alma nahe

Timpuind

In cap umplut on Aprilie 19, 2012 at 1:35 AM

cuvinte trasează şosele, curbe albe, curbe albastre, curbe gri,
ocolim cum putem puternicele refluxuri ale curentului pe care-l simţim,
nu suntem destin, suntem ipoteze, îţi spun.
ce fir e ăsta, întrebi în diagonală.
firul drumului, firul apei, firul ierbii, firul discuţiei, firul poveştii,
de-a fir a păr.
draga mea, pe noi ne înşală liniile, nu aşteptările!
scot mâna pe fereastră,
fiorul se înnoadă pe deschizătura mâinii, pe buricul degetului,
mâna se închide, soarele încă mai sapă suprafeţe de comunicare,
dar încă în beneficiul exerciţiului liber al cărnii.
hei, notează cineva ceea ce ar fi putut fi?
măcar în sepia, măcar în alb negru…
noi, nu şi nu! încăpăţânaţi mergem înainte,
păstrăm riguroşi poziţia verticală a pendulului care
de la un punct la altul sare, sare sensul acelor,
precizia nefirescului amână bucuria,
bucuria amânată se face pulbere.

un expert în imaginaţie sugerează să ne lingem rănile.
retrage-ţi mâna, o să ai cicatrici!
cicatrici…e comic ca şi cuvânt.

habar n-avem c-amândoi am umblat la roţi şi la frâna de mână.

doamnă, încetineşte bătaia cuvintelor,
suntem întrecere, suntem în trecere?
comic, infernul încă se distribuie cu ecou uniform!

Anunțuri
  1. Cicatricea e ca cicadeea! Si uite asa ne trezim ca semninte de gimnosperme aruncate pe aiurea!

  2. Fir cu fir!
    cu fire nevăzute, vremea!

    p.s. și tocmai când credeai că ai dat de fir, pocnește ceva…

    „noi, nu şi nu! încăpăţânaţi mergem înainte,
    păstrăm riguroşi poziţia verticală a pendulului care
    de la un punct la altul sare, sare sensul acelor,
    precizia nefirescului amână bucuria,
    bucuria amânată se face pulbere.„

    Un ghem de fire toarse cu suflet!

    • Cu firi nevăzute, Gina, cu fire presupusă, cu fire ipotetice, cu fereli(o, doamne[lor], era să scriu cufureli 🙂 ), cu cuferele pline ochi cu ipoteze proprii după noi! Da’ le-om (în)toarce noi în favoarea noastră, e vremea!

  3. Vero, ai venit cu al 1000-lea like! Cum să premiem, cum să…?
    Cred că aşa:

  4. desigur, amandoi am umblat la roti si la frana de mana, dar – e de la sine inteles – se mai cere din cand in cand si cate-o revizie existentiala. doar asa putem timpui…

    • Sigur că da, Margot! Mi-ai umblat la suflet înţelegându-mi sinele.
      Reviziile sunt indicate pentru drum lung.
      Însă mi-ar plăcea să plătească ambii protagonişti reparaţiile, pe din două, nemţeşte.’
      Deocamdată plăteşte doar deţinătorul cuvintelor care trasează şosele…

      • In acest caz, cred ca se cere o asigurare. Nu de alta, dar stim cu totii ca soselele noastre-s pline de gropi si asfaltari continue, aproape pana la sfarsitul timpului…cat vezi cu ochii. Nu poti sa nu te intrebi – macar o data – macar retoric – daca nu vei sfarsi si tu, inevitabil, cu sinele in service. Si-atunci, pentru orice eventualitate, macar sa fie cheltuielile acoperite. Macar in parte…

        • Nu asta vrem cu toţii până la urmă? 🙂 Asigurări!
          Şi desigur că sinelui nu-i place în service, mai ales că avem cu toţii experienţa, experimentul cu lucrurile, care zice că ceva odată stricat, oricâte piese i-ai înlocui, nu a devenit, reparat fiind, decât un ceva funcţionabil şi-atât.
          „Cheltuielile” pot fi din partea casei, atâta vreme cât avem garanţia că n-o facem în zadar…cum n-o avem, mai dăm prin gropi, ce să facem? 🙂

  5. Ah, câinele! El e si expertul în prietenii, nu?

  6. Nici liniile mele nu-s totdeauna fidele, dar nu le mai tin de mana decat atunci cand ma scapa de rutina.
    p.s. Deliciul din finalul textului m-a dus departe

  7. De vină-i firul textului…servim când prăjituri, când pricomigdale.
    Mie nu-mi plac anonimii, pentru simplul motiv că nu lasă fir de cărare către ei…da’ dacă ai ţinut de mână firul şi el te-a călăuzit până-n pânzele-mi întru nerutină ce să mai zic? 🙂
    Bine-ai venit, straino/-ule!

  8. „habar n-avem c-amândoi am umblat la roţi şi la frâna de mână.”
    Să vezi tu cum a făcut Tinguely să zburde roţile închipuirilor deşarte de orice sens.
    Am văzut la Basel muzeul Tinguely. Stai tu numai UMPIK şi ai să vezi… 🙂

  9. metafora maşinii, deci?! 🙂
    doar ştii că mă omor după construcţiile de ambianţă!
    abia aştept, călătorule!

  10. Se aude tacerea-ti, vibreaza precum ecoul din final. Cu aceste cuvinte care traseaza noi toti ne dorim buna pace, dar nu ne iese tot timpul iluzia departarilor, nu?
    Neindoielnicul simt al legaturii nu exista!

  11. Claudiu, legătura e cu nod, nu-i cu noduri! 🙂
    De iluzia apropierilor mi-e mai teamă! Mi-e teamă că nu-mi iese…

  12. psi is back! 😉 numa mâine nu-i duzina cea altfel!

  13. a mea mai are un pic şi mucegăieşte! eu am prestat de-atunci, că aveam un chef nebun…şi tu, parcă…;)
    abia aştept!deşi toata ziua am repetiţii, da’ o să-mi iau laptopul cu mine! :)) pauzele pentru ce-s? 🙂

  14. Eu cred în modul ipotezei şi mai cred în ţeserea rostitoare, acea care poartă un destin, cel al magiei facerii; ţeserea dătătoare şi ţinătoare ce dă fiinţă.
    Firele în-cerc-uirii, încercări pline de găuri, de lumini, de semne, de absenţe; învârtirile închiderilor neîncheiate.

    • mi-ar plăcea ca destinul meu să arate aşa:

      însă el se încăpăţânează să arate aşa:

      ambele ipostaze însă-s ipoteze, fiindcă la fel de bine ar putea arăta aşa ,
      iar eu să nu ştiu, căci ţine numai şi numai de percepţia privitorului…nu degeaba se spune că destinul atârnă!

  15. Vezi timpul; timpul ce’ţi va fi sortit îţi va purta numele. Şi nicio înfăţişare nu va fi a vreunui surpat, iar oricarui loc uscat îi vei aduce o lumină pură.
    Şi îţi mai doresc ca nicicând „târziu” să nu îţi fie trăire a certitudinii temporale…asta despre „timpuind”.

  16. Puiule, vorbele tale se unduiesc în aer pur, în bătaia luminii precum mierea.
    Destinul înseamnă şi cuvinte, ori mai rămâne să izbutim şi să aflăm dacă şi cuvintele-s destin…eu m-am lămurit că da. Rândurile tale-s pentru altCINEVA, din acel gerunziu, care-şi aşteaptă forma prezentului la prezumtiv…:)
    Apele liniştite sunt, de regulă, adânci.

  17. Sunt unele chestii care pur si simplu iti stau in drum, nu mai ai cum continua calatoria dar in loc sa te intorci pentru ca e foarte clar ca „inainte” nu e totul astepti cuminte pana la desfundarea drumului ori gasesti variante mai lungi, dar nu te intorci, fereasca Domnu’!

  18. L.,şoferţa lu’ mama! :))
    Variantele ocolitoare pot fi mană cerească ca şofer, ca îndrăgostit însă se bifează numai şi numai ca întârzieri.

  19. :))
    Ce matinala esti!
    Dar de „firul intamplarii” ce spui?

  20. fir cu fir, fir de lună, fir de stele, fir de rouă, fir de gând, fir de busuioc, din fir până-n aţă, firul vieţii, despicând firu’n patru, fir de siguranţă, fire de tort…iţe, mămică, nu glumă! :))

  21. Timpuind… ce frumos ai zis!
    Bucuria amanata de care spui imi aduce mereu aminte de nadejdea amanata…care imbolnaveste intotdeauna inima.

    Să fii culoare. E de ajuns.

  22. (Frumos ar fi) Să fim cu toţii, Oana, culori, da’ parcă putem?! Noi oricum suntem culoare, dar unele pe care ne pierdem, căci nu găsim sensul drumului pe-acolo.
    Cât despre culori, din toată paleta alegem albul, negrul, de aici implicit griul şi, la sfârşit, albastrul, pe care le găsim la îndemână, fiindcă ne displac combinaţiile cărora nu le ştim rezultatul de dinainte. Cum s-ar zice suntem nişte albaştri…unii trişti! Curajoşii însă înţeleg la ce naiba mă refer eu aici dincolo de filosofia de budoar. 🙂

almanahiţi, vă rog!

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: