Fabulănire

Minutăcut, snurcuş cuscal, un pionegru (de bucătărie)

imaculatura convrig în mod constant o pastenie,

iar ea, în elicerc suspinten cedruga mereu,

paradinstantă, tentalent în mută poezie.

Într- un cuvânt, minutăcut, atât voia

(chiar dacă versuri multe, tot aceeaşi vrere) :

în păstenie să îl ştie tremurând ca o cedrugă,

şi pe suspînten să-i apese tentălent din când în când,

în şnurcus s-o  pătrundă şi cuşcal, s-o facă pentru totdeauna elicerc,

iar el să zică numai oh  ori ah…în fine.

Însă el, chiar dacă pionegru (de bucătărie)

tot în acelaşi timp şi un convrigconvins

(aproape un conservator într-ale elicercii)

parădistanţa şi-o imaculatură de astă dată, tontul,

zicându-i, fără nicio remuşcare, bâlbâindu-se şi dând în clocot:

–    Eu vreau o altă pas(!)… o altă pastenie în suspin… suspinten,

(ăăă…cum să-ţi spun mai pe-nţeles?)

una pe care s-o convrig atent,

s-o cuş… s-o cuşcăl doar eu singur, de la-nceput şi până la sfârşit,

şi-n uni©vers să pot s-o am pe veci ca el…ca elicerc!

Văzându-se tratată ca o imaculătură,

(of, biata pastenie!)

şi auzind ce-ndrugă pionegru, chiar pe limba ei

(deşi-n paradinstanţă nu ieşi din poezie,

ci o mai freci un timp, pe-acolo,

pentru cel snurcus-eliberator, se ştie!)

se ridică-n picioare şi-l lăsă nesăru…nescutu…nesăturat,

vai, mie!

-Ah…minutacut! Cedruga mea,mă laşi aşa?!

Ea doar atât mai zise:  Da!

Apoi, fiindcă ocamtentacasăltermine,

(căci umed ă-ul lui era, iar ea alunecoasă-n fibre)

pastenia se aşeză din strecurice– n tentalent, sinucigaşă,

şi se înfipse-n… furculiţa mea, ce zăbovea pe masă,

şi între abur (de poveste) şi sos (ajutător) mai zise

(dar acuma mie):

-Înghite-l tu de poţi, eu nu-l mai vreau drept condiment!

Apoi se frânse-n două, căci strecurată, prea se scofâlcise.

M’orala?

Nu e fiartă ea prea bine, dar poţi s-o-nghiţi şi tu,

chiar te convrig!

Şi pionegru de îmi eşti, tu ţine bine minte:

când în suspinten ai şnurcuş

şi poftă de pastenie pufoasă,

de eşti minutacut şi tentalent,

nu pune gura întâi,  ci lasă-te  cuşcal,

cedruga să-ţi alunece în fiert precum ar da bineţe,

şi în imaculatură, ca din  amonte, tu te lasă în aval,

fabulănire-n elicerc, paradistantă,

pe urmă gustă câte-un pic…nu tot odată!

Şi ţi-aş mai zice şi de mână, puşcă

şi de polonic (că mi-e la îndemână)

dar mi-ar mai  lua o săptămână…

(aşa că tac…  şi mă prefac că-nghit!)

Cele 12 năzdrăvane erau : imaculatura,  tentalent, minutacut, snurcus, cuscal, suspinten, cedruga,pionegru, pastenie, convrig,paradistanta, elicerc, pe care le-au frecat(cu sare şi piper) cum au voit şi cei/cele din tabelul psi©-ului năzdrăvan, care ne-a fericit cu o duzină altfel…duzina, ca duzina, da’ tema de luni (clepsidrama fantasichinezica) e şi mai şi…ataşăm şi tabel cu viteji, dar să se completeze mai întâi.

Din seria duzina altfel face parte şi Eu am arcuş.