alma nahe

Încântec -clepsidramă fantasichinezică

In arena luptelor sterile, Ciné m-a visat, cinema fabulat on Aprilie 23, 2012 at 12:25 AM

Din timp

Ai fi putut  să

Mare.

Dacă ai fi

Dar nu te-au

Erai, urcaseşi şi

-Ninge!

Îmi spuneam că nu se

Că e doar un

Care vrea să

Şi că o să mă

Fără să fi

Că începuse  oricum să ningă.

M-ai strigat iarăşi:

-Ninge!

Nu-ţi eram zăpadă, îţi eram nisip.

Oameni cântau pe lângă

Oameni dansau pe lângă

Doar se

Şi se

Nouă ne

Era frig.

Voiam doar

Să…

Voiai să.

Când am înţeles în sfârşit că aş fi vrut să

Dar nu

Oare ce-ar fi

Fără să mai…

Mai primăvară.

Într-o dimineaţă  roua dimineţii

Într-o altă goană, toană.

Nisip în clepsidre.

Într-o zi se făcea că

Vară.

Un fel de

Ninge rece.

Oare ce-ar fi

Fără să…

Ştii!

Cu tine

În gând Toamnă.

Când mi-au bătut în uşă visasem că sunt

Că tu nu

Ca zăpada.

-Doamna Zăpada, iubitul dumitale s-a dus.

Iubitul meu e dus?

Apă

Eu îl credeam dus în cine ştie ce misiune

Ori dus să schieze.

În ultima scrisoare îmi spusese Matilda ori Ileana,

Numele târfelor întâlnite-n război,

Nu că se întoarce acasă.

Nici măcar rănit.

O să-l

Fără să-i mai fiu!

Mă duc în

Câmpul Ceţii.

Iubitul meu e o fecioară-n noapte.

Iubitul meu nu eşti tu,  el e dus.

În timp.

Pentru tine, psi©!

Autorul desenelor: Ilinca Bernea(căreia îi mulţumesc pentru că a acceptat să-i folosesc poveştile în culori ca şi ambient)

Pe această temă au mai scris şi : psi©Carmen Pricop, Verovers, Cristina, Scorpio, Carmen, anacondele, vanessa.

Anunțuri
  1. Încă-s mută, poate îmi lipsesc cuvintele de sfârşit de rând, dar cred că simt mai mult poezia ta decât ştiu cuvintele acelea lipsă să grăiască:)

  2. Carmen, draga de tine…sunt sigură că dacă ţi-ai pune mintea cu acele cuvinte pe care eu le-am trecut drept invizibile, ai fi minunată, cum eşti, de fapt. Şi-aş plânge!
    Din nou! 🙂

  3. […] mai raspuns la ,,Provocare” : psi, poezele, cristina, almanahe, Like this:LikeBe the first to like this post. […]

  4. Continut de exceptie, pus in valoare si de dispunerea grafica a versurilor! Clepsidrele din noi nu mai masoara curgerea in nisipuri ci in ape ce curg de dor. Imi place grozav Ilinca Bernea. Am citit Legende androgine!

  5. Bună !
    Am trecut într-o fugă ca să te salut.
    Carmen

  6. […] ivanuska   celucrufrumos   almanahe  bibliodevafiliala3   zamfir […]

  7. […] Carmen Pricop, almanahe, scorpio, verovers Share this:TwitterFacebookLike this:Like2 bloggers like this […]

  8. Angajaţi lucrători la câmp?

  9. N-am sa spun decat atat: mi-ai trezit tot atatea amintiri cate versuri au curs. Si m-ai facut sa ma intorc, in timp, la vremea cand nici eu nu-i eram zapada, ci nisip. Cred ca azi am sa raman, datorita tie, suspendata acolo, intre timp 🙂

  10. nu-i de (la) persoană, e de( la) clipă. 🙂
    Însă ea, la înfăţişare
    Seamănă cu cea pe care-o aruncase-n
    Mare.
    El folosind toată forţa
    Pe care-o avea
    A aruncat-o-n depărtare
    Cât a putut de
    Tare.
    A căzut acolo unde trebuia să cadă
    La câţiva paşi
    Doar atât cât poate forţa
    Omenească
    În ape…
    o clipă.
    Ca şi cum s-ar închide,
    Fereastră.

  11. […] Iubitului meu… fericitul, visul meu frumos, nascut din trairi-mama indoliata. Daca aici suntem toti umbre, unde ne gasim cu adevarat, oare? Pana si minciuna ca sa existe are nevoie de adevar. […]

  12. ..mă lași mută mereu…cum poți cuprinde atâtea în câteva cuvinte și-apoi în cuvinte mute, nevocalizate????…cum dai formă și dimensiune, conținut și valoare?????…..mie mi-ar trebui o mie de ani!!!

  13. @ Olimpia,
    Bună ziua !
    Felicitări pentru cele postate !
    HARUL tău e unic ! Al meu e inexistent ! Și totuși, îndrăznesc să te invit pe
    http://aliosapopovici.wordpress.com/2012/04/23/
    pentru a-ți exprima opiniile legate de articolul respectiv !
    Mai pot adăuga doar atât :
    La Mulți Ani celor ce poartă numele Sfântului Mare Mucenic GHEORGHE
    și
    La Mulți Ani BIBLIOTECARILOR !!!

    Cu stimă și respect,
    Alioșa.

  14. dus în timp??! în al meu nu e, să ştii.

  15. şi era aprilie
    – în aprilie nu ninge, nu…
    îmi spuneai
    – în aprilie ninge cu flori, flori de cireş…
    şi-n aprilie te căutam în timp
    din timp
    fără să fi avut timp
    rodea din mine ca un vierme
    – dusă.
    dar nu eram dusă
    ei erau duşi de prea mult
    unii intraţi deja în putrefacţie
    eu închisă la nebuni
    şi în aprilie ninge cu apă
    şi ninge cu noi, de noi
    câţi noi
    atâţia voi
    câte eu, atâţia tu
    atâţia tu duşi
    mestecând mocirla din aprilie

    în aprilie ia-mă cu tine
    îţi strigam
    şi urletul meu odihnea n neant
    probabil mestecai alţi sâni în verdele ăsta crud
    şi eu te-aşteptam rozând maxilare…

  16. Extraordinar! Nu credeam că ceva se poate transmite exact cu atat de multe cuvinte lipsa. Trebuie să ai un talent deosebit, să ştii să te joci cu cuvintele de parcă ar fi cuburi cu care sa-ti construiesti lumea.

  17. Oli, abia acum, calmă, nu sunt stresată de timpul ce se scurge , nisip sau zăpadă în clepsidră, realizez că scrii minunat.
    Mi-ai amintit cu :

    ”Eu îl credeam dus în cine ştie ce misiune

    Ori dus să schieze.

    În ultima scrisoare îmi spusese Matilda ori Ileana,

    Numele târfelor întâlnite-n război,” povești de mult uitate.

    • Încântecul şi-a făcut de cap. 🙂
      Poveştile demult uitate se duc în raiul poveştilor sau în iadul lor.
      De vreme ce s-au întors…încântecă-te!

  18. mai întâi: ioooi, ce pisiiiiic! 😳
    apoi: fratee, da cu zăpada mea ce a avut iubito’ul tău cel dus în timp? zăpada miaaa? de ce zăpada?
    efervescentă ce eşti!

    • şi io am zis la fel de pisic! e superb!
      dacă trece pe-aci iubito’miu poate-ţi va răspunde chiar el…precauţia e de înţeles.
      dacă nu, zăpadă-ta se va
      n-am vrut să fiu definitivă, am lăsat loc în ins, în nins, în atins, în aprins.

      efervescentă, da, dar mă sting! cu oţet! 🙂

  19. Fa-mi praf ignoranta! De la ce vine incantec?
    Restul oricum m-a facut praf, praf, praf! Acum ma gandesc daca sa ma imbat sau sa ma imprastii si eu in amintiri. 🙂

    • 🙂 m-am gândit că e nedrept că „în” vine odată cu început, în-ce-put, apoi cu în-tors, pe urmă cu în-cetini….şi tot aşa; iaca aşa, pe principiul des-cântec, a ieşit încântec.
      descântec era prea general…şi des; încântecul îşi face rostul dacă-i trimiterea clară, deşi aparent nu e.

  20. Citesc şi iar citesc şi parcă mă duc în gol.. în golul cuvintelor hoinare de pe-aici…doamne!
    asta m-a-nsemnat înc-o dată..

  21. hihi, Cris! ai văzut, ziceam de sclipici şi s-au luat laicurile, au dispărut! :))

  22. […] să râză:  vania  zamfir  nuclearrr  bibliodevafiliala3   ulise   plutacupaparude cella almanahe  lunapatrata   teonegura  Like this:LikeBe the first to like this post. This entry was posted […]

  23. Te-ai oprit atata de exact! Cat sa trimiti. Si-acum din nou la drum, nu?

  24. M-am oprit!
    Am vrut să intervină vocea aceea necunoscută care intervine uneori atunci când ceteşti.
    A intervenit! 🙂

  25. Întinderea înrămărilor clipelor nisipului făcut din solzii căzuţi ai legării visului cu neîngăduitul îngreunează recunoaşterea intrărilor şi ieşirilor ÎN şi DIN clepsidră. Rostitorii de timp, măcar unul, pentru a avea iluzia că este semnificat, încearcă să îşi fie uitat ca semnificant; dincolo, trimitere la semn, însemnând, iar când sunt întâmplânzii văzutului din lăuntru şi din afară îşi desemnează profunzimile înăuntrurilor în care fixul este abolit.
    Nisipul hrănitor de neclipe are găuri de absenţe şi ţesături frânte, se sprijină la margine pe îndepartele realului necuvântat în timp comprimat.

    Timpul static e timpul subiectiv în spaţiul deschisînchis al clepsidrei. Şi poartă un nume ireal; irealitatea realităţii.

  26. am abolit fixul aparent, Camelia puiule, acela care-şi spunea:”ai un fix!”, ce spunea în subtext că nu, că e invers decât fixul acceptat „eşti fix ce-mi trebuie!”, spre exemplu.
    cum intrările s-au făcut DIN şi ieşirile se fac ÎN, am ascuns potenţialul fixului de care ne temem atât în răsturnări, intrarea ÎN şi ieşind DIN devenind în fapt un mesaj pentru cei ce înţeleg că nisipul e şi mişcător, nu doar în curgere din gol către plin.

  27. Şi mai există un timp aflat spunătorilor lui, fiecare dintre ei aflându-se ca sub o hipnoză, cea a elocuţiei primite, acceptate, consimţite; e timpulcaovrajă…cea care instituie irealul despre care îţi scrisesem…e timpul în care îţi nueşti.

  28. e timpul încântecului, al încântecării, exact, dar în cântare…de-aici nu sunt a lui, însă dintr-acolo da, sunt! sunt mai mult decât nisipul, mai mult decât sticla care-l curge…sunt apă! când rece, când caldă…dar apa şi îneacă!:(

  29. Iartă-mă, acum am văzut că am tastat anapoda „a” în loc de „e”…cuvântul cel spunător în era „elocuţie”. Vrei, te rog mult, să pui litera la locul ei?

  30. litera zburdase-n gând la locul ei, oricum…chiar mă pregăteam s-o execut(!) când ai intervenit rugătoare de ea.

  31. Mă întreb oare câţi ÎNZI nu s-au auzit în de- curgÎNd-ul clepsidrei tale…

    Ceva pentru clipele tale flori, cele care poate au crescut sub zăpada vreunei ierni…dimpreună cu tot dragul meu ţie, făcătoarei de neauzituri. Te-aş face Prim paznic al lor; să nu laşi vreunul să scape.

  32. numai un (m)înz! 🙂
    mulţumesc, Camelia!

  33. […] periplul lin, nelin, al anotimpurilor sau despre clepsidră, în […]

  34. ce cadenta frumoasa!
    imi plac verbele „sarite”, cuvintele-simbol, franturi de intentii…incadrate in inocenta si sfiala.
    ai un stil intr-adevar deosebit, ma bucur ca te-am gasit 🙂

  35. mulţumesc, Ana!
    verbele sunt la locul lor, doar că nu aici, în albul ăsta inocent şi sfios. 🙂

almanahiţi, vă rog!

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: