alma nahe

De subt deștu’… 0 fantezie în cheie rusească cu… umma gumma, um(m)a turman, desene, animate. De post!!!

In arena luptelor sterile on Aprilie 4, 2009 at 2:08 AM

O mUmmă pe bancă. La dreapta, fiica ei. Alături, ( nişte )almanahe.
-Iuhuu. Pot să sug şi eu ca(-n) almanahe?
-Taci! Vrei să stârnești o avalanşă?
-Degetu’…he,he…leapşăăăăă( de servit la rece)
………………………………………………………………………….
În alt arc de cerc al lumii (sau colţ, cum ne-am obişnuit să-l numim),
exact în acelasi timp, de-a dreapta tatălui, şade fiul sacrificat deja.

-Îţi mulțumesc fiule că ai aranjat toate astea!
-Un fleac, tată, un fleac!
-Ai observat? Oamenii n-o suportă prea bine!
-…
-Căldura, zic…Oamenii n-o…
-Am înțeles! Nu sunt surd!
-…
-Şi…tată!… nu mai vorbi! Atunci când o faci işti adieri fierbinţi!
De-abia am reuşit să-i ră(tă)cesc!
-Fiule, nu mai fi atât de temperamental!
-Sunt toane, tată! Nu temperaturi!
-Tempera…
-Tată!!!!
-…turi!…(după o secundă de frecat menta) Fiule!
-Da, tată!
-Scoate-ţi degetul din gură!

……………………………………………………………………………..
Înapoi, în celălalt arc, undeva mai jos. . unde vremurile s-au cam stricat.
-Mami, mami! S-a stricat vremea?
-Nu! Acum e bună!
-Mami, mami, eu vreau să stârnesc acum o avalanşă…
-Fiica mea!!!!
…de-ntrebări…
-Hai, zi!
-Dacă e soare şi apoi nu mai e, adică se strică vremea, nu?
-Da!
-Şi dacă e soare si apoi nu mai e, atunci e nopate?
Nu! Noapte!
-Word piratat, îmi bag….
-…fiica mea!!!!
-…Degetul? Mi-l bag, mi-l sug!
(după un an, cam cât o secundă dumnezeiască, de frecat menta)
-Mamă! Oamenii mari sunt cam aiuriți ! NU?
-Temperamentali!
-Temperaţi-continentali! Nu?
-Dumnezeu ştie!
-Dumnezeu vede?
-Nu ştiu…dar eu simt că…
-(mi)…freacă menta?
-Scoate degetul din gurăăă!!!
…………………………………………………………………………….
înapoi, în arcul de sus…unde e senin și nu se întâmplă aproape nimic.
-Fiule, aud voci! Lumea asta rotundă îţi aduce mulţumiri!
-Încetează, tată! Ştim amândoi că-i o înşelătorie! Ei îţi mulţumesc ţie.
-Of, fiule, oare cât timp o să mai treacă pân’ o să mă ierţi…
-Am răbdare…Am avut 33 de ani…Acu aştept să mai cresc şi…mai aştept ceva…sfârşitul…lumii. Acum pot să-mi bag degetul în gură?
…………………………….
Undeva… sub pământ., la timpul trecut.
Un om se odihnea pe o bancă în stația de metrou. Cu mintea aiurea, cu ochii pierduți într-un fix prea gol, dar prea plin de simțiri, un alt om îl privea temător și se identifica cu el, (psih)analizându-l, … Omul, odihnit de-acum, s-a ridicat de pe bancă înaintea tuturor grăbiților, și-a băgat…degetul în gură… și s-a aruncat în gol. (I-a încetinit un pic, din îmbulzeală, nu?) Celălalt om, privitorul, neputincios, s-a așezat pe o altă bancă, așteptând reluarea circulației metroului și se gândi cât de ironică e soarta cu el… să fi avut bani de taxi în după-amiaza aceea i-ar fi arătat el soartei…degetul!

-Tată, ia te uităăă, încă unul care n-a rezistat…s-a sinucis
cu un metrou! Îl ierți?
……………………………………………………….
…și cum acolo unde e tăcere merge și un cântec, chiar dacă de neînțeles prin vorbe, chiar dacă prea pre altă limbă, undeva, mai jos, vine și înțelegerea odată cu traducerea, …alteori vine de la sine… dar niciodată doar sugându-ți degetul…

……………………………………………………….

Eu mă uitam la desene animate,
Ca un pescar, ce l-a prins asfinţitul, pe mal.
Şi chiar am uitat că viaţa mea e mereu o gară .

Mă uitam la desene animate, şi…
la uşa camerei mele a bătut cineva…
Când am deschis l-am văzut
…pe Disney!
El mi-a zâmbit şi mi-a zis:
„Copile, dragă copile, eu am desenat asta pentru tine,
Băiete, dragă baiete ţi-am desenat vara ta”

Eu cântam la chitară şi mă uitam pe geam.
Gândurile mi-au zburat undeva…
Undeva, în munti, unde soarele e aşa de strălucitor
Încât îţi ascunzi privirea de el…

Eu cântam la chitară şi mă uitam pe geam,
Când la uşa camerei mele iar a bătut cineva…
Am deschis şi… era Visoţkii,
El mi-a zâmbit în prag şi mi-a zis:
„Prietene, dragă prietene, la ei…
la ei, e foarte complicat cu chitarele
Prietene, dragă prietene dă-mi voie să cânt la chitara ta, pot?”

Eu mă uitam la un film, la „Mâna cu Briliante„.
Îmi place foarte mult filmul ăsta…
Cineva din spate m-a bătut uşor pe umăr şi…mi-a cerut o ţigară,

Când mi-am întors capul… în fotoliu şedea Andrei Mironov,
Şi el se uita la acelaşi film,
dar era cam trist.
… nu stiu de ce…
El mi-a zis :
„Ştii… eu am plecat fără să-mi duc până la capăt rolul…
Bem 100 de grame?”

Eu mergeam pe stradă, mergeam plouat…
după un concert…
Ploua încet pe acoperişuri,
Eram îngheţat, ud şi nici bani nu mai aveam,
Si am întârziat la metrou …am întârziat.

Mergeam singur pe străzile plouate şi…
la un moment dat am văzut pe cineva
Când m-am dezmeticit era… Dumnezeu…
Şi el mi-a zambit(nu era plouat) si mi-a zis:
„Arăţi cam obosit, măi băiete… Poate ai nişte dorinţe?
Hai, zi, că eu te ascult…”
Atunci i-am zis: „Dă-i chitara mea lui Visoţki şi…
ai nişte bani de taxi?…
Îmi este foarte greu să-mi imaginez, că îndrăznesc să vorbesc cu tine…
lasă-mi un autograf…vrei?
… să mă laud cu el, lui Disney

alte cuvinte sunt de prisos, și în plus, prea m-aş lungi cât o zi mare, de post!

Anunțuri
  1. Era de fapt o leapsa culinara la origine. Dar cui ce-i pasa daca noi papam caldaram si degetele?

  2. Oamenii de geniu isi gasesc refugiul in arta, asta este portita pe care le-o ofera societatea, nu?

  3. cum dumnezeu se poate comenta la textele tale?! tare mi-a placut ghiveciul asta spatial! (ca sa fiu in ton cu leapsa culinara)

  4. Prea ne dezicem de supt(de)deget, el uneori e ramasita ruseasca din noi…
    De fapt, radical vegetarieni dupa niste ani de mancat toate cele bune ale porcului :)) ne dezicem de noi, de tot. Restul e tacere, caci nu avem voie rusofonii almanahesti de-astea!
    (auliuuuu si au fo alegeri la moldoveni – ce moment ti-alegi pe contrasens…)

  5. 2umma(nu-ţi bag coada de maimuţă, că mă cerţi; da’ tot am apăsat pe tastă curat, fără shift…):De parcă n-am porni, de mici sugaci cu un scop şi, p’ormă, cărările ajung de ne (con)duc spre alt ghiveci.(bine intuit de Lollitt!) Care într-un final, deh, câh sau of, onomatPEiceŞTE vorbind, aduce şi binecuvântatul sfârşit. Aşa şi io! După bucate, nu mă ling pe deşte, că-mi ajung până la ultima linguriţă, furculiţă, cuţit, direct în stomac. Le ling până la ultima picătură. Nu mai rămâne ni’ca şi pen’ deşt, ca să ling. Căci şi ficatul are partea lui de pohte.
    La mine, CA Şi la tine, CA Şi la voi, calda râm(ă) e meniul zilei. Apoi apar fluturii, apoi fâl, fâl…la BEC.
    @Planeta idioţilor: Da’parcă ştii cum e cu toate astea? Şi dacă ştii ce poţi să faci?…şi dacă faci, parcă ce mare lucru poţi să faci?
    @Lollitt, la mine se mânâncă cu deştele, cu pâinica muiată-n ghiveci. Nu ţin la protocol!
    Orice-ai da, de pomană, e primit!
    @funduleană de PRadă: Ai răsucit cheiţa şi ai prins alte posturi…străine???;)) La ei, podul de flori e dărâmat deja (fie-le solul fertil!!!)… orice fel nou, cu iz românesc ar împrumuta, pentru o recoltă mai bogată, secera şi ciocanul sunt tot la liocu’ lor, contrar sensului de tăiere, arătat de Evropa.
    Eu sunt pe contra SENS pen’că politica mi-o cere.
    Mi-am ales, momentul, într-adevăr!

  6. rusia la zi? ah,nu zaiet, nu pagadi!!!!!!!!!finalul va fi acelasi, chiar daca capitalist. 😉

  7. …almanahe simti un iz de primavara dinspre sufletul ei rusesc, doar ca nu recunoscu din prima, era prea familiar…
    (intre timp, vreo cativa moldoveni scoasera degetu. din gura.iesi un luung fluierat!)
    hmmm,un contrasens nu e un nonsens, carevasazica.:))

  8. almanahe, nu prea esti dusaaaa…la biserica; ca(nu e cacofonie, da????!!)in rest ESTI!;)dar in rest numai de bine…ceea ce ai scris e ca bombonelele de pe coliva ( ca sa fiu in ton cu tema)

  9. pe sub dejtele mele venite din gheorghe gheorghiu dej (nu ala cu folku’, alalalt care se trage din gheorghe doja)se desfasoara un triptic almanahic bre de ma doare la dejtele (si’alea d la maini, si’alea d la picioare)…ideea era ca 3 postari in plin post s’au aliniat-limbric, cioc’n’cio…curat tripticooltura almanahica pe soseaua d centura…centaura mai sta o tura…hai c’am sa mi’o mai iau la dejte de’acuma, c sa mai zic.

  10. @cfi: Nu, nu! Pol(iti)ka la zi!
    obmineaua tişe, obmineaua tişe, ubjeniţkăi polka,
    ţopşâi domnejeli, ţopşâi domnejeli, ţopşâi na veseli,
    vâ eşi veseleski, vâ eşi veseleski
    joci poco hati,
    ne vijujiţi stranâi cohaci moe ciornâi hoci,
    ne vijujiţi stranâi cohaci moe ciornâi hoci.

    @funduleană de prada: da, da! Şi iute podul se-ofili!

    @afrodito:pân’ la zece ani… fuse şi se duseeee…la biserică…apoi, într-o zi, găsii o vestă agăţată în mărăcinii de pe lângă biserică…eu aş fi zis ca cacaua din colivă, dar eu îs almanahe şi nu văd frumueţea precum afrodita din tine, care ies(t)e la numărat….

    @Holicică: S-au aliniat stelele, din motiv folk(clor), fost rock, de Juraj( Dóža zilnică). Cea mai cea capsulă ţintaură cu tulpina erectă vine ca un pansament, pen’că:
    Torn zilnic o revuluţie…
    La cel dej’d mijlociu belit!

  11. Ce de-a personaje cunoscute (de unele, tocmai credeam că scăpasem, pentru că fugind, ca gogoaşa din poveste, de influenţa culturii ruse periferice (aşa cum se întâmplă în Basarabia), nu ai cum să nu pierzi şi legătura cu marea parte a producţiilor culturale sovietice…) 🙂 Şi aici, uite peste ce pasiune pentru „sufletul rusesc” am dat! 🙂

    Mă întrebam de unde modelul sintactic rusesc în versuri de genul:
    „Linii eu am numărat,
    fiindcă strada Lunii nu ai desenat.”? Mi-am zis că e o formă de a imita gândirea/vorbirea copiilor, dar se pare că e, totuşi, o influenţă a limbii ruse. 🙂

  12. 🙂 înseamnă că sunt dovada vie că, dacă nu există constrângere, plăcerea îşi face loc în mod natural…

    se poate să fiu influenţată şi de una, şi de alta; de gândirea/vorbirea copiilor, pentru că am un an de zile de când (de)ţin un atelier de actorie pentru pitici, de la 3 ani în sus; cu prietenii moldoveni e poveste, am şi locuit împreună mai bine de 2 ani (de prin 2004 până-n 2006, cam aşa) şi vorbeau şi-n ruseşte, mai ales atunci când vorbeau de-ale lor, viză, depunerea actelor pt. cetăţenie română, alegeri ş.a.m.d; l-am rugat pe unul dintre ei să mă mai înveţe câte ceva şi s-a mai (a)prins câte un „l” în mine; eu am dat când semn (că-s) moale, (când că-s )tare … 🙂

    apopo de copii, de curând l-am surprins pe unul dintre ei, în vârtă de 4 ani, zicându-i altuia ceva de genul „realitatea e că…”; restul nu am înţeles, căci eu tocmai le explicam celorlalţi ceva şi nu fusesem atentă la context; m-am oprit din explicaţii şi l-am întrebat dacă înţelege ce e „realitatea”;
    el, puţin mirat şi oarecum mândru de întorsătura discuţiei, fiindcă tocmai le ţineam o morală zdravănă, zice :
    „păi, realitatea e asta de aici”;
    „de aici, de unde”  , zic eu, încercând să-l încurc;

    „de aici, din sala asta”, continuă el, pe un ton foarte convingător;
    „bine-bine, da’ dincolo de fereastră nu e realitate?” (avem nişte ferestre mari, cât peretele)
    „nu e!”…se mai gândeşte un pic, apoi zice: „nu e realitatea noastră! e realitatea lor!” (ferestrele dau înspre parc, unde e un spaţiu de joacă pentru copii);
    eu, ca să aflu până la capăt cum stau treburile, insist şi zic:
    „da’ de ce nu e a noastră, a tuturor?”
    el se enervează de-a dreptul de întrebare şi zice:
    „păi e foarte simplu, Oli! eu nu bat până acolo, nu văd foarte clar!”…aici m-am blocat şi le-am dat o pauză 🙂

  13. Frumoasă povestea, norocoşi piticii! 🙂

almanahiţi, vă rog!

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: