alma nahe

Archive for 10 decembrie 2011|Daily archive page

Păpuşa(actul II)

In cinema fabulat, teatru on decembrie 10, 2011 at 1:16 AM


(foto: de aici)
Actul II
„mii de gânduri pe secundă, o sută de mile prin gând”

PĂPUŞA( inertă; numai suflet): Sper că tâmpiţii ăştia nu mă vor trimite înapoi, din deja întâmplat în neîntâmplare, ca să înţeleg , chipurile, unde am greşit. Ce să zic, pac-pac, de nicăieri, apare, cu alai, îngerul repartizat, te duce într-o altă dimensiune şi te reabilitează! Dacă-i aşa, domnule Înger şi domnilor Mân(t)uitori, vă scutesc de călătorii-ecou, spirale temporale şi recunosc, acum, pe loc. Am greşit! Învăţăm din greşeli, nu? Ia stai un pic, şi dacă nu greşim înseamnă că n-am învăţat nimic? (scâncind) Ah, potenţialul simultanelor! Atâtea gânduri pe secundă, că devine un fel de loterie care dintre ele va ieşi pe gură. Sunt moartă de supărare!
ÎNGERUL: Nu s-ar zice, pari mai vie ca oricând!
MÂNUITOR2: Şefu’, decât numai suflet, mai…
ÎNGERUL: Bine!
MÂNUITOR3: Lipici?
ÎNGERUL:(acru) Nu, deocamdată.
PĂPUŞA(în tandem, suflet şi corp): Îngerii sunt ironici? N-aş fi crezut. (îngerul nu răspunde, se arată preocupat, pe gânduri; după un timp) Sunt vie de supărare, e mai bine aşa?
ÎNGERUL(uşor scos din sărite): Zău dacă înţeleg de ce te-ai izbit de zid, că nu văd pic de căinţă. Mă aşteptam să regreţi câte ceva.
PĂPUŞA: De-aici înfăţişarea asta, cioplitură-n burete?
ÎNGERUL: Un caz fericit. Uite, spre exemplu, unei bătrâne abia ieri…
PĂPUŞA: Adică şi aici se măsoară timpul în ieri, azi, mâine?
ÎNGERUL: He, he…adică dinamica creaţiei? (râzând) Nu! Dar există o asemănare. Şi aici trece destul de repede.
PĂPUŞA: Mă rog, eşti foarte ambiguu pentru un înger. Eu am senzaţia că n-a trecut nici măcar un minut de când am venit aici, deşi sunt momente când m-asudă anul.
ÎNGERUL: Am zis că trece, nu că-i trecător. Dar aşa-s oamenii, îşi fură timpul în căutarea sensului. Odată găsit însă, îl minimalizează. Revenind…o bătrână a plecat în urmă cu 4 ani de-acasă ca să adune iarbă pentru animale însă, nu s-a mai întors. A fost găsită lângă un lac din Fundulea, în stare avansată de putrefacţie, iar capul era bine-mersi, la vreo 5 metri de corp. La data găsirii cadavrului nu îi era cunoscută identitatea. Rudele au aflat de moartea femeii abia la vreo câteva săptămâni, când s-au dus să anunţe dispariţia. Asocieri, haine recunoscute…nişte cartuşe alături, ca să fie lărgit misterul. Murise însă, de inimă. Fusese deja îngropată în prezenţa primarului şi a unui poliţist, însă fără cap, în toiul nopţii. La aproape patru ani de la deces, sora femeii a primit telefon de la Poliţie, să vină să ridice un colet expediat de IML. Începi să înţelegi?
PĂPUŞA: În colet era capul femeii. Fusese „reţinut” pentru reconstituire facială. Poliţia uitase să îi anunţe că fusese identificat cadavrul. Comic! Şi foarte românesc! „Vai, bietul Yorick! L-am cunoscut, Horațio!” Hamlet, actul V, scena 1. “Pe când plâng unii, alții se desfată: Așa e lumea de când este ea.” , două acte mai devreme, actul III, adică. Bun, şi-acum că m-am deşteptat brusc, unde-i hotărârea?
ÎNGERUL: …Poftim?
PĂPUŞA: Ce-aţi mimat mai devreme. Unde merg? Pe căi cereşti, bănuiesc…
MÂNUITOR1: Am zis că o să i se rupă? Am zis!
ÎNGERUL: O să mergi pe mâna lor.
PĂPUŞA: Că pe gura lor…
ÎNGERUL : Gura!
PĂPUŞA: Ce nostim eşti! Eu doar dau din cap. „Gura mea” e păpuşarul de-mi stă pe cap. Observi? Am buzele li-pi-te! Vorbele-vorbe vin din afara mea, asta-i realitatea, precum şi faptul că pământul e plat, ca întindere pe distanţe scurte…
ÎNGERUL: Eu nu înţeleg, creierii ei nu erau împrăştiaţi pe parbriz?
PĂPUŞA: Era necesar să-mi aminteşti?
MÂNUITOR1: Şefu’, pauză de masă?
ÎNGERUL: Încetaţi, mă înnebuniţi!
MÂNUITOR1: Nu putem, şefu’! E independent de voinţa noastră, doar ştii.
PĂPUŞA: Adică, sunteţi la cheremul meu?
ÎNGERUL: Extraordinar, deşteptule! (către păpuşă) Da, dar te putem lăsa să putrezeşti aici, drept exemplu, păpuşă!
PĂPUŞA: Ce mai, prăpăd! Mie îmi convine. Adică, decât varianta clasică, 2 metri, geometrie, scânduri, şuruburi, viermi…
ÎNGERUL: (scoţând dintr-o ladă veche un laptop Mac) O clipă…
PĂPUŞA: Nu se poate! (Privind mărul-logo) A fost şi Steve pe-aici?
ÎNGERUL: E confidenţial.
PĂPUŞA: Aveţi internet? Chiar nu glumeai cu iahuuu…
ÎNGERUL: Ba, glumeam. O precizare, aici se numeşte externet.
PĂPUŞA: Uşor de remarcat de ce. Pot să-mi verific pagina de Facebook? Probabil că şi-au exprimat deja regretul că…
ÎNGERUL: Nu ştiu dacă…
PĂPUŞA: Ba da, trebuie să ştiu! (îi ia laptopul din mână)
ÎNGERUL: Treaba ta, n-o să-ţi placă deloc…Vezi că e parolat!(păpuşa e un pic confuză, dar neavând o faţă flexibilă…)
PĂPUŞA: Parola!
ÎNGERUL: 666
PĂPUŞA: Pe bune?
ÎNGERUL: Nu! Doar 665.
PĂPUŞA: Îmi place, conexiunea e foarte bună. Să vedem…George mă iartă „oriunde aş fi”, fufele au dat năvală… Are peste 100 de like-uri. Cine e George?
MÂNUITOR1: Auzi şefu’, eu nu înţeleg de ce-i mai aducem aici. Noi îi lămurim pe ei sau invers? N-o enervează deloc starea în care se află.
ÎNGERUL: Marele Mister! (şoptit) Nu uita că e lovită la cap!
PĂPUŞA: Înţeleg că nici voi nu sunteţi lămuriţi.
ÎNGERUL: De fapt, suntem! Suntem o imensă bibliotecă.
PĂPUŞA: Bibliotecari, deci…
ÎNGERUL: Se prea poate…călători în timp.
MÂNUITOR2:Fără ataşament însă …
MÂNUITOR3:… ori investiţii fizice.
PĂPUŞA: Cărţile unde-s?
ÎNGERUL: Biblioteci virtuale…altfel s-ar alege praful!
PĂPUŞA: Foldere…
ÎNGERUL: Foldere, subfoldere…valize. Tu de ce crezi că s-au „inventat” calculatoarele, laptopurile, internetul?
PĂPUŞA: Ajutor dumnezeiesc?! O, iată-mă luminată!
ÎNGERUL: Nu crezi? Mă rog, şi Blaise Pascal a demonstrat că vidul există deasupra atmosferei numai după ce a devenit profund religios, deşi până la vârsta de 15 ani taică-său îi interzisese orice contact cu matematica.” Dumnezeu există pentru că este cel mai bun pariu”, scria Pascal.
PĂPUŞA: Înţeleg. Înţeleg că avea nevoie cu disperare de existenţa unui Dumnezeu ca să-şi justifice ambiţia:„dacă Dumnezeu există și sunt catolic, câștig viața veșnică, supunându-mă bisericii; dacă nu, nu am nimic de pierdut“. Les pensées, posthume, 1670. Un parior!
MÂNUITOR1: Şefu’, mi-e foame! Iar după câte văd eu aţi putea s-o ţineţi tot aşa, într-o trăncăneală, la infinit.
PĂPUŞA: Mie mi-e indiferent. (către înger) Ştii, Pascal s-a jucat un pic şi cu noţiunea de infinit…
ÎNGERUL: Fie! O să mâncăm cu toţii.
MÂNUITOR2: În sfârşit.
MÂNUITOR3: Cu ea ce facem?
ÎNGERUL: Somn…
PĂPUŞA: Să mori, să do..
MÂNUITOR3: să dormi!… nimic mai mult. Să ştii
Că printr-un somn poţi pune-odată capăt
Durerii sufleteşti şi-atîtor chinuri
Ce-s partea cărnii, iată o-ncheiere
Spre care năzuim. Să mori, să dormi ;
Să dormi poate visând ? Aici stă totul.
(Mânuitor1 scoate de prin buzunare bunătăţile pe care le şterpelise la petrecerea din actul I; toţi mănâncă în tăcere)

foto: „Hamlet”, 9 decembrie 2011.

12 cuvinte, momeli către alte călătorii, de la psi© către cerroşu, miţa, vero, cita, tiberiu, v.v., scorpio, rokssana, psi©, dictaturajustiţiei şi la grig.