alma nahe

Cuvintele

In cap umplut on Ianuarie 20, 2009 at 9:05 PM

slide38
Cuvintele, tristele… jumătate gând, jumătate întâmplare…
Sunt şi zile dintr-astea…
Când ai sentimentul că tot ce ştiai o să dispară brusc.
E ca și cum un Dumnezeu-copil s-ar apuca să șteargă cu radiera strada din faţa blocului şi în locul străzii ăleia e dintr-o dată nimic. După aia, şterge SRL-ul de la care îţi iei dimineaţa cafeaua de la automat şi în locul lui e nimic. Poate doar ecoul. Pe urmă şterge scările, vizorul, uşile, pereţii, debaralele, zaţul din ceaşca în care credeai, naiv, că o să-ţi ghiceşti viitorul, vocea suavă de la radio care-ţi sporeşte temerile…apoi sentimentele, ultimul sărut, ultima noapte de dragoste, stânjeneala de după…şi rămâi aşa, blocat. Între cel din faţa ta şi… nimic.
L-ai şterge.
… dar Dumnezeu-copil are radiera, nu tu !…
şi vă lasă aşa…un timp…apoi nu mai şterge nimic.
Micşorează.
Şi acest lucru poate fi mai usturător decât nimicul.

Anunțuri
  1. daca mi-ar sterge covorul, vasele si praful depus n-as mai avea atatea discutii care micsoreaza acel ceva, ce candva se dadea mare.

  2. tu, textiero. unde gasesti fotografiile astea nebune? 🙂

  3. În cuvinte? 🙂 google…imagini…search…

  4. Afro, astea se şteg cu soluţii chimice. Eu vorbesc aci despre altă chimie.

  5. ceea ce-ai povestit tu asa frumos cu dumnezeul cu radiera mie mi se intampla o data cu cresterea. crescand si plecand la intoarcere au disparut lucruri multe si locurile sunt micsorate. si eu pe-al meu de loc nu mi-l mai gasesc. si ce mai ustura! mai rau decat o gastrita cronica!

  6. Da’ cred că şi io tot la asta mă refeream…ştii, uneori vorbele mi se încâlcesc şi măresc anverGURA, dar, de fapt, în esenţă TOTUL e atât de nespus, de netradus pentru că trebuie să lipeşti cadre, altele cad la montaj, filmate bine de altfel, dar care par rupte din altă poveste. Şi-atunci iei doar cadrele care se potrivesc…şi iese un pic altceva decât e de fapt…gastrita e mic copil pe lângă ulcerul duodenal…e ca un cerc aşa, care te strânge şi apasă în coşul pieptului atât de tare, încât simţi cum te scurgi uşor înspre pământ…şi devii lut, numa’ bun de frământat, gata să fii asortat cu peretele sau raftul pe care eşti atârnat tot restul vieţii…brrr…locurile sunt mici, oamenii sunt mari, dar încet, încet, ca să încăpem, devenim pitici, de bună voie. Dar cât ne ia ca să înţelegem?

  7. treaba cu pitici e cam ca vorba aceea: daca-i musai, cu placere!
    ma mandresc si eu la cv cu un ulcer gastro duodenal diagnosticat dupa o sesiune prelungita de vara si-o saptamana de certuri cu „iubirea vietii mele” de atunci 🙂
    locurile mici tin de cald. in cele mari si necunoscute pe mine ma ia cu frig

  8. brr! ;)În deplină concordanţă cu tine iţi zic foarte marele meu secret: şi pe mine!LATER EDIT: Auzi? Da’ MARILE astea ….iubiri….nu erau, parcă, tăcute? 🙂

  9. folosesc si eu o radiera in ultimul timp..lasa urme negre, in cautarea locului, dar eu..sunt nimeni

  10. Hai să adunăm cauciucul (cauciucurile ne şterg străzile), vinilul(ne şterge amintirea Celorlalte Cuvinte), ceara (ceara ne şterge amintirea când s-a stins), soia (soia ne şterge păcatele), pâinea născătoare de radiere şi să le ascundem în noi…să ne şteargă inima!…

  11. Pachetele nu-i asa, ajung intotdeauna la o destinatie cunoscuta!
    Oamenii nu, cuvintele lor asisderea…si din suprapuneri de cadre isi alcatuiesc „imaginea” presupusei destinatii.
    Niciodata finala.

  12. Uitasem ceva 🙂
    „All change is not growth; all movement is not forward.”
    –Ellen Glasgow

  13. N-avem miza clară, măi Lucik. Jucăm şah, ah pe prăjituri…şi n-avem conştiinţa gusturilor, culorilor…a câştigului. Ne conducem în funcţie de nas pe drumul ăla, de care tu nu zici, dar pe care îl subînţeleg.
    Pachetele ajung la destinaţie pentru că sunt în grija altora şi e scrisă şi o adresă clară, taxabilă pe pachet. Deşi, în zilele noastre …nici astea nu mai ajung.

  14. sunt momente cand tînjesc după radiera aia. aşa, de oftică.
    n-aş suporta însă micşorările.

  15. cetind pe lollita, ma gandeam, ce-ar FI.
    Sa ne scrii…de marile iubiri tacute si micile iubiri guralive ( fie si cat un miau):)))

  16. -Mereuverde, tu tânjeşţi după radiera perfectă!
    Radiera de care zic eu şterge până la micşorare…

    -He…o să vină şi vremea aia, Lucik!ham-ham 😉

  17. Eu trag de cuvinte, le intind si le fac sa fie, apoi le arunc peste micsorare. Trec zilele altfel si nu mai simt cum podeaua dispare.

  18. hehe, cronica unei iubiri consumate?
    frumoasa imagine, in orice caz

  19. Zâno, la tine-s toate baghetele din lume…noi avem în palme nişte amărâte de crenguţe. 😉

    He,he,student(o)…poate că o scăpăm cumva din FORMA în care ne manifestăm şi-o să ne arătăm numai în CONŢINUT…dar tre’ să facem eforturi, mamă, mamă!

  20. Mie imi place sa trag de cuvinte ca de niste cozi de mazta, sa le chinui, sa le combin fortat si sa le dau alte sensuri.
    Da, na…suprarealismul cu asta s-a ocupat. Cu scoaterea cuvintelor din context si plasarea lor in contexte inedite.
    Dar cu radiera e nasol, ca intradevar, nu gasesti nicaieri radiere care sa stearga de tot, bine. Si-atunci ea doar face lucrurile mai mici. Poate si ca sa faca spatiu noilor aparitii, noilor forme infometate, care vor sa treaca si ele prin sufletul tau.

  21. Servus!
    Cuvintele… care se joaca cu noi, care se asteapta sterse cu radiera… cuvintele care ne tradeaza dar nu ne putem supara pe ele…
    cele bune!

  22. Bun venit, bun găsit! Flavius! Cuvintele…hmmm…uite c-ale tale s-au scris…cele bune…cert fiind deci, că pe undeva, toate ne ating şi ne construiesc în interior poveşti. Despre tine au grăit c-ai gând bun! Nu pot decât să ţi-l întorc…gândul… Cuvintele, însă, le păstrez aici la mine… Mi le-ai dat, date rămân! 😉 Stai liniştit, aici nu “TE” şterge nimeni!

almanahiţi, vă rog!

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: