alma nahe

girl in a pipe

In arena luptelor sterile on Noiembrie 13, 2009 at 7:41 PM

girl-in-a-pipe

E pentru prima dată când n-am avut un plan de zbor şi mărturisesc  că am avut ceva etaje de urcat. Însă nu de astăzi (şi nici de ieri, alaltăieri ş.a.m.d.) totul pare să nu fie aşa cum ar trebui să fie…

Notă: Aceasta este doar o descriere abstractă a unei stări pentru mobilizarea întregului MINE  pentru a ajunge la mai mult şi  la mai bine în căutarea de sine … notoriu !!!

Nu spun că nicăieri.  Eu sunt, pe undeva,  EU. Cea cu orgolii,  cea cu nevoi. Nicio surpriză, cred!

Nu am niciun instructor de zbor în acest moment, dar necesitatea de a mă deplasa zburând îmi vine mai întotdeauna din necesitatea de a conserva respectul de sine, evident, ilustrat prin acest balon.goodyear22

girl with her finger stuck in a  hole

I-adevărat, mă pot da cu capul de pereţi, mucii mi-i pot şterge cu manşeta şi mai ştiu că orgolioşii au întotdeauna o piatră rece sub cur…dar când văd un mâner în faţa ochilor, o clanţă…o apăs! Ori ea, azi sau ieri( ce, contează când?) s-a înroşit, m-a fript…dar tot am apăsat.

Oricum, mai întâi am dat gaură-n perete ca să văd ce e dincolo de uşă, am întins mâna cât am putut de mult, apoi mi-am dat seama că gaura era prea sus, aşa că n-am mai tras cu ochiul şi am pus mâna pe clanţă, direct! … Acum caut o frază nesfârşită, una în care să nu pot înainta grăbită, să-i pot pipăi miezul încordat de jocul sensului…un ţesut, o textură care aşteaptă o urmă hoi­nară dispusă în text asemeni seminţei…loading…

black-holes

A!!!

Înainte de a prognoza unde voi cădea pot afirma că o să cad oricum pe capul meu,  pentru că WOW, am învăţat din experienţă că pe capul altuia nu e bine să cazi…

şi nici nu scrie nicăieri click aici pentru a deveni mai înţelept, şi nici mai supus, şi nici mai…mai…mai…

dar puteţi da click aici să vedeţi cine-i autorul desenelor…

buttercup

La dreapta mea stă sâmbăta, nemişcată de saltul meu, dar asta pentru că nu îi garantează nimeni o recepţie bună a imaginii şi nici o dublare bună a propriei mele voci.

Uneori, de dragul stăruinţei sau al sensului ei, mai degrabă, tărăgănez, trag de timp, de cuprins şi-mi mai prelungesc şederea( între coperţi, desigur)…dar şi aşa, cu nasul în cărţi, oamenii de pe lângă noi sunt greu de suportat. Mie mi-a plăcut întotdeauna să le scutur praful dintre cărţi şi să merg mai departe;  de la unii nu rămân decât cu o furnicătură în poignet-ul mânii stângi…de la încordare, poate…sau de la rheumatism, umoarea cea rece, al creierului rezultat către extremităţi.

girl-growing-tree

Într-o seară, luând cina cu mama pe balcon, mi-a mărturisit că în copilărie a lovit-o trăznetu’, pe ea şi pe fratele ei…fără să îi povestesc eu nimic şi fără să conduc eu discuţia într-ale naturii ascunzişuri  mi-a mărturisit  că n-a simţit decât un gust amar şi că a avut noroc că n-a murit.

Va să zică norocu’ are gust amar!?(şi aici las loc unei continuări…)

girl-through-hoop

PS: Ah, de unde am pornit? Dincolo de scris…

Adică nu că nu ştiu. Ştiu! Eu ştiu! Dar înăuntrul meu mai sunt şi alţii, altele…şi de-asta nu mai ştiu…

Anunțuri
  1. Într-o conductă nu-i greu de zburat? Sau „pipe” din titlu are altă semnificaţie?…

  2. i-a căzut greu la fiere norocul. fiere sensibilă, mama ta. la tine s-a transmis sub formă de ‘nflăcărare capilară.

  3. Vaniuşka, „zburatu'” are altă semnificaţie, căci conducta e la locul ei( după tub, ţeavă, canal) în dicţionarul online englez-român; recunosc, e oarecum dual titlul, da’ nu-ţi bate capul; aşa s-a brodit; oricum, se poate zbura nu într-o, ci dintr-o conductă dacă există pe undeva o mână „binevoitoare”, un robinet, un jet pe măsură; bine, că mi se poate reproşa că ce căutam io-n conductă, asta-i altă poveste…mai recunosc ceva, m-am gândit şi la pipă, da’ nu există pace s-o pot arde şi fuma în numele ei…mai bine fluier…a pagubă.

  4. timpule, mama nu mai are fiere, căci norocu-mi piatră îi făcu’; iar înflăcărarea-mi capilară vine ea, hăt-hăt, din alte vremuri, dintr-un strămoş roş în barbă, ros în cot… şi c-un pişcot; în bot…

  5. ihhm eu nu mai scriu la tine că numai tâmpenii zic, nimerind pe unde nici cu gândul lipsă nu gândesc.
    dar dansuri irlandeze dansezi? din vârf aşe?

  6. da…nsez de se toceşte podeaua…şi da, am şi niscaiva elfi ascunşi în grădina publică…cât despre tâmpeniile pe care zici că le scrii pe aici ai dezlegare de la mine să le mai zici şi de-acum înainte.

  7. Io cred că norocu’ vine aşa, din ţeavă. ca moşcrăciun pe burlan. şi dacă are şi gust de grefe e muuult mai bine decât dulce. dulcele mi se pare a’ dracu’ de suspect. (mă rog, ideal ar fi fost sărat. cu gust de brânză, da’ e bun şi’aşa, hapă tonică :D)

  8. deci cine n-are bătrâni, să-şi cumpere burlan. eu cred că norocul este în cafea, nu geaba îl caută omizile-n zaţ.

  9. holicik, norocu’ e al chiorului, aşa e de când lumea…dar norocul nu e nesfârşit, ci dorinţa, o aventură subterană, mult mai greu de detectat ca ţesătură şi ţesere. Ştii ceva? Norocul seamănă tot mai mult cu o bolboroseală. De obicei, mi-am jucat întotdeauna cartea eului..n-am aşi pe nicăieri, nici sub fund, nici în clasica mânecă. Norocul e un tăvălug. Uscat, opac, indiferent…

  10. Sinele tău trebuie că este pe Sus…

  11. timpule, nu geaba caută omizile norocu’-n cafea, pen’că cafea = gust, aromă, formă, culoare, şi mai cred că şi sunet, şi isplic: cafeaua îţi conferă acea percepere a lumii prin „nervi”. Predilect, gustul, adică amărui… eu devin mai „orală”, căci după cafeaua de dimineaţă articulez voluptuos…ţine şi de zaţ, probabil…la teoria cu burlanul mă mai gândesc, nu i-am prins încă şpilul. 😉

    gabi, bun venit! sinele-mi e la locul lui, doar că unii şi alţii mi-l vor pe podea, alţii pe sus, în funcţie de necesităţile lor; în schimb, sinele meu, această nucă din lemn îmi este dator doar mie, adică trebuie să mi se prezinte(doar mie!, cu riscu’ că mă repet) în faţa ochiului minţii împreună cu intenţia de a-mi semnala şi acea artă care a creat-o, adică eu; evident că în mâna fiecăruia, care vor ca sinele-mi să ia altitudine sau adâncime există un ciocan…atunci mă ascund în pipe-ul acela din titlu şi-mi iau zborul; nimic mai simplu; mă dau rotundă, dar doar aşa mă pot rostogoli şi nici cel mai ciocan dintre ciocane nu mă poate sfărâma…de-aici şi negăsirea lui; dar e chestie de moment…

  12. 🙂 doar de bâtrânii care se lasă-n jos pe burlan zic, poate de-aia n-om avea moş crăciun destul. dacă nu suntem poame lăudate, să vină cu sacu’.

  13. ba, eu cred că, dimpotrivă, acei moşi cu c mare nu vin pen’că suntem nişte poameeee!
    oricum, timpule, la mine n-a venit niciodat’ niciun moş pe niciun horn, pe nicio ţeavă, pe nicio conductă, pe niciun burlan ş.a.m.d…la mine a venit MAMA! 😉

  14. 🙂 poi, chiar şi-aşa, e mult mai frumos, doar nu te-oi fi înfricoşat!

  15. […] de luni, de la psi© “poruncă”: Păpuşa De la Tiberiu, cuvintele din trecut. Au mai scris despre asta şi : Like this:LikeBe the first to like this post. ▶ No […]

almanahiţi, vă rog!

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: