alma nahe

Aiemef (Femeia, întoarsă…)

In Ciné m-a visat on Iunie 18, 2012 at 11:59 AM

(M-ai întors!)

Uite-mă iar, Aiemef Ăcsaorb, mai ştii?

(Întâlnire întâmplătoare.)

Învârteai într-un anume fel cheiţa

şi prindeam, alunecoasă, pe picioarele din spate,

avântul plecării.

Îmi plăcea, mai ales, să fug.

Dar, femeie-broască, fugile  nu-mi  ieşeau până la capăt,

(precum masajele, pentru care eram întotdeauna lăudată)

pe principiul că, oricum, eu aveam timp.

Aş fi fugit şi-n mâini!

Primitivă, însă, nu reuşeam decât câteva sărituri peste etape,

rămânând, practic, în acelaşi loc,

dar cu buza umflată.

Mă mai şi blocam…

Deh, mijloace rudimentare,

cărămizi rotunde  atârnate de buza de jos!

Tu, însă,  erai perfect!

Plecai perfect, te întorceai perfect!

În aprecierea distanţei dintre tine şi tine

ştiai întotdeauna cu precizie unde e locul tău, câte minute şi lângă cine eşti…

Până când îţi suna telefonul, GPS-ul pentru (im)portanţă.

Eu mă simţeam atunci ca o grădină,

o grădină zoologică umană,

vizitată cu noaptea-n cap, gratis.

-Bună dimineaţa, femeie întoarsă!

Şi, deşi cheile da-ului sunt  în fiecare din noi, dar nu le facem tot timpul pierdute,

naiba ştie de ce,

reciproca nu e valabilă.

Dimineaţa mea era rea!

(Şi, chiar şi-aşa, dacă aş fi pierdut vreo cheie, era iarba…

Cea care descuie orice.)

Mă aprindeai la fiecare întoarcere, drum de seară, ca pe-un poem în foi:

„A căzut acolo unde trebuia să cadă,

La câţiva paşi.

Doar atât  poate forţa

Omenească,

În ape…” îmi recompuneam demnitatea,

zburând în cercuri de fum.

Număram înlănţuirea mersului la sigur,

ca să mă treci pragul,

dar uşa-mi era, întotdeauna, din apă.

Asta nu o luasem în calcul…

Tu nu te-ai oprit să priveşti,

eu am curs mai departe.

Acum dansez Massai,

pentru o cu totul altă versiune a planetei,

în care mă aştept să nu mai locuiesc în cuvânt.

(Cuvântul, lentilă pentru ochelarii prin care înţeleg lumea în care trăiesc.)

Iar azi…

azi m-am oprit doar pentru un gând, ca să ştii, planetă cu linişte, că

în adâncul inimii mele,  încă-ţi iau apărarea…

femeia întoarsă, pe-o parte de psi©, pe de altă parte de :

Tineriu, Carmen Pricop, simonaRverovers, căţărătoarea, dordefemeie,

tuşa vero, ch3815h,

Anunțuri
  1. . . . nu intra in turma!

  2. intru-ntr-un trib! 🙂

  3. […] Trackback: Aiemef (Femeia, întoarsă…) « Almanahe […]

  4. La un moment dat, era la mare căutare o carte „Îndrăgostită de-un masai” cineva a scris foarte frumos despre ea aici http://omicaviatacolorata.blogspot.ro/2011/02/indragostita-de-un-masai-de-corinne.html

  5. n-am citit cartea, dar, fireşte, am văzut ecranizarea…mulţumesc pentru link.

  6. nu ştiam că există şi celelalte două volume, continuări ale ăsteia…

  7. Femeia, intoarsa…intre demers si discurs. 🙂

  8. „ Femeia întoarsă ” m-a întors pe dos……
    Alioșa.

  9. „Cuvântul, lentilă pentru ochelarii prin care înţeleg lumea în care trăiesc” spui tu şi eu mă-ntreb de ce ne întoarcem pe dos şi ne purtăm ca orbii adeseori?

  10. Cand aud de masai, ma gandesc la Karen von Blixen si povestea ei surprinsa in filmul Dincolo de Africa. Coloana sonora e a inegalabilului John Barry

  11. […] la: tiberiu, aburi-de-cafea, simonikool, verovers, dordefemeie, psi, anaveronica, ch3815h, almanahe, Like this:Like7 bloggers like this. […]

  12. şi uite aşa s-a mai făcut o bucurie din cuvântul tău… 🙂

  13. hehe… cuvintele, curvintele…unele aduc bucurie, altele tristeţe,,,dacă cuvintele ar fi ale mele, toate, nu le-aş mai folosi niciodată. Le-aş încuia undeva şi le-aş ţine acolo, mută! dar, desigur, mi-e uşor să zic asta, fiindcă nu se va întâmpla niciodată. :)) 😛

  14. Aiemef Ăcsaorb-ce nume superb! Am cules de pe limba ta fulgi de zapada. De-acum voi culege si nume. 🙂

  15. Olly, esti un personaj cu cap! 🙂
    Cu cap de autor. In randurile astea de mai sus ai rupt din tine ape-ape.

  16. Olly, ție îți spune cineva dimineața că ești de necuprins?-
    câte gânduri aduni tu , câte drumuri ..

    ”(Şi, chiar şi-aşa, dacă aş fi pierdut vreo cheie, era iarba…
    Cea care descuie orice.)
    Mă aprindeai la fiecare întoarcere, drum de seară, ca pe-un poem în foi:
    “A căzut acolo unde trebuia să cadă,
    La câţiva paşi.
    Doar atât poate forţa
    Omenească,
    În ape…” îmi recompuneam demnitatea,
    zburând în cercuri de fum.
    Număram înlănţuirea mersului la sigur,„

  17. Nu, Gina, căci eu îmi dorm dimineţile. 🙂
    Gândurile, drumurile sunt de seară…şi-s de necuprins chiar şi de mine însămi.
    Deci, nu, nu mi-a zis nimeni atât de la subiect. Dar câte n-au zis…altele.

  18. tătă lumea cu aiemef vrea să negocieze, să se cupleze, alții să se de-

  19. ești demențială! Tot spun asta, pentru că am rămas în pană de replici bune :-))

  20. păi, tot zicându-mi, poate o să şi fiu(că fiică îs) la un moment dat…:P

  21. […] tem[ au scris şi: tibi, carmen pricop, simona r, vero, scorpio, dor de femeie, vero, ch3815r, almanahe, […]

  22. […] tem[ au scris şi: tibi, carmen pricop, simona r, vero, scorpio, dor de femeie, vero, ch3815r, almanahe, […]

almanahiţi, vă rog!

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: