Minutăcut, snurcuş cuscal, un pionegru (de bucătărie)
imaculatura convrig în mod constant o pastenie,
iar ea, în elicerc suspinten cedruga mereu,
paradinstantă, tentalent în mută poezie.
Într- un cuvânt, minutăcut, atât voia
(chiar dacă versuri multe, tot aceeaşi vrere) :
în păstenie să îl ştie tremurând ca o cedrugă,
şi pe suspînten să-i apese tentălent din când în când,
în şnurcus s-o pătrundă şi cuşcal, s-o facă pentru totdeauna elicerc,
iar el să zică numai oh ori ah…în fine.
Însă el, chiar dacă pionegru (de bucătărie)
tot în acelaşi timp şi un convrigconvins
(aproape un conservator într-ale elicercii)
parădistanţa şi-o imaculatură de astă dată, tontul,
zicându-i, fără nicio remuşcare, bâlbâindu-se şi dând în clocot:
– Eu vreau o altă pas(!)… o altă pastenie în suspin… suspinten,
(ăăă…cum să-ţi spun mai pe-nţeles?)
una pe care s-o convrig atent,
s-o cuş… s-o cuşcăl doar eu singur, de la-nceput şi până la sfârşit,
şi-n uni©vers să pot s-o am pe veci ca el…ca elicerc!
Văzându-se tratată ca o imaculătură,
(of, biata pastenie!)
şi auzind ce-ndrugă pionegru, chiar pe limba ei
(deşi-n paradinstanţă nu ieşi din poezie,
ci o mai freci un timp, pe-acolo,
pentru cel snurcus-eliberator, se ştie!)
se ridică-n picioare şi-l lăsă nesăru…nescutu…nesăturat,
vai, mie!
-Ah…minutacut! Cedruga mea,mă laşi aşa?!
Ea doar atât mai zise: Da!
Apoi, fiindcă ocamtentacasăltermine,
(căci umed ă-ul lui era, iar ea alunecoasă-n fibre)
pastenia se aşeză din strecurice– n tentalent, sinucigaşă,
şi se înfipse-n… furculiţa mea, ce zăbovea pe masă,
şi între abur (de poveste) şi sos (ajutător) mai zise
(dar acuma mie):
-Înghite-l tu de poţi, eu nu-l mai vreau drept condiment!
Apoi se frânse-n două, căci strecurată, prea se scofâlcise.
M’orala?
Nu e fiartă ea prea bine, dar poţi s-o-nghiţi şi tu,
chiar te convrig!
Şi pionegru de îmi eşti, tu ţine bine minte:
când în suspinten ai şnurcuş
şi poftă de pastenie pufoasă,
de eşti minutacut şi tentalent,
nu pune gura întâi, ci lasă-te cuşcal,
cedruga să-ţi alunece în fiert precum ar da bineţe,
şi în imaculatură, ca din amonte, tu te lasă în aval,
fabulănire-n elicerc, paradistantă,
pe urmă gustă câte-un pic…nu tot odată!
Şi ţi-aş mai zice şi de mână, puşcă
şi de polonic (că mi-e la îndemână)
dar mi-ar mai lua o săptămână…
(aşa că tac… şi mă prefac că-nghit!)
Cele 12 năzdrăvane erau : imaculatura, tentalent, minutacut, snurcus, cuscal, suspinten, cedruga,pionegru, pastenie, convrig,paradistanta, elicerc, pe care le-au frecat(cu sare şi piper) cum au voit şi cei/cele din tabelul psi©-ului năzdrăvan, care ne-a fericit cu o duzină altfel…duzina, ca duzina, da’ tema de luni (clepsidrama fantasichinezica) e şi mai şi…ataşăm şi tabel cu viteji, dar să se completeze mai întâi.
Din seria duzina altfel face parte şi Eu am arcuş.
😀 Oare toată lumea o fi scris versuri? Oricum suntem deja trei 😆
facem a vers, sigur că da! mi-am zis că o fabulănire n-ar striga…strica!
patru…trei cu versuri…deci, nu toată lumea versuri..presimt că o să fie şi averse,
pentru dinamică şi împliniri per vers e ce-am scris eu! 🙂
Bine că ai dat un titlu atât de ciudat . Uitasem de tot și de toate.
păi, ce, e ciudat?
titlul ţi-a amintit?
eu mă întreb cum de a dat vorbitorul de engleză like?
🙂
[…] mai scris ,,Duzina” zapacita si : psi, verovers, zhao, dragosteoarba, almanahe, anacondele, Like this:LikeBe the first to like this post. […]
😆 cum i-am spus şi lui vero, eram eu sigură că duzina asta sărită, zărghită şi inventată se înmănuşează mângăietor cu tentalentul tău lunecător ca un smurcuş. dă farfuria mai aproape că vreau să mă-nfrupt! a mură, am zis!
psi©, cred că ţine de cheful de joacă mai degrabă, decât de talent!
duzina asta a fost ca şi cum ai încerca să mănânci o măslină cu furculiţa. 😛
da ne-a ieșit! și măslina, dar și furculița! 😆
ne-a ieşit sâmburele de adevăr! colorat frumos şi jucăuş! 🙂
ce ne-ai mai „bulănit” … 🙂 Şi aşa m-am dus la DEX-ul online şi nu am găsit ce-am căutat…cum am vrut! 🙂 „a bulăni” http://dexonline.ro/definitie/bul%C4%83ni
;(
a bulăni este un cuvînt în argou şi înseamnă a pipăi o femeie pe picior şi chiar mai mult…
apoi, io ştiam…da’ no, ieram curioasă dacă iaşte în dexu’ on-line! 🙂 alte hăle…sunt 🙂
🙂
M-aş fi mirat să nu ştii!
Aşa e, Tineriu, mulţumesc! Cine ştie, ştie! 😛
V-am? :)) hihi…
Cuvintele au fost bulănoase!…de-aici bulănirea. :))
Crec că aduni într-un volum tot ce scrii pe aici că altfel, mare păcat ar fi!
şi să nu mă mai bulăniţi voi? neh, nu cred că le-adun aşa curând…în plus, volumul poate şade-n librării mult şi bine, prieten cu praful sau cu indolenţa vânzătoarei…aici e plăcut şi interactiv; dar dacă da, vă chem lala lala lalansare!
Păi spune DA! şi într-un caz, şi-n celălalt! 🙂
DA? 🙂 Bine, prietene! O să-ncerc să păstrez fiorii, pe urmă o să-i ademenesc să devină constructivi.
Are dreptate scorpio: fa-bulăneala va face istorie. Pariu că rămîne în dex? 🙂
Par „iu”, adică „iuiu”, ori „iuiuiuiuiuiuiuiuiu” 🙂
prin iuiuiire mi-am exprimat bucuria pe care o simţăsc atunci când simt mai mult decât în preajmă preţuirea.
Să rămână în dex, da’ să nu rămână însărcinare. 😛
de altfel „PREŢUIRE” e un cuvânt rar, chiar dacă-i în dex.
Poi din cîte ştiu io’ mai mult fetele vor să rămînă „însă”, nu băieţeii. 😛
fetili, fetili rămân, băieţeiii fug!
Fabulanire :)) ramane in istorie…..SUPER!!!!!
am avut bulan, Scorpio! :))
Mult înţeles ai pus în cuvinte fără sens şi un hohot sănătos de râs a răsunat în faţa monitorului meu (şi nu numai, cred)! :)))))
Ioi, te, zise unguroaica din mine! Nem paprika!? Ioi te, Piroshka, te! Tudom maghiarum, te!?
î?
Era prea dimineatza ! Esti fantastica! Am citit cu sufletul la gura!
ce frumoasă e limba română! şi profele de!
e multeee!
numai una! 🙂
si nu-i curg pletele pe umeri…râu!
M-ai lasat fara vorbe! Nici din acelea zapacite nu prea mai am.
Ai facut duzina elicerc…lintr-un minutacut am crezut ca deja imaginatia mi-a luat-o razna…si sunt spectatoarea unei pelicule xxx :)))
Ei mi-am zis intai ca numai titlul e ademenitor pana la a fi pervers…da’ continutul a fost pe masura 😉 :))
O zi sclipitoare sa ai!
P.S.- Ma tot framant: Ala n-o fi englezu’ meu?? :)))
Hu năuz?! 🙂
XXX e şi la Românii au talent. 🙂
„Ştiam cuvinteleeee, le ştiam! De ce nu le-am mai folosit până acum?” Uite aşa îmi ziceam, uite aşa!
Sunt vrăjită de execuţia fină! Tu te completezi cu tine însăţi, madamo!
Isa, io mă completez şi cu pisica-mi! :))
Bună ! Eram pe fugă și cum sunt dependentă de net îmi zic, ia să citesc aici ! Nu înțelegeam ce cuvânt poate să fie dar bine că, abia venită acasă, n-am dat în bâlbâială gândind ce proastă sunt de nu cunosc niciun cuvânt. DEX-ul nu și nu. Nu voia să-mi dea nicio definiție.
De vorbitorul în limba engleză …. era unul dintre cuvinte într-un articol în limbi străine…
:)) ei, eu am fost pe fază încă de acum trei săptămâni cânt psi© a lansat provocarea…de altfel, de-atunci am şi încropit fabulănire. 🙂
am tradus în engleză! m-am distrat…cred că şi „englezu'”, care-i american, am eu o presimţire… :))
haha!! Sare si piper!
da’ de unde, pastă ori mină de sfântă…
Fabulfunambulescă întrecuvântăreală vorbînghiţitoare frânturescian clinchelind capete legătoare.
Înconjurorânduitoareo, ce nostime sunt corpurile tale de cuvinte aşa, sprinţelărind.
🙂
[…] Din seria duzina altfel, mai puteţi citi şi Fabulănire, […]
O, Doamne, nimic nu pricep, da’ imi seamana a viata. Nici de-acolo nu pricep o groaza si tot nu ma las dusa! 🙂
Hai, că la sex toți ( ne) pricepem! 😉