alma nahe

Sărbătoare la Viflaim(III)

In teatru on Decembrie 22, 2011 at 1:34 AM

SCENA III

(Oli, pǎstorul, pǎstoriţa dorm aparent…se tot foiesc, n-au somn; păstoriţa aprinde o lumânare)

PĂSTORUL: Acuma chiar că nu mai pot s-adorm!

 PĂSTORIŢA:  Slobod mai eşti la gură! (către Oli)Ce spui, în zori om merge pe mai departe? Crezi că poţi?

OLI:  Pǎi, nu vorbirǎm?

PĂSTORUL:   Şi cu ce bani, mǎ rog? (păstoriţei) Sau ai uitat cǎ dragul nostru frate şi cumnat i-a dǎruit.

OLI:  De vrei sǎ ştii, simţeam c-aşa o sǎ se-ntâmple…

PĂSTORUL: Adicǎ? Cum?
OLI:  Nu ştiu sǎ zic la fel cum simţ, dar aflǎ că în timp ce caru’-o luase razna, simţeam cǎ se-ntâmpla ceva. Nu-mi puteam lua ochii de pe ei…el, simplu. Dar, ea…
PĂSTORIŢA: Ea…?
OLI: Da…cu ochii altfel şi mǎ ţintuise. Nu mai puteam mişca. Se tot uita la mine şi dupǎ grozǎvia aia mi-a luat palma în mâinile-i curate şi am simţit un nu ştiu ce. Fior sǎ-i spun sau tremur îndelung, nu-i potrivit. Şi ea, zâmbind dumnezeieşte, mi-a multumit.
PĂSTORUL: Ţi-a multumit!  Luându-ţi bani în loc sǎ-ţi deie, drept rǎsplatǎ, cǎ ea şi pruncul dintrânsa teferi au scǎpat.
OLI: În ea era un prunc ce-acum trǎieşte, nu pricepi? Asta e tot ce e de luat în seamǎ!
(Batşeba intrǎ din nou; pare încurcatǎ)
BATŞEBA: Cum e?
PĂSTORUL: Cred cǎ nu-i bine. Ori l-a cuprins pe dată fierbinţeala, ori rana a oblintit cǎ nu-i a bună…vorbeşte-ntr-una vorbe…
PĂSTORIŢA: N-are cum!  Rana se leagǎ şi e nǎclǎitǎ-n scârnǎ de mǎgar. Ce-a fost mai greu s-a dus.
BATŞEBA: Uite ce e, în han, cum ştiţi, nu mai e pic de loc, şi au venit de nu ştiu unde, doi. Ea, tânǎrǎ, frumoasǎ, grea, cu prunc. El, cǎutându-i loc sǎ-l nascǎ. S-au ostenit cam peste tot, da’ nimeni nu-i primi…şi n-am putut sǎ îi alung cu inima.
OLI: Să vină aici, atunci!
PĂSTORIŢA:  Pe noi ne-a prins odihna, şi-om pleca…
PĂSTORUL: În miez de noapte? Unde?
PĂSTORIŢA:  Aibi suflet bun, bǎrbate!
BATŞEBA: Zǎu, judecaţi, nu-i pot lǎsa afarǎ!
PĂSTORUL: Şi noi?
OLI:  Colindători!  Ne ducem noi trei alǎturi, lângǎ cai.
PĂSTORUL: Da’ eşti rǎnit, şi-acolo pute!
OLI:  Nu taci, of! (se chinuie sǎ se ridice; Batşebei)Femeie, fǎ ce-i de fǎcut!
BATŞEBA: O rugǎminte mai am.  Sǎ m-ajutaţi, de-o fi nevoie mai târziu. (iese) (din off se aude tot Batşeba) Uşor, lăsaţi catâru’-n ţarc! (intră Batşeba cu Iosif) Aici e! Îmi pare rǎu, da’ îi cald, o să vedeţi şi singuri.
PĂSTORIŢA: (către Oli)Pǎi,  ǎsta nu e…
BATŞEBA: (Mariei)Acolo e un ţol curat
OLI: Ba, el e! Ce potriveală! Hai sǎ ieşim şi-om merge noi la cai. (lui Iosif) Mǎ bucur tare cǎ ne vedem din nou. (Iosif zâmbeşte)
De vrei ceva, să spui! Suntem aici alǎturi. (iese)
PĂSTORIŢA:  Miroase-a smirnă. (iese)
PĂSTORUL:  Sau poate ţi se pare! Ce naiba se întâmplă? Acum eram la cald, acuma-s la răcoare.

Un drum şi ape tulburi.

Cu ce-am greşit? (iese)

Scena I, aici şi scena II dincoace.

Şi, în sfârşit, scena IV, mâine, 23 decembrie -ultima parte, de altfel.  Ne primenim de ajun, de-acum.

Iar pe mine m-a luat iar cu lălăială la laptop.

Anunțuri
  1. Se va prinde el cu ce-a gresit, nu? Oricum, asa ne zicem cu totii atunci cand ne raneste cineva sufletul. Dar tot cu totii stim ca, de fapt, nu se prind mai niciunul, nici chiar noi, caci o facem si noi la randul nostru tot asa…

    • Vedem în ultima scenă, dar fireşte, născându-se ALTCEVA, un nou întru spălarea celor vechi, ne putem aştepta ca puterea exemplului, dar aplicabilă unui alt personaj aproape inexistent până în acel moment să aducă şi celorlalţi mântuire. În plus, primul pas e să te întrebi unde-ai greşit…un răspuns acolo, tot îţi vine în minte.

  2. odata ce treci direct la fapta devii degraba altul, invingand spaimele.
    cand forta inchipuirilor savarseste minuni, poti parca rabda raul altfel.

  3. Ce usor se simplifica lucrurile atunci cand toti inteleg care e locul lor! 🙂


    • păi, da…teatrul poate face asta, fiindcă cel care scrie viitorul personajelor, este „pe dinafară” , deşi în fiecare din personaj.
      Contează foarte mult de la ce înălţime pictezi lumea…

  4. […] Almanahe, Colţul cu muzică, Daurel, Ela Roseni, Gabriela Elena, Imagini, Lilli, Link-Ping, Rokssana, […]

  5. Mirosul smirnei, al curatiei a fost foarte bine introdus in scena. De aceea e si credibil! Imi place cum cade accentul pe olfactiv si pe simtul tactil in finalul scenei. Oamenii intai simt, abia apoi inteleg.

  6. păi, de-aia nici n-am încheiat cu smirna, zâno; am mai lăsat un pic păstorul s-o-adulmece un pic, să-i intre nări; să-şi facă simţul jocul său.

  7. Iar frumuseţea imaginii pe care-o presimt ca fiind nouă_deşi zămisliţi prin naştere suntem toţi_ e întocmai ca şi aurul. Iar tămâia vine ea, balsam peste aşteptări.

  8. tămâia, vine ea, aşa e, da’ vine şi mai bine peste pioşi.

  9. […] şi adăugăm [probabil] ultimele ping-uri ale anului 2011 (Vania, Theodora, Teo, Christian Dima, Shayna, Almanahe) […]

  10. Ești o ființă minunată!
    Cu tine lumea pare mai curată!!
    Mulțumesc pentru clipa de mister!

    Tocmai am venit dintr-o iarnă de Ajun fără zăpadă.
    Niciodată nu las să treacă ziua asta fără să duc lumină și flori la căpătâiul părinților…

    Din tot sufletul îți doresc sărbători vesele, multe, multe bucurii și un car de iubire!
    La mulți ani!

  11. Gina, avem pârga Duhului cu toţii în noi! Toţi suntem fiinţe minunate, doar că nu suntem conştienţi de asta.
    Prin naşterea de mâine, noi înşine suspinăm în noi, aşteptând înfierea…
    Mulţumesc frumos, Gina pentru cuvintele-ţi blânde!

almanahiţi, vă rog!

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: