alma nahe

Sărbătoare la Viflaim(I)

In teatru on Decembrie 20, 2011 at 6:36 AM

autori: G.R.&O.S.(@almanahe)

Personaje:

Păstorul
Păstoriţa- soţ şi soţie
Oli-alt păstor, frate cu păstoriţa
Batşeba-slugă-n han
Melchior
Baltazar
Gaspar-magi
Iosif
Maria

SCENA I

PĂSTORUL:  Şi acum ce-om face?
PĂSTORIŢA:  Punem capul jos şi în zori ne trezim şi-o luăm din loc.
PĂSTORUL:   Te mai doare?
OLI: Parcă de durut e vorba…
PĂSTORIŢA:  Ia, lasă-mă să mă uit!(desface faşa de la picior şi aruncă doar o privire) Urâtă treabă! Dacă nu facem ceva până mâine o să ai fierbinţeală.
PĂSTORUL:  Mai bine şezi nemişcat aici şi ea o să se ducă după niscaiva apă…(păstoriţa îl priveşte chiorâş)(păstoriţei) Măcar atât tot au să-ţi dea.
OLI:  Stai aici! (păstorului) La ce bun să se mai ducă? Şi, şi-aşa e şi dânsa ostenită…
PĂSTORUL:  Bre, omule, rana trebuie şi ea spălată? Trebuie! Şi-apoi oamenii ăia puteau măcar să-ţi mulţumească!
OLI:  Păi, ce treabă aveau ei? Bine măcar că pruncul e întreg.
PĂSTORUL: Aşa e, da’ parcă şi mai întreg ar fi fost acum buzunarul şi nu doldora cu paie, dacă ţi-ar fi mulţumit cu un bănuţ, doi, acolo…
OLI:  Las’, că dă D-zeu…
PĂSTORUL:  Mai mult ia…
PĂSTORIŢA:  Tii, da’ ce gură spurcată mai ai! (păstorul bombăne; apare Batşeba cu un ulcior plin cu apă, 3 ţoluri, posmagi)
BATŞEBA:  În han nu-i loc, nici pai s-arunci. Şi asta-i tot ce am până mâine, vă puteţi odihni aici, în staul. Da’, măcar nu e zarvă… şi îi cald.  Pe partea ailaltă sunt caii oştenilor şi miroase, de-ţi mută nasul. Iaca, v-am adus şi niţică apă…şi nişte posmagi să-i muiaţi în ea. Nu e mult, ştiu…dar e tot ce am.
OLI:  E mai mult decât nimic. Şi-ţi prea mulţumim!
BATŞEBA: (văzând rana) Doamne, Dumnezeule, da’ ce-i acolo? Te doare?
OLI: (zâmbind) După care o să mă pui să-ţi istorisesc…n-am fost cu minţile-adunate, iaca ce-am păţit!
PĂSTORUL: (Batşebei) Ziua începuse bine. Umblam la târguieli şi ne ţineam să luăm şi patru capre. În Viflaim găseşti capre, nu poveste! De-aia am bătut atâta drum, io si nevastă-mea, de-i soră cu dânsul (arătând spre Oli).
OLI:  Lasă…nu face întâmplarea ca s-o povesteşti!…s-a întâmplat aşa cum trebuia să se întâmple. Aşa a fost să fie! (vrea să-şi toarne apă peste rană, dar e neîndemânatic)
BATŞEBA: Ia, lasă-mă pe mine! (îi oblojeşte rana cu pricepere, apoi îi pune mâna pe frunte şi pe buze) Te cuprinde fierbinţeala. Nu e bine! (ia un ţol şi îl înveleşte) (păstorului) Şi?…
PĂSTORUL:  Şi!…(şoptit, ca să nu-l audă Oli) Şi-n drum, lângă noi, reparau nişte oameni, un car. Da’-l puseseră, nu ştiu cum, într-o rână şi doi îl ţineau cam şui. Eu mă târguiam cu ăl de dădea caprele, că nu voia să lase din preţ nici mort. El (arătând spre Oli), de lehamite, se uita aiurea. Nevastă-mea la dânsul…Unu’, de ţinea caru’, cu ăilalţi e apucat dintr-o dat’ de dureri de pântece şi-mi începe a urla. Ăilalţi se bulucesc în jurul ăluia şi lasă ditai caru’ s-o ia din loc…
BATŞEBA:  Păcatele mele!
PĂSTORUL:  Stai să vezi, caru’ o ia la vale, rupe scândura şi opritorile, dă  peste ţarcul în care şedeau cuminţi caprele, care capre o luară care-ncotro…Eu, sar cât colo, să mă feresc…
PĂSTORIŢA:  Da’, mai înainte de grozăvie, frate-miu se uita la doi, de treceau: o femeie tânără, pe-un catâr şi-un bărbat în putere. Femeia era grea, că se vedea. Da’ curios lucru, că nu s-au speriat văzând caru’ de venea-nspre noi ca şi-nspre ei.  Nevolnicul de catâr se proptise şi nu se mai urnea…Şi numai ce-l vedem pe dumnealui (arătând spre Oli), că apucă animalul de-o ureche şi, cu o putere nemaiîntâlnită, îl ridică cu tot cu femeie şi-l împinge mai încolo, în timp ce cu umărul ălălalt mi-l alungă şi pe bărbat din drumu’ carului.
BATŞEBA: Ia te uită, minune!
PĂSTORIŢA:  Poţi s-o mai spui o dată, că noi, deh, îl ştiam slab şi deşirat.
PĂSTORUL:  Şi rana-i tot la fel de minunată.
TOŢI: Da’ tacă-ţi gura aia-n veci spurcată!
PĂSTORUL:  Mă pun s-adorm. (îmbufnatse culcă; toţi îl privesc câteva secunde; el se foieşte stingherit)
BATŞEBA:  Eu m-aş cam duce, că v-o fi ajuns şi drumul, şi povestea…şi-acu şi somnul! Noapte lină!
PĂSTORIŢA:  Îţi mulţumim de gând şi de culcuş. De toate! (se culcă, nu înainte de a-şi înveli şi frate, şi soţ)
OLI:  Of, Doamne…mulţumesc!

Anul Nou şi Crăciunul sunt ceva ca o pauză de teatru. Se duce omul la bufet, bea un păhărel şi se întoarce la locul lui. Optimiştii speră că următorul act va fi mai reuşit.” (Gabriel Laub)
(ştiu, vor exista cârcotaşi care vor zice că Moşul n-are ce căuta amestecat în afacerile magilor, da’ ei apar în scena II abia, aşa că iertare să am!  Scenă, pe care o voi posta mâine, 21 decembrie; pe 22 decembrie-scena III şi pe 23 decembrie-scena IV- pff, ce organizată îs! măcar de-aş rămâne aşa…)

Invitaţie la bufet( e încăpător) pentru:

Cor’abia bunelor-  s’ora25, holly şi La fee & şoseţică (suplimentăm un loc, că-s nedespărţiţi)

Duzinari- psi©, abisurile, altcersenin, anaid, androxa & rokssana, carmensima, cita, cerroşucristi, cutiacumaimuţe, d’agatha,  dictaturajustiţiei, incertitudini, grig, linkping, miţa, scorpiuţ, tiberiu, valentina, virusache, verovers.

Independenţi- arhitectul, aselanapaupera, beausergent, cella, cameliecud(r)ame, convieţuire, dramacamdunia,  erasmenflavius, griarg, gabriela, iunia, irule,  lanternativulmanoka, manonupoiematike,  uţifer, vania, windwispherer.

Gata, că nu-mi ajung paharele!

Anunțuri
  1. ia să vedem ce să aducem în dar…

  2. Frumoasa ta Batsheba, cu drag ne-a intampinat, generos ne-a ospatat, apoi catinel asa ne-a cantat:

    • Ia te uită ce frumos cântă şi chiar că e frumoasă! Mie, la început de poveste mi-a zis că nu ştie să cânte, să n-o pun; m-a minţit şi în privinţa vârstei, înţeleg…dar, dacă zici c-a fost o gazdă pe măsură, în timp ce eu dormeam(pe cuptior) îi las minciunile, nu i le iau, n-o cert…

      • Era sfioasa, ca era din alt film, iar eu am rugat-o sa vina sa cante la tine, sa ne inveseleasca. A zis ca nu stie cu lerui-ler, atunci eu mi-am zis ca poate canta ce stie, doar sa fie si cu ceva decor cu oi si iesle. Mi-a spus ca ii place cantecul cu grenadierul si cu doamna, iar eu i-am spus ca accept.
        Ti-a adus un miel, dar nu la taiere, ci sa il asezi in scena Viflaimului tau.

        • mă tem, zâno, că scena \\\\\viflaimului meu e vegetariană…dar îl las la bufeT, să-l servească cald…mă rog, rece…reîncălzit…în fine…carnivorilor; îl las, dar o fac pentru ei.

  3. Cherie, eu pot să-mi aduc şi pahar de acasă, ba chiar şi scaun 😀

    • Hi, hi…mi-aduci aminte, Miţo, de revelioanele de pe vremea lui Ceauşescu: masa pe mijloc, în sufragerie, musai de 12 persoane, cu plăcuţă la mijloc, care-o prelungea, o vecină aducea pahare, alta farfurii, alta scaune…:)
      Da’ gata cu vorbăraia, Miţo, să-ţi aduci doar pahar, că de stat n-om sta, om ţopăi!

  4. io am luat deja loc pe pervaz şi torc… 🙂

    • Psi©, eram în drum spre tine, prin nămeţi(ăştia virtuali, noroc că platformele sunt programate să ningă) şi s-auzeau şapte colinde, unul mai răscolindător ca altul. Am văzut că nu eşti acasă, am lăsat fereastra deschisă la tine şi ajunsă acasă am lăsat-o şi aici, că mi s-a părut c-am cald. Am deschis două ferestre, da’ e în regulă, în virtual nu se face curent. Toarce liniştită, mă duc să mai pun un lemn pe foc la tine, să-ţi fie cald cânt te-oi întoarce…mai ascult şi-un colind…

      • colinde or să mai fie, da deocamdată şăd pervazier la povestea-ţi care îmi place. iar ninsoarea… până şi aceasta are preferinţele ei… ninge numa pe wordpress. 😦

        • psi©, am umblat la programări, aşa cum m-ai sfătuit_ mulţumesc_ astfel că am devenit mai organizată…cine-a zis că semeni? şi cu legi…

          • he, he… ninge şi dincolo de ferestre! e bine aşa! ahaaaa… deci şi tu programezi postările care va să zică! 😀

            • şi aici ninge, dar când întâlneşte solul, nu se-aşterne-n lunecuş, nici frecuş…apăraie…
              da, le programez, de le merg fulgii! am urmat îndemnul…;)
              recunosc, ştiam funcţia, dar nu-i găseam sensul; acu, că l-am găsit, mă pregătesc asiduu pentru d’uzinele din 2012. 😉

  5. […] că în colţul cu muzică mai căutăm şi astăzi cel mai frumos cântec de crăciun, iar la almanahe este sărbătoare în viflaim. Posted by psi on Dec 20, 2011 despre oameni şi poveştile lor […]

  6. deci, ne tii in suspans pana joi?.. bine ca avem bufet 🙂

  7. Rokss, la faza cu tatuajul n-am mai rezistat si l-am iertat, pe urmă am văzut balonul şi mi-era teama c-o să-l iau în balon, că prea-ncepuse serios…alunecosul!
    Mulţumesc!

  8. M-ai băgat la independenţi? Asta înseamnă că nu pot să beau din paharele duzinarilor, ori ei beau direct din sticlă? :))

  9. […] andy, lili, vania, gabryellehelen, theodora0303, almanahe, […]

  10. Mă simt neterminată, Almanahe, în aşteptarea celorlalte acte. Deh, obişnuinţa… :))))
    Io cre că Dumnezeu stă la cotitură şi încasează impozitul pe prostie. 😀

  11. unde-i bufetul suedez hop şi eu. iartă-mă că vorbesc cu gura plină 😀

  12. plec umpiiic! să ai zăpezi frumoase! să le pui câte-un morcov şi din partea mea!

  13. s’oro, să te-ntorci cu muuult!
    şi da, să am, tic-tacule…nu zăpezile frumoase mă sperie, ci topirile urâte.
    auzi, chiar aşa…mă gândeam că oamenii de zăpadă ar trebui să aibă ochii din morcov, ca să vadă mai bine, căci cărbunii ăia stinşi sunt discutabili. Pe urmă, să luăm spre exemplu gura…ardei iute? hmmm…
    mă rog, îţi las un om pe aici, semn că zăpezile-mi chiar au fost frumoase şi tari!…şi eu o să plec…ne-om întoarce(-n) noi!

  14. Ai zice despre poveste ca despre un basm răsturnat, care nu s’ar povesti de n’ar fi; o vei sfârşi când te vei hotărî să îi pui punctul de final; abia aştept să îi mai aflu din traversare, pe unde ne mai porţi, reîntorşi…ştii cum îmi pare? ca una dintre acele metafore ale timpului pusă lângă cea a spaţiului, a unui spaţiu sentimental…şi, ca să nu uit, îmi plac întâmplări întâmplându-(ni)-se, şi ceva îmi spun că în maidepertepoveste voi afla despre fapte comune interpretate însă imprevizibil…s’o potrivi pornitei?

    • ştii, piesele de teatru se termină-n întrebări, nu-n punct. 🙂
      povestea fuse scrisă şi răsscrisă…acuma doar o depăn, şi mai schimb o poartă, o scot adică-n scena doi…s-o potrivi, or ba, pornitele contează cum îs ajunse, ce le-mpinge-aşa, domoale ori ca iureş, da’ uită-te la mine cum haz ard.

almanahiţi, vă rog!

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: