(M-ai întors!)
Uite-mă iar, Aiemef Ăcsaorb, mai ştii?
(Întâlnire întâmplătoare.)
Învârteai într-un anume fel cheiţa
şi prindeam, alunecoasă, pe picioarele din spate,
avântul plecării.
Îmi plăcea, mai ales, să fug.
Dar, femeie-broască, fugile nu-mi ieşeau până la capăt,
(precum masajele, pentru care eram întotdeauna lăudată)
pe principiul că, oricum, eu aveam timp.
Aş fi fugit şi-n mâini!
Primitivă, însă, nu reuşeam decât câteva sărituri peste etape,
rămânând, practic, în acelaşi loc,
dar cu buza umflată.
Mă mai şi blocam…
Deh, mijloace rudimentare,
cărămizi rotunde atârnate de buza de jos!
Tu, însă, erai perfect!
Plecai perfect, te întorceai perfect!
În aprecierea distanţei dintre tine şi tine
ştiai întotdeauna cu precizie unde e locul tău, câte minute şi lângă cine eşti…
Până când îţi suna telefonul, GPS-ul pentru (im)portanţă.
Eu mă simţeam atunci ca o grădină,
o grădină zoologică umană,
vizitată cu noaptea-n cap, gratis.
-Bună dimineaţa, femeie întoarsă!
Şi, deşi cheile da-ului sunt în fiecare din noi, dar nu le facem tot timpul pierdute,
naiba ştie de ce,
reciproca nu e valabilă.
Dimineaţa mea era rea!
(Şi, chiar şi-aşa, dacă aş fi pierdut vreo cheie, era iarba…
Cea care descuie orice.)
Mă aprindeai la fiecare întoarcere, drum de seară, ca pe-un poem în foi:
„A căzut acolo unde trebuia să cadă,
La câţiva paşi.
Doar atât poate forţa
Omenească,
În ape…” îmi recompuneam demnitatea,
zburând în cercuri de fum.
Număram înlănţuirea mersului la sigur,
ca să mă treci pragul,
dar uşa-mi era, întotdeauna, din apă.
Asta nu o luasem în calcul…
Tu nu te-ai oprit să priveşti,
eu am curs mai departe.
Acum dansez Massai,
pentru o cu totul altă versiune a planetei,
în care mă aştept să nu mai locuiesc în cuvânt.
(Cuvântul, lentilă pentru ochelarii prin care înţeleg lumea în care trăiesc.)
Iar azi…
azi m-am oprit doar pentru un gând, ca să ştii, planetă cu linişte, că
în adâncul inimii mele, încă-ţi iau apărarea…
femeia întoarsă, pe-o parte de psi©, pe de altă parte de :
Tineriu, Carmen Pricop, simonaR, verovers, căţărătoarea, dordefemeie,
Alma Nahe(r) 
. . . nu intra in turma!
intru-ntr-un trib! 🙂
[…] almanahe […]
[…] Trackback: Aiemef (Femeia, întoarsă…) « Almanahe […]
La un moment dat, era la mare căutare o carte „Îndrăgostită de-un masai” cineva a scris foarte frumos despre ea aici http://omicaviatacolorata.blogspot.ro/2011/02/indragostita-de-un-masai-de-corinne.html
n-am citit cartea, dar, fireşte, am văzut ecranizarea…mulţumesc pentru link.
nu ştiam că există şi celelalte două volume, continuări ale ăsteia…
Femeia, intoarsa…intre demers si discurs. 🙂
mai degrabă „întru”…:)
„ Femeia întoarsă ” m-a întors pe dos……
Alioșa.
Dacă te întorcea pe dos erai aşa: aşoilA. 🙂
Interesant răspuns !
Dar, mai bine hai într-o excursie la CETATEA NEAMȚ :
http://aliosapopovici.wordpress.com/2012/06/19/
O zi minunată !
Alioșa.
Mulţumesc de invitaţie, ALioşa! O să vin!
„Cuvântul, lentilă pentru ochelarii prin care înţeleg lumea în care trăiesc” spui tu şi eu mă-ntreb de ce ne întoarcem pe dos şi ne purtăm ca orbii adeseori?
fiindcă dacă nu suntem nişte suciţi, suntem nişte întorşi pe dos? 🙂
cred că noi, oamenii, suntem numai ai momentului şi-atât…
Cand aud de masai, ma gandesc la Karen von Blixen si povestea ei surprinsa in filmul Dincolo de Africa. Coloana sonora e a inegalabilului John Barry
Zâno, cred că pe Dincolo de Africa l-am ratat…ia, să mă „docomentez!. 🙂
ooo, trebuie sa il vezi!:))
o să-l!…săru’mâna!
Este povestea baroanei Karen von Blixen care mai apoi a devenit si scriitoare!pupici!
Da, da…am citit un sinopsis! Şi e şi cu Meryl, după care mă omor eu. 🙂 Nu ştiu cum de mi-a scăpat.
ooo si cu Robert Redford care e slabiciunea mea!
ai sa vezi ca e cu o femeie intoarsa din drum de cateva ori, dar nu se lasa! o femeie intoarsa jos palaria!
O să-l văd neapărat. Nu de alta, da’ eu sunt una dintre femeile foarte întoarse ale oraşului şi vreau să văd ce soluţii se propun în film. :))
[…] la: tiberiu, aburi-de-cafea, simonikool, verovers, dordefemeie, psi, anaveronica, ch3815h, almanahe, Like this:Like7 bloggers like this. […]
şi uite aşa s-a mai făcut o bucurie din cuvântul tău… 🙂
hehe… cuvintele, curvintele…unele aduc bucurie, altele tristeţe,,,dacă cuvintele ar fi ale mele, toate, nu le-aş mai folosi niciodată. Le-aş încuia undeva şi le-aş ţine acolo, mută! dar, desigur, mi-e uşor să zic asta, fiindcă nu se va întâmpla niciodată. :)) 😛
Aiemef Ăcsaorb-ce nume superb! Am cules de pe limba ta fulgi de zapada. De-acum voi culege si nume. 🙂
cu lege(a dreptului de autor, sper)! 🙂
Olly, esti un personaj cu cap! 🙂
Cu cap de autor. In randurile astea de mai sus ai rupt din tine ape-ape.
eh, a pă vine, a petrece…
Olly, ție îți spune cineva dimineața că ești de necuprins?-
câte gânduri aduni tu , câte drumuri ..
”(Şi, chiar şi-aşa, dacă aş fi pierdut vreo cheie, era iarba…
Cea care descuie orice.)
Mă aprindeai la fiecare întoarcere, drum de seară, ca pe-un poem în foi:
“A căzut acolo unde trebuia să cadă,
La câţiva paşi.
Doar atât poate forţa
Omenească,
În ape…” îmi recompuneam demnitatea,
zburând în cercuri de fum.
Număram înlănţuirea mersului la sigur,„
Nu, Gina, căci eu îmi dorm dimineţile. 🙂
Gândurile, drumurile sunt de seară…şi-s de necuprins chiar şi de mine însămi.
Deci, nu, nu mi-a zis nimeni atât de la subiect. Dar câte n-au zis…altele.
tătă lumea cu aiemef vrea să negocieze, să se cupleze, alții să se de-
-spărţeze?
ești demențială! Tot spun asta, pentru că am rămas în pană de replici bune :-))
păi, tot zicându-mi, poate o să şi fiu(că fiică îs) la un moment dat…:P
[…] tem[ au scris şi: tibi, carmen pricop, simona r, vero, scorpio, dor de femeie, vero, ch3815r, almanahe, […]
[…] tem[ au scris şi: tibi, carmen pricop, simona r, vero, scorpio, dor de femeie, vero, ch3815r, almanahe, […]