alma nahe

Greierele şi furnica(varianta mioritico/laie/laie/bucălaie)

In arena luptelor sterile on Martie 20, 2009 at 8:15 PM

cricket3

Era odată un om măreţ, dar micuţ de statură câââât un pui de furnică. Ba nu! Cât un greieraş.
Şi el nu reuşea, de unul singur, să-şi care grăuntele de adevăr despre el, materializat în ochii celorlalţi sub formă de steluţe antievreieşti drept punctaj de compatibilitate. Dar dacă cineva se oferea să-i facă sarcina mai uşoară, îl refuza, răsucindu-se-ntr-un picior şi zbughind-o! Incompatibili, n-am zis!?
Devenise dependent de timp şi de drum. De loc nu era.
Astenic, primăvara îl prindea concentrat asupra aspectului că se putea călugări, fictiv, de câteva ori pe zi (ceea ce nu e rău, la o adică nu contează de ce te-agăţi, numa’ să nu cazi pân’ la vară).Avea şi voce…
Dar credinţă la minut, prietenie la minut, iubire la minut, deh, nu era posibil decât în cuvinte şi în el.
Lumea înconjurătoare avea alte legi, dar nu se lăsase deloc impresionat.
Era un curajos, un trist şi-un mut(3 în 1), deşi pălăvrăgea întruna.
Niciodată orb, dar surd, râdea. Râdea mult. Puteai crede că râsul era un soi de consemn cu el însuşi, pentru că nu se putea auzi, el pe el, dar hohotul îl cutremura aşa de tare încât se trezea azvârlit în realitatea imediată, în plin consens cu Universul care îl scuipa constant în haosul perfid.
Constrâns de acest Univers să micşoreze şi să îndese tot, dar absolut tot ce avea, într-o boccea pe care o căra din loc în loc, şi în a cărei legătură se adunau de fiecare dată alte şi alte sentimente ale nimănui, când poposea din elanul ce-l cuprindea, el marele nomad ajuns azi la răscruce de cărări, de altfel bătătorite deja de alţii, se opri, neştiind încotro s-o mai apuce, şi se aşeză pe o piatră căutând soluţia perfectă.
Beheheeee…giony_
Opri o oaie ochioasă ce refuza odată la şase minute să-şi urmeze turma _şi culmea, tocmai se nimerise că la momentul popasului călătorului nostru se împlineau exact şase minute, drept pentru care, oaia, trecând cu turma şi ciobanii prin faţa pietrei şi drumeţului nostru, îşi reluă vechiul obicei, pentru că aşa sunt oile când le ţii la grămadă: nu mai ştiu cărui cioban aparţin şi se revoltă dăruindu-se unui străin, odată la şase minute_şi începu să-i adune scaieţii.
Era un om bun şi grijuliu cu oile altora. Ciobanii, mânaţi de un câine nici măcar nu sesizară pierderea.
Dar nu despre oi e povestea asta. Şi nici despre număratul lor ca s-adorm.
Nici măcar nu e o poveste.
Ea se naşte acum din tastatură, deşi la timpul trecut, şi nu din cerneală albastră cu care mai scriu unii ca să aibă cu ce se lăuda, cum că le curge interiorul prin peniţă, mai natural (şi nu artificial, ca la un P.S.), printre ştersături şi tăieturi.
Ce mizerie!
Să refuzi uşurinţa lucrurilor…
Să refuzi privilegiul de-a te putea răzgândi…

Cum spuneam, ea, povestea se naşte acum, în mai multe oraşe, şi nici măcar nu e de mirare, pentru că aşa sunt poveştile astea cu nomazi: (t)urbane, viole(n)te şi cu ierburi sălbatice de-a stânga şi de-a dreapta drumului, şi cu scaieţi, evident, şi ea, povestea, astfel se petrece în mai multe locuri şi în acelaşi timp deodată.
Revenind la oile mele, voi merge pe firul subţire al poveştii, până în momentul când adunând scaieţii de pe oaia rătăcită odată la 6 minute, drumeţului nostru îi trecu prin căpşorul de greieraş să se facă cioban. Avea şi fluier…
Cu o mână pe oaie, cu cealaltă în boccea, scoţând o carte despre oierit_întotdeauna purta o carte, două după dânsul în perfectă simetrie cu colbul acumulat de-a lungului şi de-a latului drum_ se puse cu zâmbetul reuşitei imediate pe buze, pe lecturat.
Fu exaltat când cartea îi dezvălui cum e cu scărmănatul lânii, dar se plictisi la penultimul capitolul, când lâna devenea cojoc şi ţinea de cald şi închise cartea cu zgomot, astfel încât, oaia, nebună, se sperie, şi reintră de bună voie în turmă şi se jură că nu o să mai recidiveze în obsesii şi alte behăieli de-ale ei nici măcar pentru 1 minut.
El, mai bogat cu încă o tehnică, cea a nisipurilor mişcătoare_ pentru că cea de-a doua carte era despre deşert_mai zăbovi preţ de o pagină, se ridică, băgând ciulinii oii, în semn de amintire în boccea şi o luă încotro bătu cu ochii şi vântul.

Furnica(cum care furnică?) adună grăbită o pungă de nisip şi alergă repede până la răscrucea cu piatră ca să-l prindă din urmă pe drumeţul care mai avea puţin şi ieşea din poveste. Îl prinse la limită: cu un pas în afara ei şi unul în aer, gata să se dea pierdut pentru totdeauna.
“Confecţionează odată clepsidrele alea ce ne-ar oferi măcar un pic din timpul tău! Eu mă tai încă în sticla de la ele…”(îl) mai apucă furnica (de-un picior) să spună şi atât.
Enjoy the silence!
cri,cri,cri…

Anunțuri
  1. Povestea asta e minunata pentru ca exista pe lume o gramada de greieri si furnici, care din pacate cateodata mai ajung si la oi, dar raman totusi personaje de legenda

  2. oamenii cu penite si cerneluri vor sa stie de la ce s-au razgandit…

  3. Repetitiile nu sunt oare mama intelepciunii? Sau mamele?

  4. Personaje si oameni care ne-au marcat, deci..?
    Deci nu! personaje si oameni pe care le-am marcat, as prefera, fie si din tasta ta.
    Next…fa(bula)draga.

  5. Daca Luci cu fund(ata in) Prada te-a numit Bula, sa mai plusez si eu si sa te identific cu o oaie? :)) Stii? Am declarat deja pe blog ca de vreo cativa ani o calaresc pe Miorita, iar asta s-ar putea interpreta, bloggereste vorbind, deci paranoiceste. 😀
    Asa ca, draga furnica (ce? cum care furnica?), musuroiul nostru ti-a pregatit celula. Ei, cum care nostru? Era doar pluralul maiestatii. Deci eu, eu ti-am pregatit-o. Ai acolo si de-ale gurii (microfoane, etc) pentru fix sase minute. Iar cantecul greierasului a ramas imprimat pe un graunte jumatate, nu expira inainte de a se scurge cele sase fire de nisip din clepsidra, sunt precisa! 🙂

  6. Variabila si constanta in ecuaii difernetiale…sau primavara cu grierii ei care se apuca sa cante iara voiosi…si cu ciuperci…Dar chiar?Ghici ciuperca ce e?

  7. Ortografia e din recuzita! Precis!:)

  8. @Planeta idioţilor. Aşa o fi, dar trebuie că există şi nişte sensuri greşite. 🙂 Deşi drumul călătorului e clar (cu)dus-întors, gâtul alungit(ca al femeilor din tablourile lui Modigliani) mie îmi aparţine, nu oii. Ce-i drept, mă furnică gându’ cum că, călătorul nostrum are ascuns în pantof un ceva ce-i permite să oscileze liber, un al “enşpelea” simţ ce-l îndeamnă să ţopăie după cum cântă greieru’. De-aici și legenda.
    @Lollitt: Scaieţi, lollitt! Răzgândeala se ţine scai de tine şi se reflectă şi-n fraza reordonată. De cele mai multe ori vinovat se face el singur, în sine, cuvântul(dat).
    @Cfi: Mama mă-sii! Deci, bun ici! Mamele cu lăptici! Iar drobu’ de sare e tot în spinare. Cei doi iezi tot mor mâncaţi de lup, chiar dacă cântecu’ e pe alte note şi voci. Iezii n-au urechi muzicale…
    @MyLucik: Behehe…Imediat se prehehePARĂ. Cu cehehe să fie? Musai acidăhăhă?
    @Ummomummo: cântecul creieraşului se pierde odată cu partea finală care începe odată cu sfârşitul de vară…Mai bine mă identifici cu capra care stă! Ca să nu iasă discuţii blogheristico-mioritice.
    @Anco, să vedem dacă se-apucă! Vara e aproape….Vocea, obect de recuzită şi ajutoru’, obect de décor îs! Motivaţia précis că încă lipseşte. Variabilă încă, constanta se pierde în ecuaţii chimice diferite. Cred că ciuperca e ! A pagubă face! Ghici cine?

  9. Primavara e lumina mai puternica si poate se iveste mai vizibila motivatia de vara! Sau, nu?

  10. @umma muma: oaie nu, prefer porcu – caci toate „e bune” la porc si toate folosesc. Merge si la feminin, ma tavalesc in noroi si atunci pot visa, pentru ca nu stie nimeni la ce almanahe visez io in balaceala me…si sunt mai libera ca oaia! si tot mioritica.
    @almanahe: hacida bre, hacidaaaaaa daa

almanahiţi, vă rog!

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: