cover Travka sau lălăială almanaheicească(în lucru, mai adăugăm başi, chestii, trestii…)
TU: Nu aveţi decât să îmbătrâniţi cu părerile voastre de rău! Eu şi iubirea mea ne vom întoarce acasă!
EU: Iubeşti doar aşteptarea ei! Şi atunci când vine noaptea, hotărăşti că…(nu mai apuc să termin)
TU: Noaptea? Noaptea?! Ştii tu ce e noaptea? Habar n-ai ce e noaptea!
EU:…(tac)
TU: Te-am lovit? Nu-i nimic, ne putem lovi din greşeală de cei pe lângă care trecem. Mai ales noaptea…pentru că ochii nu văd.
EU: …(farmecul nopţii)
TU: Noaptea sunt mort! Am murit înainte de vânt.
EU: Plec din mine ca să mor.(nu plâng) Mor odată cu tine…(aş mai fi zis dacă ai fi putut să mă auzi)
TU: Nu-i nimic. Între noi, vreau să zic. Nu a fost decât o…noapte. Atât.
EU: …(Şi-o zi? Îndrăznesc să visez.)
TU: Ai spus ceva?
EU:…(de ce când tac, n-auzi?)
TU: Nu pot să ştiu câţi greieri frânge noaptea cu iarba la un loc…
EU: …(înveţi şi uiţi)
TU: Ăsta sunt eu! Ăsta sunt…Ce să fac dacă ăsta sunt eu?
EU: De ce când te iubesc mă-ntunec?
TU: Pentru că e o altă noapte….şi-o altă zi….Ziua alerg, zbor, visez…
EU: …(iar noaptea stai, cazi)
TU:…că sunt cu cineva lângă mine…
EU:…eu…
TU: Ai vrut să spui ceva!
EU:…(da, poate că aş zice, poate că aş zice că atunci când eşti atins într-o aripă ar trebui să ţipi, să zbieri, ca să ştie şi celălalt cum stai)
TU: Eşti locuită de zgomot! Faci prea mult zgomot!…
Pe aceeaşi temă au mai scris psi, grişka, cerroşu, poezele, vero, v.v., anacondele, căţărătoarea, genoveva, cuvânticel.
Alma Nahe(r) 
:)) pfuai ce frumuseţi argintate, să le tot aştepţi!
argintate şi puţin roşcate…pe la şolduri. :))
Buna dimineata!Discutie adevarata, fiecare cu pasarelu lui…Dansu den poza e cam indecent , isi arata rusinica.. :))…
decOdorule! :))
Daca s-ar masura decibelii tacerilor!
E nevoie stringenta de o unitate de masura pentru taceri.
[…] mai scris ,,Provocarea” si psi, Griska, Carmen Pricop, almanahe, anacondele, aA, Vero, virusverbalis, Like this:LikeBe the first to like this post. […]
s-o inventăm, propune prima tu, zâno! 😉
Clingibelul! Convertit, 1clingibel=1decibel!
Acum, propune tu!
peştele! :))
am uitat să zic: 1mâlc=1 deci, Belu!
Daca e vorba de Belu, unitatea de masura poate fi și pâlcul de plopi.
1 mâlc=1pâlc; deci=1tâlc
păi, atunci facem aşa:
– măsura tăcerii de noapte, greieru’, trenu’, firu’ ierbii şi bâzâitu’ felinarului
– măsura tăcerii de zi, termopanul.
Iata un cantec! Daca nu iti place, sa il stergi!
iată că nu-l şterg, că-mi place…of!mulţumesc!
îmi place teribil de mult asta: „am murit înainte de vânt”. am s-o iau cu împrumut! 😀
ca făina şi zaharul? :))
ştii că de obicei se aduce cu vârf şi îndesat înapoi? 🙂
of, ce de-a suferinte intr-un suflet plapand! hai sa fim indiferenti, sa exersam nepasarea si sa ne pierdem in primavara. vrei? 😉
care primăvară? la noi totul este alb! 🙂
şi la noi…;)
dar îmi place, de pe acoperişul blocurilor „susură izvoare”…
ne pierdem în primăvară, cerule roşu, şi ne-om regăsi şi lecui în veri fără de poveri… 🙂
dar pline de soare mult si cald si clipociri de unde lichide…ah,vise 🙂
[…] a fost abordată de psi şi de toţi cei înscrişi în tabelul ei: Griska, aA, Carmen Pricop, almanahe, virusverbalis, anacondele, scorpio 45.700000 27.179722 Share […]
:)) sunt locuita de zgomot…ce-mi place…
numai poeţii (mai) sunt locuiţi de linişte. :))
si daca faci zgomot, de ce ar fi rau?
pfff…o fi rău, când îţi doreşti linişte, ştiu şi eu?!…mai ales când ţi-o doreşti de la mine…spre exemplu acest dialog poate fi susţinut cap coadă, la nivel de conversaţie spontană cu vecinul meu, pe care-l lălăi de câteva luni încoace şi noapte, şi zi. :))
:)))) pana la mine nu se aude. Seara faina iti doresc si cu cate lalaieli vrei tu fara teama de urechi sensibile!
nu de urechi sensibile mi-e mie teamă, Dunio…:)
micul nostru orăşel ştiu că e iubitor de muzici, muzichii, muzicanţi…de lălăitori?
să vedem dacă-i ţine! 🙂
seară faină şi ţie!
şi treceam prin foiţa de hârtie întinsă pe cerc, nu tu flacără, nu tu tigri, încă un cerc de hârtie şi încă o gaură şi încă o sfâşietură frumoasă, ca o stea cu manşete, dar ştii, e după un caz real, strigă după mine, şi rochia mea se înnegreşte se înnegreşte şi creşte în sus în jos în toate direcţiile, e după un caz real strigă speculanţii de necazuri reale, în timp ce eu gâtuită, trecând prin lumea din hârtie, un caz real făcut după un caz real, am să vă omor cu firea, am să vă trimit la puţul cu plopi, am să vă leg de coada unui bronhozaur, am să-mi cos limburile voastre la cingătoare, am să vă zidesc în mânăstirea lui truman burbank, am să vă dau stârvurile la feciori, şi hârtiile formând tunel alb, şi eu-trenul trecând vuind spre cazul meu ireal, vino, să scoatem otrava asta din noi şi să le-o dăm înapoi, să fumegăm şi să ne-amestecăm, să cântărească în plasele lor de mătase consistenţa fumului, să îl despartă pe cel făcut după un caz real, să ne cureţe ca pe nuci verzi scociorând după miez, să ne muşte ca pe monezi, un real doi reali, eu-trenul vuind peste macazul meu ireal şi intrând în pânze de păianjen arse, învelindu-mă în privirea lor ca într-un cocon, înfăşurându-mă ca într-o coardă elastică în sus, în jos, în toate direcţiile, în gol, acolo unde gramatica s-a mai lepădat de un caz, şi legănându-ne pe deasupra prăpastiei curate să le amintim că n-am aruncat întrebări, doar acuzaţii grave de tot acuzaţii, să îi iertăm la-ntâmplare, uite prăpastia se umple cu atenţii de-ale noastre, în curând pe-acolo va putea pluti o barcă, ce frumos!
deci, jur că aşaa-mi stătea păru’ azi! :))
asta pentru că era prea multă linişte! data viitoare să te gândeşti mai bine! :)))
deci, s’oro, să mor azi! mi-a adus mama cOLIvă; mi-a făcut-o special că ştie că mă dau în vânt după ea(nu de ceasu’ morţii, să fie clar!) şi împart eu cu o prietenă, că erau două farfurii, pe cea cu roşu o dau, pe cea cu verde o păstrez…ajung acasă, mănânc…ce era verdele de subt colivă, desenat? ghici? ciupercă?…farfurie cu două mari HUANE! :))
OLI nişte…deci, tocmai de-aia, că m-am gândit… 😉
:)))) te-ai gândit la toate, vrei să spui!
superb! marijuanele erau vii? mişcau? sau era iarba aia în care ne covorâm cu toţii?
deci, minţeam că erau două mari, era una mare, una mică, stilizate, un fel de soare, las că fac poze şi le trântesc pe-aci, sau cu titlu(de proOmisiune, în viitor)…
neapărat, să ştiu şi eu de-acuma cum să-mpart. şi la păr chiar mă gândisem, eu cred că foarte des îţi stă aşa, dar nu-ţi fă probleme, nu fără folos te trage în urmă.
deci, wordpresu’ mă loga acum ca fiind tu, un naiv.
da’, trasu’ de păr mă întoarce înapoi…
El: ai spice-n păr!…
Eu:am! nu-mi mai despica firu’…\
mama ştie să împartă, tre’ s-o laud, n-am cum să nu! era şi de faţă când am făcut împărţeala, eram la casadecultură, oamenii intrau şi cumpărau bilete la fuego :))
[…] mai scris psi şi toţi prietenii (bipezi sau nu) înscrişi în tabelul ei: aA, Carmen Pricop, almanahe, virusverbalis, anacondele, scorpio, genovevadans, vantdetoamna, […]
[…] azi la psi şi la guralivii din tabelul cu care se încheie articolul ei: aA, CarmenPricop, almanahe, virusverbalis, Grişka, scorpio, genovevadans, vantdetoamna, Vero Rate this: Share […]
Cica acolo unde e liniste e si pace, un sablon dorit. Dar acolo unde e prea multa liniste, se vede treaba ca pot aparea mici razboaie.
doar zgomot de greieri, curcubeule…
Ipoteză: dacă pleci din tine și nu mori arunci te întorci la tine, te repezi asupra ta cu zgomot,cu furie.Rezultă că ești locuită de zgomot.
punctele de suspensie pot fi într-adevărrr, zgomotoase…:))
iar ipotezele nasc tot timpul.
suspiciuni…
Îmi place să mă învălătucesc în nopțile tale incerte-
:„„ Nu pot să ştiu câţi greieri frânge noaptea cu iarba la un loc…„
Săptămână însorită să ai!
să-mi vezi zilele! :))
MUlţumesc, şi săptămâna ta să fie una cu soare şi multă, mu(l)tă căldură!
p.s. de multe zile încerc să comentez, cred că acum am reușit!
habar n-am de ce, Gina…
bine că şi-a revenit; mi-a mai zis cineva pe e-mail.
o fi numele postării de vină. 🙂
În noapte, ca şi în tăcere, e de parcă ai fi fără de margini, fără sfârşit şi mi se întâmplă doar atunci când mă simt pregătită să o ascult. Am încercat-o în toate chipurile, m-am închis în ea ca şi cum aş fi făcut-o în chit.
Cred că cine presimte noaptea, se şi întunecă, dar pe dinăuntru îşi poartă flăcări precum lumini; pot distruge, pot purifica.
[…] , tiberiu , almanahe , d’agatha , blogvista 44.437711 26.097367 Rate this: Share […]
„Nu pot să ştiu câţi greieri frânge noaptea cu iarba la un loc…„
Tu ai scris aici un poem într-un vers!
Să fii IUBITĂ!!