Psi a dat, eu am luat articol aleator, dar părintele uitării(la frumos) e tiberiu.
***
tiberiu, vero, VV, anaid, cerroşu, profunzimi, scorpio, cita, d’agatha, dictatura justiţiei, rokssana , cristiangheorghe s-au aşezat şi ei la masa de scris.
Duminica-i pentru aminte aduceri(da’ io am uitat),
Lunea-i pentru mine, criptat mesaj(a lu’ psi…hic?)
hic et nunc!
hic et ubique (terrarum)
***
mă aşez la masa de scris în costum antic
nu ca să compar piramidele cu obeliscul,
(rațiunea greacă-mi lipseşte)
ci pentru că folosesc, în general, mâna dreaptă.
în mâna stângă am o pipă indiană
cu aromă de kent lung.
în dreapta, din când în când, o broască țestoasă
cu aromă de broască țestoasă.
în stânga mi-e rău, în jos mi-e rău,
iar afară plouă,
spre bucuria ciupercilor.
în dreapta şi-n sus mi-e bine.
trăiesc, cum s-ar spune, pe bucăți.
bucăți de anotimp,
de linişte,
până apar turişti
cu gogoşi imense în mâini
şi zahăr vanilat în colțul gurii.
atunci o iau de la capăt,
dar schimb detalii:
vreau
apă de ploaie?
fumez un kent
cu aromă de broască țestoasă
scuip,
îmi scot o sandală
şi zic alfabetul în gând.
a, bî, cî, dî…
în stânga, rău,
în dreapta, bine,
în jos, rău,
în sus mi-e bine
şi asta din pricina unui amărât de i grec.(MAI,2008)
***
SINE: Să-ţi arăt eu nişte chestii…
MINE: Hmm, tu?…he, he, he…Iar?
SINE: Te articulez, să ştii!
MINELE: ScorbURI personale, deci? Vai, vai…a venit să ne omoare! Ba nu, a venit ca să ne ducă pe planeta lui.
SINE: Aşa e jocul, caută-mă! Ştii, nu ţi-am zis pân’acum, da’ râsul tău creează, în plin plâns un oraş.
MINELE: Aşa, fă-mi altaEr, pen’delete.
SINE: Decât ancore…
MINELE: Stau să explodeze mereu, nu?
SINELE: Mă plictisesc aici. Tu, nu?
MINELE: Uite, râd din nou, oraşul să îl cresc. Nu, nu mă plictisesc! E bine când minţi. Îl provoci pe celălalt la adevăr. Nu are ce face decât să se gândească, spre exemplu, la cum ar fi fără tine. Ăsta e minutul de adevăr-întrebare.
SINELE: Cât adevăr are cuvântul tău?
MINELE: Atât cât poţi tu să minţi pe mai departe!
SINELE: Şi aşa ne îndrăgostim?
MINELE: Da. Ori, poate că ne plac locaţiile…
SINELE: …prea multe asocieri!
MINELE: Ha, ha! Crezi?
SINELE: E mult!
MINELE: Mult nu e cam puţin?
SINELE: E mai scurt! Când e puţin, prelungeşti. Mai vii?
MINELE: Da!
SINELE: Te aştept tot acolo!
MINELE: Aaa…am înţeles altceva. Mai vii…mai viu. Plusam!
SINELE: Pulsai…
MINELE: Unde?
SINELE: Ce hoţ eşti! La mijloc, nu?
MINELE: Şi dacă voi fi în celălalt…
SINELE…ne vom întâlni!
MINELE: Nu îmi placi aici! Nu eşti pentru mine!
SINELE: Nu, nu aici…în Linişte.
MINELE: Ce, vezi?!
SINELE: Tu ai doar ochii plutitori deschişi. Eu văd şi-n tine, din interior, uiţi?.
MINELE: Şi dacă nu te aud?
SINELE: O să dispărem înainte de aud, hep, hep!…în felul cel mai aiurit.
MINELE: Mai surd.
Alma Nahe(r) 
[…] pe 31/10/2011 la 16:20 | Răspunde (din trecut,Y)MesajpentruminE « Almanahe's Weblog […]
cred ca am nevoie de liniste si ganduri mai putin amestecate sa-ti inteleg toate sensurile. deocamdata ma amuza scrisul tau, desi simt multe adancimi in spatele zambetului…
🙂
Multă intuiţie în aşezarea pRozNelor. De cum am dat de săgeata în sus, am luat-o de la capăt, dar nu pentru că n-am înţeles, să fie clar!
Deţin o hartă a aşezărilor, aşa e! 🙂
Ţi-au crescut R şi N mari de-acu, să-ţi îmbătrânească frumos şi să-ţi facă nepoţei! 🙂
Ştiu ce zici, de-acum pot să zic RaNă.
Eu ziceam mai mult de NaRă, şi, mai simplu, de a NaRa. Dublezi a-ul, atâta tot!
Părintele uitării la (sexul) frumos? 🙂 M-ai cam nimerit! 🙂
Te ochisem, de-asta! 😉 Da’ nu mult, că nu vrem să supărăm pe Doamna(-N) ROZ.
[…] https://almanahe.wordpress.com/2011/10/31/din-trecutymesajpentrumine/#comments Like this:Like8 bloggers like this post. This entry was posted in reflectii. Bookmark the permalink. ← Colours of autumn […]
[…] (din trecut,Y)MesajpentruminE « Almanahe's Weblog […]
[…] de psi si preluata de link-ping si de scorpio si de tiberiu si de redsky si de cristian si de almanahe Share this:TwitterFacebookLike this:Like6 bloggers like this […]
[…] citi la: Psi,Redsky,Tiberiu,linkping,profunzimi,Virusverbalis,anaid,cita, cristiangheorghe, almanahe,dictaturajustitiei Like this:Like5 bloggers like this post. […]
[…] tiberiu virusache cita redsky scorpio almanahe abisuri anaid carmenamza […]
[…] tibi, vero, virusverbalis, anaid, redsky, abisurile, scorpio, cita, dictatura justiţiei, cristian, almanahe Tweet Posted by psi on Oct 31, 2011 despre oameni şi poveştile lor • Comment feed RSS 2.0 […]
place lui psi!!!… broasca ţestoasă mirosind a broască ţestoasă, sinele în dialog- sau polemică- cu minele… dar ce nu înţeleg eu de ce în stânga rău şi în dreapta bine? de ce nu invers? zâmbetul vine de la inimă… 😉
circumstanţele mele.
🙂 uite, acum am zâmbit din inimă, dar e doar un moment conştient creat.
almanahe,
unu la mana: ma faci sa-mi fie rusine cu poeziile mele 😀
doi la mana: asta e cel mai profund stratificat monolog (transformat in dialog) pe care l-am citit vreodata.
promit sa te citesc mai temeinic de acum incolo, ca tare-mi placi 😛
anaid,
unu la mână: bucură-te de tine si de-acum înainte(ca şi cum nici n-aş fi), înşiruire-n vers, în voia celor patru degete rămase, dar şi de mine în continuare, că-nţeleg că degetul 1 îţi rămâne pe-aici. 🙂
doi la mână: are doi părinţi spirituali la bază „monologul”, mie revenindu-mi redactarea şi intervenţia divină că am pus mâna pe pix acu vreo 3-4 ani şi-am furat din zbor intenţii.
Completarea, legătura, personajele după caz şi necaz.
Mulţumesc, Anaid!
[…] vero, virusverbalis, anaid, redsky, abisurile, scorpio, cita, dictatura justiţiei, cristian, almanahe, rokssana (linkuri preluate de la Pisicimea Sa ) Rate this: Share this:EmailPrintMai multLike […]
ia uite, domnule, nu numai eu sunt în litigiu cu sinele și cu minele 🙂
Și îmi place la nebunie creația din incipit!
d’agatha, bun sosit!
Aşa e, doar că la tine era dintru început surdă. Minele-mi abia de-acum începe să dea semne. 🙂
Mă bucur că-ţi place Y. Între timp am schimbat Kentul lung pe Vogue, dar mi-am zis să-l las aşa, nemodificat, mărturie la procesul de conştiinţă, căci nu mă voi lăsa în veci de tutun. :))
[…] de 1 noiembrie: Almanahe, Anamaria Deleanu, Androxa, Augustin Rădescu, Carmen Amza, Colţul cu muzică, Cornelius, Dan […]
Acelasi stil rascolitor si cu luare aminte..Da..! :))
ceee frumos ai încadrat Da-ul!
dubluVeule, tu o să fii barometrul meu, bine?
Când o -o iau pe arătură, tu fluieră un NU ferm sau fă-l poem în stilul tău personal şi (răs)sculător. :))
ba bine că mesaj pentru minereu, că tocmai am studiat steluţele primite azi şi mi-am amintit ce rădăcini are şandramaua numită ţestoasă.
iar eu şi cu rădăcinile ne avem ca cara’pacea şi plasTrONUL.
acelasi oras, aceleasi tigari…hehehe… fata draga din ce in ce mai. Cuvintele cu talc le trag in suflet ca mergelele pe ata. FRUMOS !
acelaşi oraş, ţigările însă le-am schimbat între timp, mai subţiri, dar la fel de lungi; cuvintele le-am înşirat mai demult pe sârma almanaheului; n-am modificat, fiindcă în lupta lui Kent(Clark?)cu Vogue, ştim cine are pe dedesubt costum albastru şi chiloţi roşii şi zboară prin văzduh ca fumul. :))
Cred că asta este-
trăiesc, cum s-ar spune, pe bucăți.
bucăți de anotimp,
de linişte,
până apar turişti
cu gogoşi imense în mâini
şi zahăr vanilat în colțul gurii.
atunci o iau de la capăt,
dar schimb detalii:
Mă rătăcesc de fiecare dată în labirintul tău, a cărui legendă , încă, n-am „prins-o„….
:)o să pun grădinarul să mai taie din „înălţimea” lui.
şi….nicio grabă…totul se des-prinde cumva din acelaşi punct, iar marginile labirintului duc tot spre un castel, pornindu-se tot de la poarta a mare de fier ce străjuieşte platforma.
la mulţi ani, nesfânto! bine, ştiu că nu prea şi nici chiar aşa! dar am profitat să mă bucur de ziua de azi! 🙂
Ce faceeeeeeeeeee??? La mulți ani, deci?
😀
Uitasem de treaba asta. Și oricum nu urez din cauză de intimitate. nu de alta, da am mai dat peste oameni care nu erau prea îndrăgosțiți de numele lor și…nu vreau să mor așla de tânără 😀
îl folosesc cu precădere pe cel de-al doilea nume, şi nici pe ăla întreg, dar n-am nicio problemă cu faptul că-l deţin; e nefolosit, într-adevăr; chiar mă gândeam odată de ce să dai două nume copilului dacă doar unul ajunge să fie folosit până la uzare. 🙂
dar e bine, ai de unde alege.
Mulţumesc frumos de urare, dagatha!
mulţumesc, timpule!şi la mine a fost bucurie, neprogramată, căci, aşa e, cum ştii…nici nu, nici da; da’ a fost să fie!…şi s-a lăsat cu „nubience” surorile „negreselor” alea clasice, de le scotea maica-mea când eram copil din cuptor.
Fie-ţi orice închipuire cu putinţă, femeie-mângâiere; clipe diamantine aducătoare de atingeri în taina sufletului să îţi spună multe, mereu.
La mulţi ani!
toată urarea ţi-o întorc înapoi, cu aceeaşi consistenţă a conţinutului; mi-a mângâiat tot ce rămăsese nemângâiat acest comentariu-urare;
…ea şi-a făcut efectul…de pe 11 până pe 13 noiembrie
urarea ta, citită acum abia vine ca şi o revelaţie, căci aşa a fost…
mai puţin cu femeia-mângâiere, pe care n-o vede nici chip cel mângâiat…nu că n-ar simţi!
🙂 dar vin ele toate de le e să vină!
Mulţumesc!
Thank you for your thoughtful present of having written this article. The message seems to be given to me specifically. Our son also had a lot to learn from this – though he was the individual that found your site first. Most of us can’t imagine a more superb present than a gift to encourage that you do more.
[…] vero, virusverbalis, anaid, redsky, abisurile, scorpio, cita, dictatura justiţiei, cristian, almanahe, rokssana (linkuri preluate de la Pisicimea Sa 🙂 […]