alma nahe

Archive for aprilie 2009|Monthly archive page

Apdeit la „Cine-s ăştia, Depeş mod?”

In arena luptelor sterile on aprilie 30, 2009 at 6:24 PM

Scuză: Almanahe, ca parte corp’orală a lumii sale este o creaţie de sine, apărând un şir nelimitat de almanahi care transformă unitatea egală sieşi a ALMANAHeului unic, în multiplicitate indefinită de ‘PS(d)euri’, ca să ne exprimăm verdemetafiziccopt. tuzki_013

“Cine-s ăştia? Depeş mod!”tuzki_0201

Am pus semnul de întrebare şi pe cel a mirare la loc. tuzki_016

Am belet pentru UNIVERS! tuzki_023

Concursul a fost aici.

AICI mulțumesc:
Holicik, Metropotam…tuzki_027

AICI mă bucur:
tuzki_001tuzki_004

tuzki_009

Aici… : tuzki_006mă prostesc…

Limba almanahelui capătă astfel dialecte de înţelegere a unei ascunse legături dintre cer şi pământ.
tuzki_026

ROZORZOR

In cap umplut on aprilie 28, 2009 at 9:15 PM

r1oz1
o2r4z3
o3r5
magenta-pearl-latex-party-supplies-balloon2
…coboară în mine, în contur straniu.
Eu nu roşesc. Rozesc!
În acelaşi ton al nemăsurii aş putea zice că uneori orzesc, alteori zoresc.
Poate că n-am roşit niciodată.
Poate că am rozit, am orzit, am zorit dintotdeauna. Rozcilând…
Unicitatea răspunsului, această sensibilă roz nu e negru pe alb…e verde pe alb, atunci când deasupra tronează regeşte şi rotund cel roz..
Poftim! Priveşte câteva secunde…

460px-disc_plain_magentasvg3

Te uiţi după roz, uiţi şi vezi verde…

Nimeni nu are organul de simţ ce se potriveşte perfect în raza de acţiune şi sensibilitate a unicităţii răspunsului.

Istoriile, deşi comune, nu se potrivesc, dar noi toţi trebuie să ne comportăm ca şi cum am fi făcut-o împreună.

Dar cum să construiesc întâmplătorul şi imprevizibilul gîndirii şi cum să fac din asta o arhitectură?
Rozignorând?
Orzignorând?
Zorignorând?
Semnele de întrebare sunt încă de mirare la rece.
Îndoiala vine la cald!

basic-magenta-powder6

Da’ n-o las io aşa, în uşoară plutire…

roz2zor1orz1

Roz pe panteră
Orz pe gâşte
Zor…ba grecu’

Cine-s ăştia, Depeş Mod?

In arena luptelor sterile on aprilie 26, 2009 at 3:11 PM

Titlu: Depeşă f.f.f deschisă, către Marean Vanghelie, primaru’ care este.

Care este, de fapt, un concurs, care este aici, pe baza declaraţiei lu’ nea Marean, de-aici, care este bine că a făcut-o, că dacă n-o făcea, fanii ca mine, bre, nu avea’ posibilitatea să meargă la concert, bre. (din dragoste, bre!)
Care io vreau bilet moca, că n-am avut bani nici acum 3 ani de belet, şi care m-am pus eu pe mine, să caut în analele wikipediei bre, care este aci cu vorbe de duh, vanghelioase.
Care de ce ?
Pentru că şi mie îmi place să Livin’ la Vida moca!
depeche_mode_enjoy_the_silence

Care eu acum o să fac o scurtă prezentare din pics…ăăă…şi anume :
dom’le Vanghele, tu eşti Marean, ei care este Depeş…Ăăăă…Şi aici e domnu’ Cocoş, bărbatu’ soţiei, doamnei…care este găina blondă, care face ouă la turism, numa’ turism nu. Buun!
Şi acum să mă prezint și eu, Almanahe care sunt, care am un blog care este Almanahe’s Weblog, care şi mie mi-a plăcut mult (şi de-aia mi-am făcut blog) cum le-ai zis-o atunci bre, la băieţii aia simpatici cu diplomatu’, care i-au auzit si alde matale la televizor, că să se mai ducă şi ei, dreacu, la muncă, bre sau să citească câteva almanahe, care te-ai suit pe ei(nota almanahelui:alţii, nu aia simpaticii) şi i-ai rugat frumos să îţi zică că dacă au afaceri cu Videanu, şi care au, că de ce să n-aibă, şi care cu genunchii aicea pă la…pă la…be..beregată, ca să vedem aicea care dacă minte sau nu minte, dacă-i palpită sau nu-i palpită…( Policy Of Truth)
Care mie mi-a plăcut că ai evitat labalufonia bre, elegant, care eu scriu o depeşă aici, acum către matale, că sunt şi vanghelistă , da’ şi depeşară bre, că de-aia îţi scriu lu’ matale aici, care ştiu că îţi place şi lu’ matale de ei, şi care vreau să câştig un bilet la concertu’ lor, bre, că la Vanghelionu’ lu’ matale n-am mai prins, că nu m-am prins care ierea casa de bilete, bre, care dădea bilete punct. Nu punct virgulă bre acuma punct.
Care io vreau să te conving cu cuvintele puţine, da’ bune, a lu’ matale, că ei merită să cânte în compania electorală a lu’ organizaţia lu’ matale, sub organizarea lu’ matale, că dacă alţii poate să cânte, bre, în fum(Breathing In Fumes), de mici, adică de ce să nu poată şi ei, bre?
Că dacă dai un telefon CADO la câte un depeşar, care este 300, de fapt, de depeşari, care este unu’ singur pe persoană fizică, că s-a transformat, de fapt, deci dacă facem un calcul care este, că dacă vine la concert 10 mii de oameni bre, care este ,de fapt, 33, 3 şi 3 în perioadă, bre, adică atâţia fani au ei, bre, aşa că nu pierzi matale mulţi alegători, şi nici telefoane multe, care nu te-au făcut ei pă matale, şi nici matale pă ei, ele, bre.
Şi care, dacă matale îşi trage o tunsoare bros-pierdut, că aşa ierea depeşarii mai demult tunşi, şi cum matale ai şi păru’ potrivit şi creţ, şi dacă renunţi matale o zi, la costum bre’ şi îţi iei o geacă de depeşar, bre, de la fanclubu’ lor, io zic că următoru’ spot din campanie o să ţi-l faci despre geaca lu’ matale pesedistă…ăăă…depeşistă.
Şi acum, că este toţi care este aici prezenţi, să repetăm un exerciţiu(electoral) mai vechi, din 2005.
Luăm un ecran. Îl împărţim în două. Într-o parte geanta lu’ matale
, care este plină cu mici, iar în buzunare cu muştar, şi scobitori bre, ca să atârne mai greu, să zicem.
În cealaltă parte depeş, de pe iutube, care este şi ei frumoşi, dau bine pe sticlă, da’ nu ca geanta lu’ matale care e mai înaltă, bre.
Se vede diferenţa? (Master And Servant)
depeche-mode
Ăştia e mici, bre, ca diplomatu’ lu’ matale din spotu’ electoral. Ai înţeles, bre, mici!!!
Aşaaa…mai departe. Aici geanta lu’ matale cu mici, dincoa’ pe iutube, ei, Depeş care este de fapt patru mici, care de fapt sunt 3 mici, ca trandafiri’ lu’ matale, dar care este şi doi, şi unu’că unii pleacă alţii vine, care este ca moda bre…azi trei trandafiri, mâine unu’. Cârnaţi depăşişti, stai bre…ce spun io aici, …ăăăă…depăşiţi, trandafir uscat, bre, nu ca matale, finuţ, mic, bre și cu trandafirii proaspeți!
Acum împărţim iar ecranu’ care este, în patru, da’ nu în partea stângă unde-i geanta lu’ matale, ci în dreapta, care ar fi stânga din punctu’ lu matale de vedere, din copac, şi vedem în prima pătrăţică unu’ care este Graham, bre’, ca pâinea care este şi care este bună cu mici şi cu muştaru’ lu’ matale.
Care are voce bre, da’ nu ca vocea lu’ matale care este şi acre şi care se face auzită şi pe sub apă.
Iar ăsta, ăsta iute de-aci din a doua pătrăţică e Gore, bre, care ca şi, Gigi Becali(Personal Jesus), care chiar de îi mai sare lui muştaru’, pac- pac (Barrel Of A Gun), mă-nţelegi, este un om uman, totuşi. Şi liber, acu’ !
Dincoace pătrăţică liberă, pătrăţică liberă….îţi spui io de ce.
Care ei mai întârzie pe la repetiţii, că ce crezi, bre că ei nu au transportul în comun (cu )care mergem şi noi bre? Că şi la ei este probleme infirme cu sumele infirme alocate transportului în comun. Au! Că de ce să n-aibă?
Şi aici, ataşez un postăr, de care sunt ataşată, cu Depeş Mod, care este “Modă rapidă”, adică, bre nea Marean ei vine repede şi pleacă , cam cât ţi-ar lua lu’ matale să te urci în copac, ca să ai matale puncte de vedere, bre!
Privește cu ochiu’ lumii, bre!depeche-mode-world-in-my-eyes
Care ei este buni numa’ acolo unde are concerte, bre, că matale eşti bun din Ferentari până-n calea Victoriei, care matale eşti un om pământean şi primat, primar adică, şi care te interesează decât Bucureştiu’ şi-atât!
Au şi o manea care o să-i placă lu’ matale că te ştiu fan, care este”Oamenii, care este oameni” şi dacă mata hotărăşti în consiliu că să plătească mai mult, bre, spaţiu public, care este parcu’, izvor nesfârşit pt. matale da’ şi pentru alţi edili să mai adauge,bre, în buzunarele primăriei gologani, aşa poate că îl băgăm şi pe fiu’ ăla a lu’ Iglesias bre, ala micu De Ne Aduce alegători, bre, în preţ.
Ştiu că matale o să zici că nu cântă bine Enriche-ridiche ăla, da e frumos, bre şi prinde la alegători, bre.
Hai, bre nea Marean, ce zici? Conjugăm împreună verbu’ “a veni “?(nota almanahelui: a veni sau a nu veni depeş? depeşim ori nu depeşim? Astea e întrebările. La răspunse te ajut io)?care este, ierea şi va fi aşa:
Eu vin(adică vin fiert),
Matale vii(adică aci merge să pomeneşti în gând şi pe aia vii şi pe ăia morţi care votează cu matale),
El, ea vine(adică aci putem vorbi de o vină, două vine, adică de bambirii care suge, bre, sângele…poporului bre! care este mai mulţi, bre! )
Restu’ conjugării nu ne mai interesează, bre, nea Marean, că noi venim, că voi veniţi şi ei, ele vin dacă îi chemi şi le dai şi de mâncare. Mici! Cu muştar! Şi neapărat scobitori. Că doar suntem ţara cu cârnatu’ cel mai mare zice aia ghine, de la ghinesbuc.
Cum ai zice şi matale zic şi io, eu sunt pro-verb, care şi matale ai născut proverbe, da’ te rog eu din sufletu’ meu de copil(n.a:copil-almanahe, în sensu’ de mic copil) să le dai afurisita aia de autorizaţie, că ne râd popoarele Europei, bre.
Care eu ştiu că aci nu suntem la concursu’ lu’ Turcescu ăla a lu’ matale, care dă cu bila neagră în matale(zgârcitu’, care io aş fi dat cu mai multe în matale), că nu toţi ştie bre, că “a fi sau a nu fi”a lu’ Flutur, vântu…r…ăăăă…ăla ….spadă ăla, era de fapt pusă unui craniu pe nume Ioric, bre şi ce să conjuge bre ăla că ierea mort.
Şi care eu sunt, tu eşti, noi nu suntem a lu’ matale vine de acolo că lu’ matale îi plăcea de
versurile lu’ Lămureanu, bre, care zice aşa: “eu sunt, tu eşti, noi nu suntem”, care mă repet numa’ ca să nu uit vorba, bre. Da’ de und’ să ştie ei?
Păi, cum o spui matale “care este sau care nu este”…nu e nimeni care este ca matale. Este?
Ştiu că unii o să sară şi-o să zică că versurile e a lu’ formaţia aia Travka(n.a: versurile melodiei Zborul), da’ nu e decât melodia a lor, că versurile sunt a lu’ Mălureanu(ups, mi-a ieşit pedeleu’ din gură precum porumbeii lu’ matale, nea Marean)…ăăă..a lu’ Lămureanu.
Lamureanu?
Acu, că am lămurit-o şi p-asta, hai, mă retrag în scris şi să ne vedem la concert cu bine, să ne servim cu mici reciproc, adică io unu’, matale unu, care au ei o melodie “Ia d’aci, linişte”, care este mormânt ca tăcerea, care este pentru matale mai bună şi mai adevărată decât toate actele lu’ matale false, pe care le-a verificat aia pe trei ani pe care ai fost primar.
A matale, pe viaţă şi pe moarte, Almanahe care este tiză cu alea de se răsfoiesc bre, în tren, în microbuz şi în alte mijloace de transporturi în comune.
music_depeche_mode_004764_
Săru’mâna!
Şi scuze pentru eventualele forme gramaticale corecte ale verbelor, strecurate numai şi numai din iubirea acută, de care am, pentru Depeş, bre, dar şi pentru depeşe, aşa, în general.

Mutumesc Holicicăi, ca a bătut iapa(io), ca să priceapă șaua (tot io)!

Deci, domn Marean? Cum rămâne? Hai, că vrea și Dave să știe cum stăm cu pregătirile. Aud?
dave

depeche-mode-enjoy-the-silence-bootlegs-vinil-2008

Dicteu fentat

In cap umplut on aprilie 17, 2009 at 7:17 PM

Aş începe o nouă existenţă într-un univers unde cuvântul ar fi necunoscut şi oamenii incapabili de a zămisli propoziţii, dar mă tem că odată ştiut, o dată (sau de mai multe ori) OM, cuvântul mă va ajunge şi acolo…
cri-mouth-eye2
0018

Prolog.
Prohod.
Pantofi, pălării şi ouă roşii.
Fantome şi spirite…
Soldăţei de jucărie.
Îmi plimb plumbul…
Într-un paralel univers eu nici nu sunt, nici nu mă prefac c-aş fi.
Universul meu e simplu, nobil, elementar, exact ca la început…
Iubire, mă învârrrrrţi într-un picior şi-ţi cuprind uni©versul.
Dacă viaţa înseamnă linii, diagonale…brrr, moartea, în schimb, e o figurăăă! …geometrică.
Ne înfruptăm din roadele pământului şi-aşa căpătăm gustul iubirii, comparaţia… învăţătura…

Ideea e că notăm diferit ceea ce vedem…de aici cine să mai ţină socoteala…? (pe 2metri pătrați, de departe, cimitirele)
00181
timeless
În aceste zile, în aceste zile iau distanţă…
în acele nopţi, în acele nopţi luam distanţă…
în acei ani, în acei îndepărtaţi ani…luam lumină.
în zile de altădată , am fost pentru prima dată, în mod corespunzător, îngrijită ca pâinea.
În cazul în care cerul a fost separat de pământ, prin mare, cu foarfeca,
în cazul în care faima omenirii a fost stabilită de sus,
în cazul în care iadul a fost lăsat drept cadou…
mă supun!
00181
green0
În acel moment, nu a existat decât un singur copac, un copac, un singur copac.
Un vânt dezrădăcinat a dezbrăcat-o, de sus, din copac, neruşinat…pe ea întâi, apoi şi sucursalele sale.
Atunci, femeia a plantat un alt copac cu ale ei picioare.
Şi-a zis:: „Când va fi acest copac scaun pe care eu să pot şedea?”
Şi-a mai zis:: „Cândva va fi un pat fertil pe care eu să mă-ntind? O gât! O şoldurile mele!”
00181
Doamne, dacă ai de gând să mă duc în jos, lasă-mă să văd instrucţiunea ce trebuie să fie urmată. Scrie: „atenţie la cuvintele mele !”
Eu mi-aş pune haine curate, m-aş da cu parfum…
9
Ea, care se afla acolo, ea, care se afla acolo…
El care a recunoscut, care a recunoscut că a fost extraterestru.
El însuşi uns cu ulei de bine din candelă…
El a pus în picioare sandale şi s-a lăsat capturat de întreaga lume.
Ei tachinându-se reciproc cu răspunsuri:
“În cazul în care…în cazul în care… eu doar ţi-am spus, prietene, spune-mi numai dacă ar trebui să-mi spui!”
„Dacă-ţi spun că nu-s pentru tărâmul de jos, stai jos şi plânge-mă! Că-s pentru cel de sus, plânge-te! Căci dacă inima ta răspunde la atingere, a mea e ca?…o?Ca o cravaşă!”a mai spus el şi s-a aşezat în praf.
Inima lui răspunde ca cea de bou cu patru funduri la jug, a mai zis ea, care era, era pe-acolo şi-ntr-o bună zi a încălecat pe şa.
00181
L-ai văzut?
L-am văzut!
El stă pe o pereche de cărămizi, mâncă pâine şi bea apă dintr-o şa .
Cum de nu cere tarif?
L-ai văzut?
L-am văzut!
El e vesel ca un agricultor.
Cum îi dă mâna?
Ai văzut o femeie care nu a dat naştere?
Am văzut-o!
Cum e tariful?
Ca şi la el, cară …… cărămizi (?)
El mănâncă pâine. Ai văzut ?
O mâinile mele! O picioarele mele!
L-am văzut.
L-ai văzut?
Ah, Eu nu-l văd. … Lui, doar fumul i-a mers pân’ la cer.
00181
Click dreapta, ccopy and paste fericit!

Doină pentru Ofelia de Uil Scuturăspadă

In cap umplut on aprilie 11, 2009 at 4:05 PM

psihologie-transpersonala
Penis name generator :
Jack the croutch cobraaaaa!
Te temi că penisul tău merge prin somn? Dacă da, teama îţi vine nu din faptă ci din anume posesiuni, şi anume faptul(în sine)că el, penisul, ar putea avea degete la picioare dacă poate face asta. Şi limbă ca să povestească pe unde i-au călcat tălpile.
Na şi link de sculat brusc :
http://www.thepantswhisperer.com/
Hallo, căpitane Jack!!!

***

Conexiuni…
Cercetez! ( în bomboana de ciocolată de pe raft)
A fi sau a nu fi?
Hamlet n-a fost negru, asta e clar!(?) Dacă(sau romană) o sug până la epuizare. Topesc!
Asta înseamnă că stărui?
No, no, no! Eu cred că e vorba despre sfânta exuberanţă. Despre savoare. Despre ejaculare.

***
Deşi l-am avut cu întâiul oracol (răspunsul!)…el a venit conceptual prin răspunsuri la nişte întrebări, dar practic destinul mi-a deschis cartea…ne-a deschis, că eram mai multe.
Am mişcat masa cu hohotele noastre de râs, am mişcat şi străinii de pe terasă, căutând alt şi alt răspuns, cu degetul, umezit de lacrima izvorâtă din râs, băgat la voia întâmplării între coperţile citadelei tocite ca să ne aflăm…în treabă.
Diferit în conţinut fu rezultatul, dar în esenţă aceeaşi bombonică hamletiană de adevăr, şi-a doua oară, şi-a treia, şi-a patra…words, words, words…
N-a contorizat nimeni ce şi cum, pentru că nu ne putea opri nimeni din sublimul joc al degeţelelor şi unghiuţelor (roase)…n-am nici cartea la-ndemână să curg aci cu citat(e) antoainene.
Cum n-aveam globul de crystal( să ne arate drumul către mal) el a fost înlocuit cu un microfon, de atârnat între ţâţe, cado. De la Umma! Pntru mine. Cu nicio ocazie.
image033
Odată cu microfonul iute avânt muncitoresc spre aflarea adevărului, care este, dincolo de nooori…

***
Se zicea( în strălucirea apusului ce cădea peste falsele pietricele roşii) că să îngrijesc grădina cu pietre, că să spăl pensula, şi cică să deprind a fierbe supă şi ceai, în aşteptarea lui.
Ca să fie tabloul compleCt tâNpit(vorba lu’ Did) se făcea că aveam şi reţeta:
Se ia un borcan. Se umple cu pietroaie. E plin, bre?Eeeee!
Se adaugă în borcan(peste pietroaie) pietricele. Acum e mai plin? Nuuuu… Doar plin!
Se adaugă nisip peste pietre şi pietricele. Acu e şi mai plin?…Nu! Abia acu e plin!
Dacă n-aţi înţeles nimic, poftim! Reformulez!

***
Marile mele victorii sunt pe drum. Le sărbătoresc ca şi pe opusele lor, suratele eşecuri. Fest(ch)in.
Când vin le primesc!
Când nu, nu le aştept, căci cărările sunt făcute să deschidă alte şi alte drumuri spre potecuţa unde păcălit, prezentul îşi lasă tăiată coada de vulpe.
O cumpărătură duce la alta…hehe…
cumparaturi
Urşi păcălici ce mai suntem şi noi, bre! Guler la blonde! (beri blonde!!!)
La cumpărături ne-a mişcat melodia. Cumpăram în ritmul impus de melodie, alert…

***
La sfârşitul unui însufleţit ditiramb în cinstea futaiului(pe bani) m-am dat băTută, cu lămâie, chiar dacă drojdia din bere îngraşă, măcar lasă loc liber (des)frâului juvenil.
Mi-a(RRR) plăcea cu el(fără link)…si cu el(tot fără), da!…dar cu EL(degetul meu) întâlnirea e mai mereu o luptă, pentru că îmi lipseşte cunoaşterea detaliilor amănunţite ale tocmelii…Nu ştiu cum să prelungesc…Mă avânt nimfă, mamăăăăăă…nimfomano!
O nimfomană este o femeie obsedată de sex ca şi bărbatul obişnuit. NimfoMAN! q.e.d.

***

Mişcarea pieselor de şah(şi-a literelor) e justă, dar când ajung la pat, îmi ling rănile singură. De parcă n-ar fi de-ajuns, mai aruncă uneori o privire(nu o limbă, sau o lăbuţă) şi pisica şi apoi se miră, naivă, deh!
Fericit naivul, cel dăruit de zâne!
Să punem punct, dară, digresiunii.
Am lăsat nevoile să mă pătrundă în scris. Îmi venea să fac 3,14 de două ori, dar n-am făcut-o. M-am (re)ţinut în mine.
La sfârşitul întâlnirii aveam o colecţie de organe şi coloane preapline în mine, dar casa-mi era la doi paşi… şi dumezeul (buda).

***

În alegerea, orânduirea şi delimitarea conexiunilor jocului de ieri(de-a cititul în cărţi), adică ieşirea pe terasă cu Ofelia şi Umma s-a pus accent pe unitate, armonie şi rotunjimi, dar şi pe meditaţie acidă, succesivă, după fiece etapă a ghiocului. Fără pai!
Ne-am conferit, precum armonia ce reiese din pozăimage000,
sentimentul că din universul stăpânit de hazard şi de confuzii s-a constituit un altul perfect simetric, în care, fireşte, pe loc ne-am încadrat aleatoriu…Am avut şi microfonul potrivit, nimic de zis!
Ofeliei i s-au arătat barbari. (Cred şi eu! Siroposul Hamlet e plictisitor în demonstraţii de iubire, de moarte şi atât.)
Ummei i s-au arătat buzele umezite, ţuguiate dar nerujate, mai întâiu, p’ormă ruju’ a alunecat dând contur urmelor lecturării.
Io?… am dat fuga după şerveţele să şterg lacrimile Ummei chinuite de atâta râs, dar și de foame.
Din acest studi(o)u a luat fiinţă în noi un CEVA simbolic, soldat cu înţelegerea faptului că această alergare în circuit ne-a cam ameţit.
După această îndelungă scufundare între senin şi sine, ne-am reîntors fiecare în casa ei, mai întărite.
Şi cu sfârcurile la fel, că se făcuse cam frig.image0011
Ofelia, du-te la mănăstireeee! dacă crezi că textul ăsta e porno, ok?

De subt deștu’… 0 fantezie în cheie rusească cu… umma gumma, um(m)a turman, desene, animate. De post!!!

In arena luptelor sterile on aprilie 4, 2009 at 2:08 AM

O mUmmă pe bancă. La dreapta, fiica ei. Alături, ( nişte )almanahe.
-Iuhuu. Pot să sug şi eu ca(-n) almanahe?
-Taci! Vrei să stârnești o avalanşă?
-Degetu’…he,he…leapşăăăăă( de servit la rece)
………………………………………………………………………….
În alt arc de cerc al lumii (sau colţ, cum ne-am obişnuit să-l numim),
exact în acelasi timp, de-a dreapta tatălui, şade fiul sacrificat deja.

-Îţi mulțumesc fiule că ai aranjat toate astea!
-Un fleac, tată, un fleac!
-Ai observat? Oamenii n-o suportă prea bine!
-…
-Căldura, zic…Oamenii n-o…
-Am înțeles! Nu sunt surd!
-…
-Şi…tată!… nu mai vorbi! Atunci când o faci işti adieri fierbinţi!
De-abia am reuşit să-i ră(tă)cesc!
-Fiule, nu mai fi atât de temperamental!
-Sunt toane, tată! Nu temperaturi!
-Tempera…
-Tată!!!!
-…turi!…(după o secundă de frecat menta) Fiule!
-Da, tată!
-Scoate-ţi degetul din gură!

……………………………………………………………………………..
Înapoi, în celălalt arc, undeva mai jos. . unde vremurile s-au cam stricat.
-Mami, mami! S-a stricat vremea?
-Nu! Acum e bună!
-Mami, mami, eu vreau să stârnesc acum o avalanşă…
-Fiica mea!!!!
…de-ntrebări…
-Hai, zi!
-Dacă e soare şi apoi nu mai e, adică se strică vremea, nu?
-Da!
-Şi dacă e soare si apoi nu mai e, atunci e nopate?
Nu! Noapte!
-Word piratat, îmi bag….
-…fiica mea!!!!
-…Degetul? Mi-l bag, mi-l sug!
(după un an, cam cât o secundă dumnezeiască, de frecat menta)
-Mamă! Oamenii mari sunt cam aiuriți ! NU?
-Temperamentali!
-Temperaţi-continentali! Nu?
-Dumnezeu ştie!
-Dumnezeu vede?
-Nu ştiu…dar eu simt că…
-(mi)…freacă menta?
-Scoate degetul din gurăăă!!!
…………………………………………………………………………….
înapoi, în arcul de sus…unde e senin și nu se întâmplă aproape nimic.
-Fiule, aud voci! Lumea asta rotundă îţi aduce mulţumiri!
-Încetează, tată! Ştim amândoi că-i o înşelătorie! Ei îţi mulţumesc ţie.
-Of, fiule, oare cât timp o să mai treacă pân’ o să mă ierţi…
-Am răbdare…Am avut 33 de ani…Acu aştept să mai cresc şi…mai aştept ceva…sfârşitul…lumii. Acum pot să-mi bag degetul în gură?
…………………………….
Undeva… sub pământ., la timpul trecut.
Un om se odihnea pe o bancă în stația de metrou. Cu mintea aiurea, cu ochii pierduți într-un fix prea gol, dar prea plin de simțiri, un alt om îl privea temător și se identifica cu el, (psih)analizându-l, … Omul, odihnit de-acum, s-a ridicat de pe bancă înaintea tuturor grăbiților, și-a băgat…degetul în gură… și s-a aruncat în gol. (I-a încetinit un pic, din îmbulzeală, nu?) Celălalt om, privitorul, neputincios, s-a așezat pe o altă bancă, așteptând reluarea circulației metroului și se gândi cât de ironică e soarta cu el… să fi avut bani de taxi în după-amiaza aceea i-ar fi arătat el soartei…degetul!

-Tată, ia te uităăă, încă unul care n-a rezistat…s-a sinucis
cu un metrou! Îl ierți?
……………………………………………………….
…și cum acolo unde e tăcere merge și un cântec, chiar dacă de neînțeles prin vorbe, chiar dacă prea pre altă limbă, undeva, mai jos, vine și înțelegerea odată cu traducerea, …alteori vine de la sine… dar niciodată doar sugându-ți degetul…

……………………………………………………….

Eu mă uitam la desene animate,
Ca un pescar, ce l-a prins asfinţitul, pe mal.
Şi chiar am uitat că viaţa mea e mereu o gară .

Mă uitam la desene animate, şi…
la uşa camerei mele a bătut cineva…
Când am deschis l-am văzut
…pe Disney!
El mi-a zâmbit şi mi-a zis:
„Copile, dragă copile, eu am desenat asta pentru tine,
Băiete, dragă baiete ţi-am desenat vara ta”

Eu cântam la chitară şi mă uitam pe geam.
Gândurile mi-au zburat undeva…
Undeva, în munti, unde soarele e aşa de strălucitor
Încât îţi ascunzi privirea de el…

Eu cântam la chitară şi mă uitam pe geam,
Când la uşa camerei mele iar a bătut cineva…
Am deschis şi… era Visoţkii,
El mi-a zâmbit în prag şi mi-a zis:
„Prietene, dragă prietene, la ei…
la ei, e foarte complicat cu chitarele
Prietene, dragă prietene dă-mi voie să cânt la chitara ta, pot?”

Eu mă uitam la un film, la „Mâna cu Briliante„.
Îmi place foarte mult filmul ăsta…
Cineva din spate m-a bătut uşor pe umăr şi…mi-a cerut o ţigară,

Când mi-am întors capul… în fotoliu şedea Andrei Mironov,
Şi el se uita la acelaşi film,
dar era cam trist.
… nu stiu de ce…
El mi-a zis :
„Ştii… eu am plecat fără să-mi duc până la capăt rolul…
Bem 100 de grame?”

Eu mergeam pe stradă, mergeam plouat…
după un concert…
Ploua încet pe acoperişuri,
Eram îngheţat, ud şi nici bani nu mai aveam,
Si am întârziat la metrou …am întârziat.

Mergeam singur pe străzile plouate şi…
la un moment dat am văzut pe cineva
Când m-am dezmeticit era… Dumnezeu…
Şi el mi-a zambit(nu era plouat) si mi-a zis:
„Arăţi cam obosit, măi băiete… Poate ai nişte dorinţe?
Hai, zi, că eu te ascult…”
Atunci i-am zis: „Dă-i chitara mea lui Visoţki şi…
ai nişte bani de taxi?…
Îmi este foarte greu să-mi imaginez, că îndrăznesc să vorbesc cu tine…
lasă-mi un autograf…vrei?
… să mă laud cu el, lui Disney

alte cuvinte sunt de prisos, și în plus, prea m-aş lungi cât o zi mare, de post!