Soldat Frunză

Frunza Verde: Sunt o frunză de plop. Am căzut în stradă. O stradă îngustă. Probabil un gang.
… Şi-a sărutat iubita în fugă şi…iubita lui părea…
Soldat Frunză:Stâng, drept, stâng, drept…
Frunza Verde:He, he… Păstrează ritmul.
Soldat Frunză: Stâng, drept, stâng, drept…
Frunza verde:Şi-a sărutat iubita, şi-atunci, neatent, a călcat peste mine cu bocancul stâng…
Frunza Galbenă: Hei, cum te simți? Hei! Aici!…sub bocanc! Cum te simţi?
Frunza Verde: Cum mă simt sub bocanc?
Nu apuc să răspund. Bocancul meu îşi reia drumul. Stâng, drept, stâng, drept! Păstrează ritmul.

Frunza verde: Ia te uită! Ce de frunze uscate. Hei, cum vă simţiţi?
Grămada de Frunze:
…aduse de bocanci alaltăieri noapte…
…cineva va veni şi ne va da foc…
…acelaşi joc neghiob…
…eu, ea, ea şi ea o să ardem.
Frunza verde: Dar eu încă-s verde. Cum să ard? Nu e normal…
Grămada de Frunze: Tu, ea, eu o să ardem…
Frunza verde: Tună! Semn că vine ploaia. Nu! Nu! Fugi de-aici, ploaie! Du-te! Lasă-mă să ard în pace! Până la capăt! Nu mă stingeeee…

Frunza verde: …Sunt în aer…O mână…a doua…Vai! E soldatul bocancului meu! Plânge?! Mă frământă agitat. Hei, cum te simţi? Mă frământă în continuare. Cu mâna.
Cu stânga, cu dreapta, cu stânga, cu dreapta.
Hei, păstrează ritmul!
Păstrează ritmul, n-auzi?
Mă cam ameţeşti!
Soldat Frunză: Mda, cică o ameţesc! Am sărutat-o acolo în gang…
Dacă mai rămâneam o călcam acolo-n picioare!
Frunza verde: Hei, chiar asta ai facut!
Soldat Frunză: O s-o fac eu să ardă. În următoarea permisie, şi tot o fac!
Frunza verde: Hei, păi am ars deja! Tu m-ai stins, acum mă framânţi,
Şi încă un sfert din mine tocmai s-a rostogolit în iarbă.
Şi dacă nu m-ai ţine aşa de strâns în stânga,
Mi-aş putea folosi coada. Atât cât a mai rămas din ea.
Şi ţi-aş desena în dreapta.
Soldat Frunză: O să-i scriu!
Frunza verde: Hei, ştii că-mi placi? Gândim la un loc!
Soldat Frunză: Ce?
Frunza verde: Eu desenez, tu scrii! E o asemănare,nu crezi?
Soldat Frunză: Draga mea,…Ce tâmpenie! (rupe coala)
Frunza verde: Dragul meu, tu cam mâzgăleşti acolo!
Soldat Frunză: Dragă Loli,…Rahat!(rupe coala)
Frunza verde: Loli, loli, loli! Îmi place!
Soldat Frunză: Nu-mi place!
Frunza verde :Îmi place!
Soldat Frunză: Nu, nu! O să încep altfel. Direct!(scoate o altă coală)
Sunt o frunză şi cam trei sferturi din mine arsă.
Frunza verde :Tu?
Soldat Frunză: Sunt o frunză trei sferturi arsă. PUNCT.
Frunza verde :Aşa…ia-mă peste picior!
Soldat Frunză: O să creadă c-o iau în bocanc…
Frunza verde: Păi, m-ai luat deja, de două ori. Cum crezi că mă simt? Mai bine ardeam…Să ard cu ea, cu ea şi cu ea…la un loc…
Soldat Frunză :Tu râdeai, eu gata să plâng.
Frunza verde : Eu râdeam? Eu? Nu, nu…bine, acu’ nici nu plângeam. Ştii…eu nu pot…eu foşnesc …ştiu doar atât, că stătea să plouă. Tuna. Atât. Am simţit mai întâi căldura. Apoi, cum mă răsuceam eu acolo aprinsă am…Am…am văzut bocancii…apoi mâna ta m-a apucat de coadă. Coada nu apucase să ardă toată…Apoi m-ai stins. Apoi m-am trezit că-i răcoare. Fără bucăţi din mine. Vreo trei sferturi. Şi…şi…ştiu că mă auzi cumva…Nu-mi mai pasă! Pune-mă la presat, frământă-mă!
Nu-mi mai pasă! Sfertului meu nu-i mai pasă!
Soldat Frunză: Ştii ce? Nici mie nu-mi mai pasă! Mă simt ca frunza asta arsă.
Dar n-ai cum să înţelegi tu asta!
Frunza verde : Nu mai mâzgăli! Ascultă-mă! Nu mai mâzgăli! Ştii de ce nu-mi mai pasă? Pot să uit sfertul ăsta! Pot să-l uit!
Soldat Frunză: Acum râd…Râd, fiindcă te pot uita.
Frunza verde : Pot să uit sfertul ăsta! Am uitat deja plopul din care-am picat. N-am uitat, însă, privirea ei…Şi nici tu! Râdea! Am văzut asta când cădeam.
Nu, nu! Când cădeam am văzut altceva. Mă oprisem în cădere pe umărul tău stâng. Sau drept? N-are importanţă! Are importanţă pentru spectator. Şi ea, cu două degete, m-a apucat de coadă.
M-a rotit de vreo două ori în aer, te-a mângâiat cu mine pe obraz, apoi mi-a dat drumul când te-mbrăţişa. Apoi şi-a răsucit gleznele, ţi-a aranjat chipiul, şi-a plecat. Cinci paşi mai târziu a râs.
Atunci m-ai luat în bocanc pe mine.
Soldat Frunză: Imediat după patru paşi de-ai tăi hotărâsem să plec şi eu. Am călcat atunci în ceva. Rahat, mi-am zis! Nu, nu era ce crezusem eu! N-am avut eu norocul!
Era o frunză!
Tocmai călcasem peste frunza cu care m-ai mângâiat pentru ultima oară.
Nici măcar nu m-am aplecat s-o dezlipesc de bocanc.
Avea să cadă ea singură.
Să se piardă.
Frunza verde : Da, da, şi n-a fost să fie aşa.
M-ai adus până aici. De fapt până acolo. Se mai văd încă urmele.
Acum mă întreb ce-o să faci cu mine. O să mă doseşti prin vreun buzunar cârpit al vestonului?
Nu mai mâzgăli! Ascultă-mă!
Soldat Frunză: Şi frunza aia jalnică mi-a oprit lacrimile, cumva…
Părea să-mi spună mai multe decât ai putut tu spune vreodată. O am şi-acum, când îţi scriu.
E în palma mea dreaptă. Nu, nu! Nu s-a pierdut acolo, în gang! Sau pe drum. E aici. Îmi ţine în frâu lacrimile. Pentru că mă simt ca ea. Şi-atunci râd. Nenorocita asta de frunză arsă, mă îndeamnă, fără să ştie, să transform totul în poezie. Soldat Frunză a devenit Poet FRUNZĂ!!!
Frunza verde : Nu mai mâzgăli!
Trebuie să auzi asta!
Nu-mi plăcea gangul ăla.
Nu mi-a plăcut niciodată.
Cum s-ar spune asta la modul poetic?
Nu era gangul meu preferat!
Soldat Frunză : He, he…Uite că-ţi scriu numai atât! Scurt! Ca un salut! Ca un ultim onor!
Gangul meu preferat ERA viaţa ta.
(Băgă mâinile în buzunar şi plecă spre alt război. Al altora.)

Frunza verde:Uff! Ce întuneric!