alma nahe

Într-adevăr, i-o umbră de brumaru: straniu’ luciu’-n lapte

In cap umplut on Octombrie 23, 2009 at 6:55 PM

 

X:Dizolvările încete sunt desfătări,
Căci pleoapele de fete,
Ce te petrec din stare-n alte stări,
Precum destinul, lasă-n urmă pete.

 

O:Oh, tu de gheişe spui aci,
cu pleoapa albă şi buze cireşii,
cu laptele şi ciocolata-n pori.
Iar tu călare călăreţ, doar cu cât ai…
le iei, le ai…

Ai stări, precum spuneai şi tu,
de bine!
Or’ eu vrutam să zic, nu de-aşteptări,
şi nici de praf de stele dizolvat în zori.
Ziceam, deloc poetic,
că-i călătoare, precum barza, fata
dacă aştepţi să se dizolve,
solidă-n lapte, ciocolata.
(Ea vrea, ca praf s-o faci…
ca să mai stea.)
X:Ca nepoetă ştii, se-aşterne pravul
În miez de flintă, măduvind frumos,
Când ea, tu, ora, bateţi timpul, gravul,
Şi laptele-i o băutură de prisos….

0018
O: Îngerii ciocolatei fug
şi mi se culcă-n“plai cu boi”.
Clipesc şi-aşa plesnesc eu, nărăvaşa, timpul,
Peste cur,
Căci nu e poezie fără croi.
Cum dizolvarea-şi găsi rostu’-n mic dejun vioi
eu nu mai stau, căci uite, se fierb ciorbe,
Semn e că cina vine peste noi.
Iau ciocolata..
Şi mă-nchid în flintă
Laptele-l las!
Ca până mâine să se prindă.

0018
X:Dacă te prinzi, e bine să te-nchegi
Trandafirând în jurul unei legi
Săpate-n lapte ca o ciocolată.
Aplauze: eşti fată, amăruie, dată…

0018

O:Uite cum pui acu’ de mămăligă
Şi mă mai ţii pe-aicea o ţârică,
Cu sfoara-n mână,
Harnică s-o tai.
Nu ca să fug (îs dată, da’ nu luată)
Ci ca să stau,
Cât să se-nchege laptele-n ulcică,
Să prindă rima coajă tăricică,
Ca legea să se scrie mai dihai.
Apoi să plec (ca-n gaguri, cum Stan şi Bran plecau:
pa, pa-uri multe, dar tot mai stăteau),
şi să mă trag(ca o cortină)
să scrie FIN, sfârşit
sau orice are rimă,
şi să adorm flămândă,
dar cu fluturi în stomac.
Din dulce-n dulce,
ca o crinolină, în cuvinte
iată, cu acru-n buze, amăruie,
sar fierbinte( nu uit de ciocolată, zău!)
Ha, să te văd acuma sufli şi-n iaurt?…
Că tot am zis de ciorbă…
Cu-aplauzele sar şi eu,
Ce?
Mai încape vorbă?

0018

X: Se ştie de la Foarţă că, pe sub crinoline,
Crinii iau foc adesea, sub pleoapele lor line…
Aplauzele-s palme pe-obraz de dumnezei…
Da, mai încape vorbă…(în behăit de miei).


Anunțuri
  1. Inflacarata ciucalata, ghicituti-am miezu de lapte parca.
    O sorbitura intre doua..acte. Da’ personajele-s adevarate!!;)
    Unu de cioco, una de lapte.

  2. măilucik, cel x(de cioco) se topi, se duse…din păcate. 😦
    Rămâne, dară, să mă torn în forme,
    nu înainte să mă fierb niţel,
    apoi să pun acele-ingrediente lipsă
    ce dau culoare, caramelizează şi-ntăresc, că
    restu-i fler! 🙂

  3. În bucătăria lichidă dizolvările mobilează desfătările
    la temperatura la care laptele dă în foc
    sporeşte sporeşte sporeşte
    pân’ nu mai rămâne’n ibric mai
    deloc.
    laptele nu’i o băutură
    prisos
    e un instrument de măsură
    a temperaturii pân’ la care
    ţi’e permis să
    creşti

    (io una prefer iaurtu’:D)

  4. Nu-mi place laptele praf. La o adica, ciocolata de casa il revendica, dar cine te pune s-o faci in casa? Mergi la magazin!

  5. holicik,
    fiert-uri…
    pri-sosu’ e un instrument de măsurare pân’ la care ţi-e permis să te umfli, să faci spume…prisosu’ în lapte-l înţeleg, deci; nu-l înţeleg pe cel al vieţii-n moarte…DAR, de-asta există ciucalata, nu?
    PS: Nici mie nu-mi place laptele, fiindcă-mi seamănă. Pot fi şi dulce, şi acră, băubilă, în orice caz. Şi, dacă nu, merg şi strecurată prin tifon. Tot o brânză! 😉 :)( nu că nu m-aş iubi!)
    Da’ sana, da!…mens sana? 🙂

  6. afro, mi-ar plăcea ca rostirea şi ascultarea ce se împletesc aici să fie asemeni drumului unui copil ce se joacă în preajma mamei sale, în bucătăria lichidă (cum frumos zice holicik) îndepărtându-se şi întorcându-se apoi la fusta ei pentru a-i aduce o pietricică sau un capăt de aţă, trasând astfel, în jurul unui centru liniştit, un întreg spaţiu de joc, unde pietricica sau aţa contează (fiindcă pitricica poate fi ciucalată, iar aţa, lapte în imaginaţia copilaşului) şi mai puţin dăruirea lor plină de fervoare…aşa ceva se găseşte la magazinul de care spui? 😛

  7. Dacă X îmi pare impecabil, la O mă irită că sfidează prozodia…

  8. Vaniuşka, prin sfidarea prozodiei O învăluie impecabilul scriiturii lui X, dându-i târcoale, curtenitor — desfătându-se. Perversiune ? Capcană a tandreţii ?
    Rostirea lui O s-a făcut pe dinăuntru, la o anume tensiune afectivă( nu amoroasă şi sub nicio lege a scriiturii- la obiect observaţia ta!)
    O a păcătuit cu Textul, neatingând dreapta înţelepciune de a iubi scriitura lui X în tăcere…o tăcere definitivă pentru X la momentul acesta AICI, dar bănuiesc că el versifică la fel de impecabil ÎN ALTĂ PARTE. Pentru X s-a tras linia, din păcate…Iar O n-a făcut decât să pomenească intersectarea cu X la un moment (dat, apoi luat…); un in memoriam, dacă vrei…

  9. simt cum ceva s’a spart prinosu’ meu prin oasele tale
    http://e-oli.blogspot.com/2009/10/cadoua.html

  10. eu mi-am ridicat manşetele şi mi-am scufundat labetele în ciocolată cu lapte şi cu ciorbă. în iaurt n-am mai suflat o vorbă fiind prea preocupată, mă întorc eu, că vreau să merg pas la pas la pas cu omuleţul 47umgx3, să mă măduvesc şi trandafiresc.

  11. almanaaaaheeei? candidezi la ceva?

  12. s’oro, sunt catindat la percepţie! da’-s şi în stradă cercetând pulsu’ alegătorilor; mă asigur că nu-s turmentaţi.;) îmi revin io, nicio grijă! cât ţi-ai suge deştele de cioco, cât ai zice peşte din ciorba de peşte; io cred că almanahe punând pe omuleţu’ 47umgx3 şi-a semnat singură senti(men)tinţa…:P

    holicik, sparte-s oasele, nici cenuşă nu-i de-mprăştiat în mări şi zări; prinosu’ tău e domnesc.

  13. păi dacă-s neturmentaţi n-o să mai meargă niciunul la vot. eu zic să-i trimiţi la crâşmă din timp. da, merge ca pe bandă omuleţul. poţi să-i pui şi piedică!

  14. duamne, almanahee, esti toba de pre-electorale! nu’mi faci si mie instructaju’?? io nu mai am nici buletinu’, ca mi’am pierdut tuoate actele pe cand ma intorceam in fapt de nuapte pe carari 7. nu mai am identitate, pot vota? spune’mi ca pot vota, ca io’l voiam picrin ca rimeza cu versu’ ala de’ti place tie a lu’ fuoartza. si ca l’am vazut io in poza aia de june prim androgin 😀

  15. ala’i mersu’ omuletului ieti. ieti’ti cum se duce el greoi ca un bolovan la urna.

  16. hei! la multi ani! ne dai bezele? daca nu, am eu: mua, mua, mua, mua! aşa mi se pare mie, da’ nu-i obligatoriu să fie ziua ta, doar că mi se pare. 🙂

  17. X:
    „Toate nopţile se topesc într-o singură noapte
    În care sufletul se pune pe fapte
    De parcă nesfârşirea sună din goarnă
    Cum că lumina vine să cearnă
    Tot ce-i în noi..
    Coboară puhoi
    Rândurile scrise şi netrăite
    Atât de orgolioase, aşa de smerite,
    Încât pedeapsa e totuna cu crima,
    Încât destinul devine ştima
    În care greşit e un tempou,
    Insignifiantul meu eu…”

  18. In care greşit e un tempou
    Insignifiantul meu ou.

    nu??? adică tocmai la ultimul rând să strici rima?

  19. oră tîrzie, e o poezie marcă înregistrată X, în care eu-ul e la locul lui…

  20. deci tempeul e vinovat? bine, bine… dacă vreţi să naşteţi astfel de interpretări, asta e! 🙂

  21. of, n-am vrut să nasc nimic! era doar un ‘in memoriam’!…:(

  22. O: Teiuţ, bun (re)venit într-o seară de noiembrie, şi deşi e răcoare şi întuneric, obscuritatea e desfăcută în fâşii luminoase, tremurătoare, de becul fierbinte al unei lămpi…

    s’oro, târziu mai reacţionez şi eu…dar e o perioadă dificilă; mulţumesc acum de urare, arhangheliţă cum îs am pornit nişte războaie p-aci şi nu ştiu cum să le mai sting; de fapt, nici nu le-am pornit eu, da’ dacă tunul e îndreptat spre mine, trag şi eu…:P

    jock, şi însetaţi!!!

    holicik, poţi vota şi fără act, stai liniştită, dar trebe musai să te-nscrii într-o partidă; poţi vota chiar de mai multe ori neavând o identitate proprie. 😉

  23. 🙂 trage, războinicică a luminii halogeloase, trage-n ei cu raze verzi, cum am învăţat la cinema! te-aşteptăm cu lauri la pliculeţ.

  24. luaţi-o ca pe un in memoriam! fără interpretări!…:)

  25. Teiuţ, sunt sigură că ora25 doar s-a jucat cu oul din tempou, dar nu cu intenţia de a-l sparge…când am pomenit de războaie mă refeream la cele ale mele, din real; nicidecum nu zărisem vreo armă ridicată pe-aici sau vreo lin-guriţă gata să spargă oul…la mine mesajul a ajuns intact şi am înţeles că era un „in memoriam” pentru X. D-zeu să-l odihnească!…au trecut deja două luni de când lumina a cernut tot ce era de cernut din el, însă îi rămân pre-scrierile, cum îmi place mie să le numesc. 🙂

    eu, tu, ora (ne) batem (cu) timpul, gravul…

  26. dintr-un motiv anume, nu-mi apăruse un comentariu, de aceea l-am rescris (acum văd că sunt amîndouă). am înţeles că războaiele sunt ale tale şi reale.
    au trecut două luni, au trecut multe vorbe…

  27. nu,nu, n-am ridicat linguriţa asupra oului :). aşa am eu obiceiul să maiun la lumea de pe uliţă, da’ nu sparg nimic.

  28. deci scuzaţi mi s-a incurcat si miaul in el insusi 🙂 bine ca s-a terminat!

  29. Teiuţ, primul comentariu se dusese la spam, de-asta nu apărea; îţi mulţumesc că ai adus cu tine încă o fărâmă de(din) X aici…

    …uite, şi ora s-a cuminţit 🙂

almanahiţi, vă rog!

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: