alma nahe

Dansuri planetare

In arena luptelor sterile on Octombrie 28, 2011 at 5:00 PM

Soarele îmi lumina calea cuvintelor, norii le zvârleau înapoi, pe pământ…




Dacă am fi plecat cu o oră mai devreme de ora “aproape şase seara” a femeii care a uitat să nască, s-ar fi potrivit perfect, dar simplu, ca o co-incidenţă, cu ora la care jet lee ne cânta simple plan, înregistrat în studio. Dar nu ne băusem încă cafeaua…

Albina îşi scutura fudulă sau poate, de frică, mierea pe parbriz.
Ne însemnase.
I-am părut importanţi, ca secundă. Atât a zăbovit, apoi s-a grăbit spre… Chiar aşa, albinele nu se rătăcesc niciodată?
Noi, spre ora de visare, cu o dâră de miere în plus. Vedeam asta, fiindcă priveam tot înainte.


Am deschis acum un minut fereastră.
Mărgele-sudoare, pe frunte, ca roua dimineţii,
reci,
în care tu, dragul meu, te îneci, din nou, la mal.
Tu mă vrei insulă, uneori doar roabă
în care să te urc şi să te car
în patul meu, naufragiat,
şi-n somn,
să te mângâi, să te dezbrac.
Îţi salvez plămânii,
doar te îmbrac.
Eu o să dorm în cadă.
„tu dormi în cadă?” mă întrebi.
Tu, dragul meu, lupţi mereu
contra naturii,
eu doar îmi fac provizie
de cuvinte-lemn şi cuvinte-piatră
pentru scântei.
(bine, şi din cadă, pat…)
Din ce nu scapără sculptez năluci,
cârje, atele.
Timp în care tu, amnezic,
ai timp,
să îţi omori timpul,
construind corăbii, pe ascuns,
nelecuit de drum.
În pauză,
nebun, poţi să repeţi mersul într-un picior
şi mersul cu spatele, în cerc,
ca să nu uiţi fuga pe ambele picioare,
Nu te mai teme!
Fuga e ca mersul pe bicicletă…
N-o uiţi, de-o vrei!
Şi oricum, n-ai un nume
pe care să te strig,
chemându-te înapoi.
Ieri am dat la o parte o stâncă
Cine mă vedea:
„uite, o femeie, piatră mutând!”
Am aruncat trei crengi peste gaură.
Apoi am acoperit-o cu o felie de scoarţă a unui copac,
încă verde.
Azi ieşim la plimbare, pe-acolo?
Pe jos!
( Am ascuns bicicleta prin iarbă,
iar bărcii mele, inima, i-am mai dat o gaură. )
„ai o bicicletă?” m-ai întrebat,
aproape de locul unde-am ascuns-o.
Am tremurat! Şi-am inventat primii fulgi de zăpadă-n octombrie:
„ninge! ninge!”
Te învălui, dansând,
Te dezvălui, cântând,
înderpărtându-te de răspuns,
şontâc-şontâc.
„am un radio!”…(o să-l arunc acum cât colo.)
„e stricat!”( îţi aduc o şurubelniţă ca să-l repari.)
Te ocup!
Fiindcă mă ocupi…
De ce vrei să ştii ce mai e prin lume important?
„hai, întrece-mă la sărituri într-un picior!”
peste aceste cuvinte-fragment,
praf în ochi,
rumeguş pe gând,
căci te-am sculptat, atentă, ani de zile,
dar te pot sparge, accidental, pe loc:
„nu te iubesc!”
Doar valuri, valuri…
Care mi te-aduc
mesaj, închis în sticlă,
justificând neîmplinirea-n
IUBIRE,
acest unic vers
în acest univers,
în care şi tu ai curbele tale verbale…

foto: de dincolo,
de-aici,
de acolo


Uneori folosesc norii, drept MAGazie de resentimente, dar, din ce în ce mai des, în ultima vreme, programul ăsta.
Lălăielile almanaheşti tot la laptop, ca de obicei.

alte n(ins)ori:camelie cu d(r)ame, cella, dunia, fotostefani, maskirovka, poiematike, psi, umm,
valentina.

Anunțuri
  1. O boare care-nsufleţeşte liniile.

  2. M-am agatat de maini, am incheieturile prinse… Si ma rotesc. Stii cum e? Se cheama dans?

    Multumesc 🙂

    • Manoka, ştiu cum e cu încheieturile prinse! Ştiu cum e şi cu rotirile, fiindcă-mi face semn bucla-mi roşcată, de-i plecată în azur.
      Cuvintele-ţi ascunse ţi le-aş dansa într-un delir de vin veselitor , ca-ntre prieteni de ierbar…la tine, insectar cu horă:)

  3. ” tu știi, fecioară de fum,
    Că mă gâdil și râd,
    De mă podidește
    În miez de pâine plânsul?”
    ………………………………………………………………
    Nu intreb de ce nori, de ce ninsori 🙂
    ………………………………………………………………
    „…Poate în nori să mă pierd,
    Dar ce sunt norii
    Mai mult decât un vânt condensat,
    Un fel de iubire cu punctul fix
    Orientată spre…” ……………………………………
    …………………………………………………………….

    • noru-i altoiu’ elixir,
      cel care vine, pleacă
      şi ne lasă în delir.
      ninsoarea-i foc topit,
      crăiasă ce ne trece lunecând
      dar galeş, dinspre cald, spre frig.

  4. Petre Anghel cu versurile, am uitat

  5. poate ca nu miezul, ci forma gandurilor este importanta.
    tocmai mi-am dat seama ca ceea ce leaga textele tale unele de altele, intr-un tesut misterios, e praful, asa-i?

    • ba păianjenul din dreapta! ia pune tu săgeata-n calea lui, să vezi cum îsi schimbă sensu’! 🙂
      ei bine, şi praful leagă…dar cel de stele, căci ştii(sau nu ştii) ca-ntre penguini şi cats, stau gânduri ape-ape, ce îi despart. Ştiu ce-o să spui: umbrele roşii şi pisici robuste, şi-Apolodor (îi) ca şi salvat, fără să vrea un Labrador. Miauu!

  6. Nu praful, ci fumuseţea… 🙂

    Apropo de legături, adică ce, dragă Almanhe, şi al tău tot cu… corabia plecat?!! Offf… 🙂

    P.S. Sper să fie doar o coincidenţă (fericită)… 🙂

    • Al meu? :))
      E dus cu pluta!
      Ceea ce face ca el să nu fie tocmai „al meu”…
      Ne bucurăm cu toţii(ca să nu zic toaNtele) de el!
      Prin pori de almanahe nu reiese DELOC simţul posesivităţii…ON deci, în loc de OFF.
      şi iară deci, cam în valuri îmi e „meul”, dar ochii-i sunt mereu la mal!

      • O toanta mai putin. Io nu ma bucur 🙂 Sufletul unora e „altfeluit”, daruit cu dumnezeiasca nebunie. Cu tine rad, prea le insemni pe toate, mai lasa cate ceva sa pice jos si duca-se cu noaptea, cum s-ar spune 🙂

        • O toană mai puţin. N-ul pică de la sine, în acest caz .;)
          o, de-ai şti câte pică la montaj!
          şi-apoi, dacă aş mai lăsa din (i)elele, multele să pice jos, cine-mi garantează că nu scutur chiar părţile-alea-n care tu râdeai?

          altfeluiţi suntem cu toţii, doar că, mai nebună, eu mă-nghiŢ în sec. :)trecutului îi dau în dar cea muzică a nevăzutului, de-i zicem, VIItor!

      • A, nici eu nu sunt posesivă, doar că eu am un principiu: unele lucruri, precum peria de păr, computerul şi „romeo” sunt ca periuţa de dinţi: pentru uz exclusiv personal. 🙂

  7. frumusetea prafului. 🙂
    noroc de frumusetea semnificatiilor.
    eu ziceam de praful ala magic, care are de-a face cu talcul lumii…
    acuma o sa creada almanahe ca vorbesc aici de pudra de talc. 🙂

  8. Nu cred. Almanahe are o intuiţie extraordinară (dovadă şi acest poem!), deci va deseca semnificaţiile şi poate le va rescrie, după ordinea importanţei lor… 🙂

    Eu, însă, aş putea confuda nişte lucruri, şi n-ar fi un debut pentru mine. 🙂 Aş putea crede că e vorba de pudra de diacritice! 🙂

    • da, da, şi la tine gri arg!
      elimin apele, de-s tulburi, stai liniştită, dar nu e cazul, multumesc de gri jă. 🙂
      Mă am cu pisicile care-s ocrotitoare cu pinguinii, ca şi Katie Melua.

      semnificaţiilor bolnave,
      în scopuri sanitare,
      le chem un doctor în uniformă roz! 🙂
      Argentina, pudra de diacritice este pudra aia care acoperă confuziile? 😛

  9. ninge!ninge! cu pietre mutant! şi ninsoarea prelungeşte lanţurile mintoase şi întorsura se dă peste cap. să nu zic după ceafă.

    • Buză umedă-n cer-ul scoicii, ceafă ce comun, ist anoTIMP.
      Pietrele mutant sunt cele la ridichi.
      Ningeai, ningeam, aşa că mi-am zis să te aştern, ca să ieşim la săniuş, că cu sky-urile ai văzut ce poţi să paţi, încă vuieşte TV-ul, de-mi vine să-l huidui, deşi-l ţin închis!

  10. acolo unde albina-şi scutură mierea se cade ca şi vaca să-şi scuture laptele. parbrizu-i numai lapte şi miere. cine conduce?

  11. Un dadaist!
    da’ îi prudent…şi-oricum, adoră vacile;
    nu-i plac albinele, căci ucid taţi(şi-aici mă ummplu de necaz şi dor)…

    Aiurvedic tratament holistic, au nu ştiai că vacile nu mai stau pe Autostrada Soarelui?
    S-au dus toate să se vopsească-n mov,
    Pe-Autostrada Ciocola(p)tei.

  12. aduc eu cornul!

  13. e suficient cor-ul…pe nul îl declar nul!

  14. şi nea’venit.

  15. învingător la apo’strofă, oro’logicul! o mătură de aş avea, eu aş zbura şi-aş abera, mai cu talent! şi-aş grăbi şi insectarierea şi ierbarierea, dada…aşam vinde!

  16. Cum e cu „îndepărtatul de răspuns”? Se întâmplă când simţi că nu poţi negocia sensurile? Când se îndepărtează mereu de ele însele? Facerea unora va rămâne netrăită. Iar în unele cuvinte ne pierdem.

    PS
    Pare-mi-se că eşti printre acele fiinţe ale căror limbaje sufleteşti nu admit semnele obişnuite.

    • P.L.:
      Hehe, râde-o floare-n dramă de-o legătură-ntre coperţi, cu poze.
      Hehe-ul m-a îndepărtat destul de un răspuns? 🙂
      Ne pierdem nu-n cuvânt, ci în multitudinea de cuvinte care se unesc să-l definească. Nu mai zic de variantele 1,2,3,4 în care orice străin de grai comun se pierde negreşit.
      Admit semnele, nu admit semnalele!

  17. Unei insule…poate fi a oricui..

  18. MUlţumesc! O ador pe C.B.
    Dacă aş roti poza, ea ar lua forma unui Y. 🙂
    Da’ o las aşa, încremenită-n clipă.

  19. Cumva dansul ăsta planetar; ea/el, când aici/când acolo…înspre într-acolo împletind nume şi verbe făuritoare care câteodată stau dincolo de ei; dacă vor fi într-un cândva, ele o vor spune nemaifrângând cuvinte în vocea tăcerii, în semne trimiţând la alte semne, descoperitor de întrebări în timp ce năruieşti năluci dincoace, dedesubt de cuvintele-pietre amnar din care o scânteie sărind fură de la cealaltă înflăcărarea pe care o înaripează înspre ardere la o temperatură pe care, febricitant, o aprinzi într-o pornire mistuindă de neobliterat.

  20. Eu n-aş fi putut a o zice atât de clar, fără să-mi reglez sharful (sau sharpul?), adică „brici” mai pe româneşte(?) fiindcă în timpul expunerii, eu fiind eu şi nu un mine detaşabil, influenţez gradul de sharpness al imaginii de ansamblu direct şi nu indirect (se ştie, la timpii mari de expunere avem cu toţii acel motion blur datorat mişcării subiectului sau modificării unghiului de percepţie).
    Ce bine că, câteodată, obiectivul e în mâna unui om care ştie să-l cumpere, să-l regleze şi aşa mai departe…sau mai aproape. 🙂

  21. pfui, da ce îmi mai place la tineeeeeeeeeee!
    deci (că cică e la modă 😀 ) : îmi place că ești genială, îmi place cum zăpăcești cuvintele, îmi place pagina asta super mișcătoare li originală, cu tot cu păianjenul din dreapta… deci…da 🙂

  22. d’agata, m-am aliniat stelelor deja! :))
    Între timp, am judecat ceasul pentru furt de „minute preţioase”, a ieşit „vinovat din” file, am vrut să-l închid într-un format nou, da’ n-a vrut pagina asta mişcătoare, căci are o temă şi o ţine pe a ei. Am ajuns însă la o înţelegere şi asta când mi-am dat seama că nu numai minutele le subtiliza, ci şi 1h…până aici, i-am zis!(n-am mai putut să zic hait) şi-apoi am dat-o înapoi, nu-mi furi tu mie h-urile! deh, lupte, d’agatha, lupte! :))

    • și „ie” grele, domle și luptele astea uneori! Eu însămi mi-am setat/ certat tema să arate ce oră vreau io! nu de alta da ar fi fost interesant ca răspunsul meu să apară înaintea întrebării tale :-)))))

  23. Tu mă vrei insul(in)ă..na că o zisei şi p-asta! 😉

almanahiţi, vă rog!

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: