alma nahe

Omul care a uitat s-alerge

In trupa mea. grupies-ul meu on Februarie 23, 2012 at 12:34 AM

(cover Travka)

Ce faci când lumina ta pleacă cu altă lumină?

În loc de răspuns, particule violet de tăcere, ferecate în cutia aşteptărilor…

Tăcerile clasice cad acum în culoare, pigment mineral mat, şi-mi fardează, în traiectoria lor, zburătoarele.

Fâlfâit de gene întru nemuţenie.

Nu ştiu ce comenzi le-a ales, pulberea lunii poate, ori înţelesul fiinţei de-acum, de-acum un minut, de-acum zece, ori nimicul clipei de-alaltăieri, care oricum se dusese undeva, fie şi numai până  înspre cea mai apropiată nebulă.

Ochiul cere lumină.

Clipirile bat ( înspre) ritmuri verzi puse la uscat, deşi văzduhul necuvintelor nu e tot cel de ieri, e mult mai aglomerat,  eu undeva între uşa hârtiei şi tocul ei, ţopăind.

Clipirile  muzicale se lasă  prinse în plasă de seismograf, un microcosmos al spiritului, sursa puterii, păcăleala hârtiei, vieţuind-o.

Alb-albastru-violet ….adrenalină.

Plus puls…

Clipa e zăvorâtă în faţa noimei, închipurea suflă rece dinspre winamp… Fior.

Răspunsurile-s în alte lumi, în care inima e perfectă, pulsul nu e reglabil, în acele lumi unde nu e nevoie de echilibru, unde cald n-are nevoie de rece ca să fie, ci doar de foc şi simţire (şi vreo 6  elemenţi).  Însă răspunsul mută întotdeauna aerul viitoarelor cuvinte.

Răcim voit înţelesul…

Găsesc drumul înapoia cuvintelor întotdeauna, dar în momentul întoarcerii îmi doresc să fi rămas acolo, în raiul cuvintelor nescrise, necântate…

Dar nu mă lasă ţigara, îmi trimite semnale de fum.

Absenţele îşi scriu destoinice repertoriul, ochii deschişi nu mai văd.

Dar tu, orbete, poţi pluti înăuntrul lor, în insulele altora şi de-acolo să rescrii spaţii elipsă întru revederi. E bizară plutirea asta!

…  ca un dans. Reflex.

Survolări, obstacole…fereşte-te! Sus, jos, stânga, dreapta…

Deschideri în blocul de cuvinte-cărămizi, dialecte în care înţelesul înfloreşte, petală cu petală, zeci de petale, şi în loc de parfum împroaşcă miros dulceag de mucegai.

Mersul meu e socotit pe diagonală, cu staţionări între cal şi coroană, şi din când în când îi înmoi păsul în tămâie ca să-l îndrept şi-atunci cuvintele se preling din lumină. Cea rămasă. A mea.  Pe care mi-o deznod din plete.

Poezim…anafură şi aghiazmă.

Acum, când rostirea nu ne mai recunoaşte, ne prefacem în tăcere?

Cum?

Mi-e ochiul cât ţi-e-al tău?

Zoomuim

…însă zoomuim diferit…

cum simţul o cere…

sau ne-aleargă.

5:53 Editare târzie, de noapte, după câteva ore de somn:

am visat zincabei…era o măsură dintr-un roman al cărui nume nu l-am reţinut  şi-n vis acolo mi-am zis, hait, ia trezeşte-te, fată! …şi notează-ţi, să nu uiţi!

m-am trezit, zincabei nu înseamnă nimic pentru google…

dar, poate era  zinc, bei?

în fine, nu-mi bat capul…nici nu ştiu de ce-am scris aici.

oi rezolva misterul când mă trezesc! mă culc la loc…

Anunțuri
  1. Habar nu am cum ai reuşit să captezi unduirea undelor goagălului dar un lucru este cert (cred): Ochiul cere lumină.

    Şi:Răcim voit înţelesul…

    Apoi: Absenţele îşi scriu destoinice repertoriul, ochii deschişi nu mai văd.
    – – –
    Întrebare: cine este orbetele?

    Posibil răspuns:

    Acum, când rostirea nu ne mai recunoaşte, ne prefacem în tăcere?
    – – –
    Toate bune şi eventual, frumoase dar, întrebarea (ta) rezistă:

    Cum?

    Nu cred că ţigara, orice ţigară, trimite semne; ţigara nu are decît un rol efemer perfect confundabil cu fumul pe care este capabilă să-l producă.

  2. Copiind adresa linkului (înainte de dispariţie cu câteva secunde…:)
    Orbetele sunt eu, cu ochii deschişi. 🙂
    Restul e voit răcit…cobză!
    Până şi ţigara…:))

    • Uite că iar am rămas la voroave. 🙂
      Tu ştii ce ştii, eu cred ce mi se pare mie, credibil.
      Toţi suntem orbeţi. Îi desfid pe cei care ne spun că au ei reţeta prin care ochii noştri, pot privi realitatea în splendoarea sa, suverană.
      Tare mult îmi place că suntem perfect subiectivişti. Ţie, NU ? 🙂

    • : )) soro! bine că te-ai servit, că în seama talentelor mele de gazdă, mor safirii de foame.

  3. o, ba da, Tineriu…dar ador mai ales partea când un alt orbete decât mine se dă cu capul de pereţi realitate incontestabilă, fiindcă zgomotul e şi el un indiciu…ceea ce nu exclude nici pe departe reciproca.

  4. mi-ai amintit de haralamb :))

    • Miros de iarbă, dar nu de iarbă dulce, proaspăt cosită, ruptă între degete şi clinchetind a ploaie, iarbă uscată, aspră şi dogoritoare, apoi arsura pe faţă, arsura pe buza de sus, arsura din colţul ochiului stâng, acolo unde pata albă se înroşeşte şi carnea vie se zbate ca prin pojghiţă să iasă afară, şi dintr-odată întunericul periculos, întunericul cataclismic, rafală după rafală luându-ţi cuvintele de la gură, secerându-le de la jumate, lăsându-te cu gura deschisă şi sunătoare ca un ghioc, vântul trecând prin peştera mică şi spălând orice urmă de cuvinţel ce s-ar mai fi aciuat pe după vreun dinte, pentru ca apoi luna, înspăimântătoare, la care ca pe trepte păşind, urci, gândind Melancholia, Cyrano, 1Q84 şi luna secundă cu suprafaţă acoperită de muşchi, Primii oameni în lună de HG Wells, cavorina, urci treptele cartonate şi le numeri compulsiv, numind-o pe fiecare cu o carte sau un film sau un cântec, în timp ce luna stă ca o bucată de brânză mucegăită deasupra ta, împrăştiind o duhoare verzuie, exact asta îmi mai lipsea, îţi vei spune, luna acoperită de nori fumurii grăbiţi cum câinii aceia pe care nu îi interesează osul tău şi cuţucuţul tău, ei au nişte treburi de rezolvat, au nişte serviete ale lor, ceva important de livrat, norii ocupaţi trecând peste lună ca trenurile peste un cadavru vechi şi necăutat, care va profita totuşi de o spărtură, va profita, va întinde mâna prin ea şi îţi va trage o palmă rece peste obraz, acolo îţi va rămâne veşnic o urmă care va lumina verzui în câteva rânduri anume, într-un singur rând de frică, în câteva rânduri de fugă, iar apoi va dispărea, pentru ca tu să ştii că ceva l-a făcut să dispară, punându-se în calea lunii retroactiv şi rămânând în calea ei acolo, atâta cât trebuie. Exact asta îmi mai lipsea, îţi vei spune, gândind la serotonină, la lămpile fluorescente, la echilibrul bilirubinei şi la simulatorii de zori, asta îmi lipsea, îţi vei spune, un periscop către tot circuitul Lunii pe deasupra oraşului, plecând de la cele mai joase scări, ajungând pe pod, apoi pe turn, apoi la subsol.

  5. Aleg „ochiul care cere lumină„, f=lfâit de gene întru nemuțenie!
    Lumina ta nu poate pleca, dispare o umbră,
    Rămâne raiul cuvintelor nescrise!

    Ochi luminoși îți doresc, plini de iubire!

  6. Ei, ce ţi-e şi cu tăcerile astea! În fond sunt tot nişte gălăgii, nerevelate încă.
    .Dacă luminile pe care le vrem noi cu îndârjire pleacă, n-au decât! Ce poţi să faci? Le ceri un foc, îţi aprinzi ţigara şi mergi mai departe.

  7. Si mersul nu e bun? Nu trebuie neaparat sa alerge, nu? 🙂

    • nu! e musai s-alerge! a trecut de mult vremea mersului; a fost o vreme când era suficient mersul…acum se cere alergare; cu tot cu riscul de a fi numit om prost, pe principiul acela ştiut numai de unii şi cel mai adesea aplicat, că mai bine te împiedici.

  8. Dacă lumina ta pleacă cu o altă lumină poate nu a fost cu adevărat lumina ta.

  9. […] de blesteme : ivanuska  celucrufrumos   almanahe   flaviusobeada   gabrielasavitsky  cella     zamfirpop   filumenie   blogulise   […]

  10. Lumina din suflet sa-ţi fie dar şi pe mai departe. Canti minunat, scrii minunat…
    Tu „toata” eşti minunata

  11. „Răcim voit înţelesul”…

    Ochiul meu citise: rătăcim voit înţelesul, şi începusem să mă gândesc că cel mai lesne ne reuşesc câteodată aparenţele, că pentru ele ne e la îndemână să inventăm stingeri.

    • aşa şi-l scrisesem, ră(tă)cim…i-am răcit însă voit înţelesul, căci mi se părea o scuză prea bună pentru atunciul, acumul, mereul pentru care o facem…răcirea mi-a părut mult mai concludentă pentru ceea ce voiam să spun, fiindcă răspunsul în prelungirea întrebării mută aerul întotdeauna, fără excepţii; nici măcar aceea care să confirme regula; aerisim ori îmbâcsim, dar întotdeauna rece.

  12. Sau era aşa: zi…i(î)ncă bei? beţia simţurilor, la asta m-a dus gândul. O fi razna?

  13. eu am căutat pe google chiar atunci şi am dat de o doamnă Zinca Beiu, care n-are blog, dar care comentează pe la câţiva blogări; şi nu ascund deloc că m-am întrebat de ce naiba am visat eu ceva care să aibă legătură cu numele ei. :))
    În plus, zincabeiu’ mi-a lăsat senzaţia de „măsură”, dar era de fapt, în formă de ciupercă, o taietură în lemn; un buştean.
    am scris pe blog, dar pe jumătatea adormită…şi mă întreb şi acum ce mi-a venit să notez aici; mi-ar plăcea să aflu într-o zi. 🙂
    m-am trezit fiindcă mi-era sete, iar acest lucru e şi el ciudat, fiindcă sunt foarte rare situaţiile în care mă trezesc noaptea ca să beau apă; în continuarea visului era vorba despre un roman care se numea „Domniţa…” , dar trezindu-mă, mi-a fost foarte greu să-mi amintesc numele ei. 🙂

  14. @zincabei
    eu mă gândisem la banchiza sau marchiz
    banchiza de la gheaţa de-afară sau derivă

  15. lurvv_vruule, cum aşa?

  16. doar tu spuneai de permutări..şi aici pare o himeră făcută din cioburi de cuvinte şi de afecte. ar putea fi şi un scarabeu pe-acolo, himeră de zinc cu scarabeu, în sfârşit..

  17. ei, acuma mai vii dintr-ale înţelesului şi, culmea, mai ai şi dreptate…himeră de zinc cu scarabeu să fie!

  18. Ştii ce mi s-a înfăţişat acum, gândindu-mă la ceva ce mă răscolea pe mine, ca un ceva undeva aflându-se, dar mult mai departe decât acolo?…Înţelesneînţelesul l-am auzit astfel: încă bei zi, deşi eşti însetată de noapte.

  19. Pe-o frunzuliță de Nicotiană
    Ti-am așezat o Gențiană
    Si ți-am tors alb-roș din fuior
    Un șnur cu ciucuri de Mărțișor!

  20. Un mărțișor… Cu urări de primăvară și lumină (permanentă și consistentă)! 🙂

almanahiţi, vă rog!

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: