gândesc ce năstrușnicii ai mai făcut cu toate cuvintele!
    🙂

  15. Tristă poveste de iubire, dar extrem de bun poemul. Aviz amatorilor – războinicele, chiar şi cele fără aripi îşi pot dovedi lupta prin cicatricile ce le stau mărturie pe suflet. Sunt, ca de obicei, alegeri neaşteptate de cuvinte alăturate, de trimiteri şi de imagini inedite. Impletirea cuvintelor sunt specifice ţie. Mă gândesc cât de potrivit le alegi, cât de frumos le legi şi le combini. Felicitări, este un poem admirabil. Iar finalul este optimist – cel puţin pentru mine.

    • sunt poemele nopţii, ascult o melodie(cum s-a întâmplat cu Sigur Rós – Fjögur píanó)
      şi-mi revin în minte frânturi de trăiri, timp în care TV-ul e pe mute, dar pe canalul potrivit: ori MGM, ori TCM…şi magia ce mă întinde, mă prinde-n plasa scrisului, vine dintr-acolo că există şi-o constrângere: cele 12 cuvinte pe care le eliberează psi©.
      mulţumesc! aprecierile tale întotdeauna argumentate, dar şi celelalte, ale prietenilor virtuali cu care mă joc pe aici, mă fac să merg mai departe şi să mă caut în drumul cuvintelor.
      iar povestea de iubire e tristă, aşa e, dar nimic neobişnuit.
      şi, oricum, poveştile vesele de iubire mi s-au părut întotdeauna suspecte,:)

      tristeţea poveştii ăsteia e de bun augur, construieşte pod dinspre azi, spre mâine!

  16. imi explici de ce, citind, am simtit fluturi in stomac? 🙂

    • 🙂 păi, Oană, fiindcă eşti un om minunat care reuşeşte să convieţuiască cu ei, acolo, în stomac, unde le stă bine să fâlfâie şi să atenţioneze atunci când îţi intră-iese prin pori chimia aceea a apropierii, a depărtării…
      proximitatea temporală,spaţială, afectivă cum ar zice un personaj serios. 😛

  17. De-as putea sa-mi spal si eu fluturii din stomac ca tine, dar aripile sa ramana la locul lor… Oricum n-as putea sa o fac cu chimia ta (sau chimicalele tale).. le-as imprumuta de la tine, dar stiu ca nu se poate…:-)

  18. o, metoda asta pe care am încercat-o aici e o reţetă pe care o repet mereu…dar n-o recomand decât până la tăierea aripilor.

    nici măcar o muscă n-aş omorî în realitate, dar sunt nevoită. 🙂

  19. […] Ies de sub umbrela semicartonată şi lucioasă de culoarea noroiul uscat şi mă prefac indiferent. Nu-mi  reuşeşte perfect, fiindcă imediat mă întreabă: […]

  20. Tie ti-as culege mereu, mereu puful de pe limba, optimisto!

  21. culege, draga mea şi seamănă! :))

  22. „Mi-ai zis că, tăindu-le, rămân tot o războinică,” „cu ochii plini de dragoste/
    captivă/
    sătulă de baloane de săpun?

    Ți-a spus cineva că tu semeni prea mult cu TINE??

    Să fii iubită!!

  23. hehe..nimeni nu mi-a zis, Gina! săru’mâna!
    Poate c-o să mi se mai zică de-acum…
    Mulţumesc! Iubire suflu la rându-mi înspre tine.

  24. Măcar din simpatie onomastică, Almanahe stă bine lângă Almanullah, mire-emir afgan.

  25. mi-ar sta bine moartă, adică…. 🙂

    • dada, asta m-a dus cu gândul la povestea cu dante gabriel rossetti şi cu soţia lui moartă&îngropată&dezgropată pt. ca să-şi recupereze el manuscrisul când a dat în sfârşit de succes. au găsit-o întreagă şi părul ei roşu umpluse sicriul..

  26. Am răsfoit fără jenă…! 🙂 Acum e mai răcoare! 🙂

  27. Cercuri ce vor avea pentru cine să se desfacă, iar fluturii îşi vor revendica definiţia acelor întâmplări cu respiraţii speciale iar acel „azi mai bogat cu o secundă” va înmagazina în el atâta mister cât nu au putut cuprinde poate zile, luni întregi ale unei altfel realităţi.

    • deşi ceasul arată fix 00:51 , secunda aceea în plus îşi face loc chiar în acest moment pentru cine ştie ce reconstrucţii ori demolări.
      asta-mi aminteşte de trecutele fix ale lui ILC.

  28. ce jenă de răsfoire aveam cândva! nu-i chiar aşa de mult de atunci. încă mă mai prind gândindu-mă la mine ca la oblio… dar am mai găsit pe câţiva la fel cu mine, să am cu cine răsfoi.
    aripile… aşa ni se taie, cum spui, fiecare cu ce apucă mai întâi, cu ce are la îndemână. după un timp ne învăţăm minte, tufişul e cam scund şi-i greu să stai în genunchi… şi fără aripi. nici discopatia nu iartă. :))
    fluturii… au învăţat curcubeul.

  29. fluturii şi-au scuturat aripile în ploaie şi aşa s-a născut curcubeul. 🙂

almanahiţi, vă rog!

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: